Domnia lui Ezechia peste Iuda

18 Ezechia, fiul lui Ahaz, regele lui Iuda, a început să domnească în al treilea an al domniei lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel. El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Abia şi era fiica lui Zaharia. El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse strămoşul său David. A îndepărtat înălţimile şi a zdrobit stâlpii sacri, a tăiat stâlpul Aşerei[a] şi a zdrobit în bucăţi şarpele de bronz pe care îl făcuse Moise, deoarece israeliţii obişnuiau să ardă tămâie înaintea lui şi îl numeau Nehuştan[b]. Ezechia a crezut în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Nici unul dintre regii lui Iuda dinaintea lui sau care au urmat după el nu a fost ca el. El s-a alipit de Domnul, nu s-a depărtat de El şi a păzit poruncile pe care Domnul i le-a dat lui Moise. Domnul a fost cu Ezechia şi oriunde mergea avea izbândă. El s-a răsculat împotriva împăratului Asiriei şi nu i-a mai fost supus. Ezechia i-a învins pe filisteni până la Gaza şi le-a distrus teritoriile, de la turnurile de pază până la cetăţile fortificate.

În al patrulea an al domniei lui Ezechia, care era şi al şaptelea an al domniei lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, a mărşăluit împotriva Samariei şi a asediat-o, 10 iar după trei ani de asediu asirienii au cucerit-o. Aşadar, Samaria a fost cucerită în al şaselea an al domniei lui Ezechia, care era şi al nouălea an al domniei lui Osea, regele lui Israel. 11 Împăratul Asiriei i-a dus pe israeliţi în captivitate în Asiria şi i-a pus să locuiască în Halah, în Gozan, de-a lungul râului Habor, şi în cetăţile mezilor, 12 din cauză că n-au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul lor, ci au încălcat legământul Lui şi pentru că n-au ascultat şi nici n-au împlinit tot ce le-a poruncit Moise, robul Domnului.

13 În al paisprezecelea an al domniei regelui Ezechia, Sanherib[c], împăratul Asiriei, a înaintat împotriva tuturor cetăţilor fortificate ale lui Iuda şi le-a cucerit. 14 După aceea, Ezechia, regele lui Iuda, a trimis următorul mesaj împăratului Asiriei, care se afla în Lachiş: „Am greşit! Depărtează-te de mine şi îţi voi da orice îmi vei cere!“ Împăratul Asiriei a cerut de la Ezechia, regele lui Iuda, trei sute de talanţi[d] de argint şi treizeci de talanţi[e] de aur. 15 Ezechia i-a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului şi în vistieriile palatului regelui. 16 Cu acest prilej Ezechia a desprins aurul cu care tot el, Ezechia, regele lui Iuda, acoperise uşile şi stâlpii Templului[f] Domnului şi l-a dat împăratului Asiriei.

Ierusalimul ameninţat de către Sanherib

17 Împăratul Asiriei i-a trimis din Lachiş pe Tartan, pe Rab-Saris şi pe Rab-Şache[g], însoţiţi de o oştire puternică, la regele Ezechia, la Ierusalim. Ei au pornit spre Ierusalim şi când au ajuns, s-au oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. 18 Apoi l-au chemat pe rege. Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s-au dus la ei. 19 Rab-Şache le-a zis:

– Spuneţi-i lui Ezechia:

„Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? 20 Tu spui că ai strategie şi putere pentru război, dar acestea sunt doar nişte vorbe goale. În cine te încrezi tu acum de te-ai răsculat împotriva mea? 21 Iată că acum te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge şi răneşte mâna oricui se sprijină pe ea. Aşa este Faraon, monarhul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. 22 Dacă îmi veţi spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi înaintea acestui altar din Ierusalim!’»?

23 Vino acum şi fă o înţelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îţi voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreţi pentru ei. 24 Şi cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpânului meu, când tu te bazezi pe Egipt pentru care şi călăreţi? 25 Mai mult, am înaintat eu oare fără Domnul împotriva acestui loc, ca să-l distrug? Domnul Însuşi mi-a zis: «Înaintează împotriva acestei ţări şi distruge-o!»“

26 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, Şebna şi Ioah i-au răspuns lui Rab-Şache:

– Vorbeşte, te rugăm, slujitorilor tăi în limba aramaică[h], pentru că o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba iudaică[i], în auzul poporului care este pe zid!

27 Dar Rab-Şache le-a zis:

– Oare stăpânului vostru şi vouă, m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m-a trimis la oamenii aceştia, care stau pe zid şi care, asemenea vouă, vor trebui să-şi mănânce propriile murdării şi să-şi bea propriul ud?

28 Atunci Rab-Şache s-a ridicat şi a strigat tare în limba iudaică, astfel:

– Ascultaţi cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29 Aşa vorbeşte împăratul:

„Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească, pentru că el nu va putea să vă izbăvească din mâna mea! 30 Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă convingă să vă încredeţi în Domnul,

zicându-vă: «Cu siguranţă Domnul ne va izbăvi şi cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!» 31 Nu-l ascultaţi pe Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine şi veniţi afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, 32 până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, o ţară cu belşug de grâne şi de vin, de pâine şi de vii, de măsline şi de miere. Astfel veţi trăi şi nu veţi muri. Nu-l ascultaţi pe Ezechia fiindcă el vă îndrumă greşit când pretinde că Domnul vă va salva. 33 Şi-a izbăvit vreodată vreunul dintre zeii neamurilor ţara din mâna împăratului Asiriei? 34 Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvayimului, ai Henei şi ai Ivei? Au putut ei salva Samaria din mâna mea? 35 Care dintre toţi zeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?»“

36 Poporul a tăcut şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, pentru că regele le poruncise să nu-i răspundă. 37 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, cel ce răspundea de palat, scribul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele sfâşiate şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache.

Ezechia îl consultă pe Isaia

19 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la Casa Domnului. I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoţ, pe Eliachim, cel ce răspundea de palat, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi, acoperiţi toţi cu saci. Ei i-au zis:

– Aşa vorbeşte Ezechia: „Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine, căci copiii sunt gata să se nască, dar nu mai este nici o putere pentru a le da naştere. Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rab-Şache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a-L batjocori pe Dumnezeul cel Viu şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le-a auzit. De aceea înalţă o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“

Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia, acesta le-a zis:

– Să-i spuneţi stăpânului vostru că aşa vorbeşte Domnul: „Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat. Iată, voi pune în el un duh şi astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în ţara lui; şi voi face să cadă ucis de sabie chiar în ţara lui.“

Când Rab-Şache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiş, s-a întors şi l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei. După aceea, când împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuş[j], a pornit la luptă împotriva lui, a trimis din nou soli la Ezechia, zicând: 10 „Aşa să-i vorbiţi lui Ezechia, regele lui Iuda:

«Nu-l lăsa pe Dumnezeul tău, în care te încrezi, să te amăgească zicându-ţi că Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. 11 Cu siguranţă ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor cucerite, distrugându-le în întregime! Şi tu să fii oare salvat? 12 Şi-au salvat, oare, zeii neamurile pe care părinţii mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Reţef şi pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Asar? 13 Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvayim, al cetăţii Hena sau al cetăţii Iva?»“

Rugăciunea lui Ezechia

14 Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a dus la Casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului. 15 Ezechia s-a rugat Domnului şi a zis:

„O, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! 16 Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu! 17 Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei au pustiit aceste neamuri şi ţările lor 18 şi că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn şi piatră. 19 Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Te rugăm, scapă-ne din mâna lui, ca să ştie toate regatele pământului că Tu, Doamne, eşti singurul Dumnezeu!“

Profeţia lui Isaia împotriva lui Sanherib

20 Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia să i se spună: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Ţi-am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. 21 Iată care este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva acestuia:

Fecioara, fiica Sionului,
    te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine!
Fiica Ierusalimului
    dă din cap în timp ce fugi[k]!
22 Ştii pe Cine ai batjocorit şi ai blasfemiat tu?
    Ştii împotriva Cui ţi-ai ridicat glasul?
Ştii împotriva Cui ţi-ai înălţat mândru privirea?
    Împotriva Sfântului lui Israel!
23 Prin solii tăi L-ai batjocorit pe Domnul
    şi ai zis:
‘Cu mulţimea carelor mele
    am urcat înălţimile munţilor
        până la cele mai înalte piscuri ale Libanului!
I-am tăiat cei mai înalţi cedri
    şi cei mai aleşi chiparoşi.
Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri
    şi la pădurea cea mai deasă.
24 Am săpat fântâni
    şi am băut ape străine
şi cu tălpile picioarelor mele
    am secat toate pâraiele Egiptului.’

25 N-ai auzit?
    Eu le-am întocmit cu mult timp în urmă,
din zile străvechi, le-am plănuit;
    acum însă le-am îngăduit să se împlinească,
anume ca tu să prefaci cetăţile fortificate
    în mormane de dărâmături.
26 Locuitorii lor sunt neputincioşi,
    sunt uluiţi şi făcuţi de ruşine.
Au ajuns ca iarba de pe câmp
    şi ca verdeaţa fragedă,
ca iarba de pe acoperişuri,
    care se usucă înainte să crească.

27 Dar Eu ştiu unde stai,
    când ieşi şi când intri
        şi cât eşti de furios pe Mine.
28 Pentru că te-ai mâniat pe Mine
    şi pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele,
voi pune veriga Mea în nasul tău
    şi zăbala Mea în gura ta
şi te voi întoarce
    pe drumul pe care ai venit!

29 Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia:

anul acesta veţi mânca ce va creşte de la sine,
    iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas.
Dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera,
    veţi planta vii şi le veţi mânca roadele.
30 Supravieţuitorii Casei lui Iuda, cei rămaşi,
    vor prinde iarăşi rădăcini dedesubt
        şi vor da rod deasupra.
31 Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă
    şi din muntele Sion o ceată de supravieţuitori.

Râvna Domnului Oştirilor va face lucrul acesta.»“

32 „De aceea aşa vorbeşte Domnul cu privire la împăratul Asiriei:

«Nu va intra în cetatea aceasta
    şi nu va trage nici o săgeată acolo;
nu va veni în faţa ei cu vreun scut
    şi nu va ridica împotriva ei nici o rampă de asalt.
33 Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce
    şi nu va intra în cetatea aceasta,
        zice Domnul.
34 Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru a o izbăvi,
    de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“

35 În acea noapte, îngerul[l] Domnului a ieşit în tabăra asirienilor şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când ceilalţi s-au trezit dis-de-dimineaţă, au văzut că toţi erau nişte trupuri moarte. 36 Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, şi-a ridicat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo. 37 În timp ce se închina în templul zeului său, Nisrok[m], fiii săi, Adra-Melek şi Sareţer, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon[n].

Boala şi însănătoşirea lui Ezechia

20 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pune-ţi casa în rânduială căci vei muri! Nu te vei mai face bine!»“ Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat Domnului astfel: Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Şi Ezechia a plâns cu amar. Isaia încă nu părăsise curtea din mijloc şi Cuvântul Domnului a venit la el, spunându-i: „Întoarce-te şi spune-i lui Ezechia, conducătorul poporului Meu, că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi vindeca. În a treia zi te vei duce la Casa Domnului. Voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani şi te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei. Voi apăra această cetate de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“

Apoi Isaia a zis: „Aduceţi o turtă de smochine!“ Ei au adus-o şi după ce au pus-o pe bubă, Ezechia s-a vindecat.

Ezechia îl întrebase pe Isaia:

– Care va fi semnul prin care voi şti că Domnul mă va vindeca şi că mă voi duce la Casa Domnului a treia zi?

Isaia îi răspunsese:

– Acesta este semnul din partea Domnului pentru tine, prin care vei cunoaşte că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit: „Să treacă umbra zece trepte înainte sau înapoi?“

10 – E ceva neînsemnat ca umbra să treacă zece trepte înainte, a răspuns Ezechia. Mai bine să treacă zece trepte înapoi.

11 Profetul Isaia L-a chemat pe Domnul şi El a făcut ca umbra să treacă înapoi zece trepte pe cadranul lui Ahaz.

Solia babiloniană la Ierusalim

12 În acea perioadă, Merodak-Baladan[o], fiul lui Baladan, rege al Babilonului[p], i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că Ezechia fusese bolnav. 13 Ezechia i-a primit pe soli şi le-a arătat tot ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile şi uleiul de preţ, armamentul lui şi tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său, pe care Ezechia să nu li-l fi arătat.

14 Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat:

– Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit?

Ezechia i-a răspuns:

– Au venit dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.

15 – Ce au văzut în palatul tău? l-a mai întrebat profetul.

– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu, a răspuns Ezechia, şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.

16 Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:

– Ascultă Cuvântul Domnului: 17 „Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au agonisit strămoşii tăi până în ziua aceasta, va fi dus la Babilon; nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. 18 Unii dintre propriii tăi fii, care ţi s-au născut, îţi vor fi luaţi şi vor fi făcuţi eunuci în palatul împăratului Babilonului.“

19 Ezechia i-a zis lui Isaia:

– Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun. „De ce nu“, se gândea el, „atâta vreme cât în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă?“

20 Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui, cum a făcut iazul şi canalul prin care a adus apă în cetate, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 21 Ezechia s-a culcat alături de părinţii săi, iar în locul lui a domnit fiul său Manase.

Domnia lui Manase peste Iuda

21 Manase era în vârstă de doisprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de cincizeci şi cinci de ani. Mama sa se numea Hefţi-Ba[q]. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, luându-se după practicile scârboase ale neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea israeliţilor. A rezidit înălţimile pe care le distrusese tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un stâlp al Aşerei[r], cum făcuse Ahab, regele lui Israel, şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit. A zidit altare în Casa Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi pune Numele.“ A zidit altare întregii oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului. Şi-a trecut fiul prin foc[s], s-a îndeletnicit cu descântatul şi cu ghicitul[t], a apelat la cei ce cheamă duhurile morţilor şi la descântători. El a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-L. A luat idolul Aşerei, pe care îl făcuse şi l-a pus în Casa Domnului, despre care Domnul îi spusese lui David şi lui Solomon, fiul acestuia: „În Casa aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales dintre toate cetăţile seminţiilor lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. Nu voi mai face ca picioarele lui Israel să rătăcească afară din ţara pe care le-am dat-o strămoşilor lor, dacă vor avea grijă să împlinească tot ce le-am poruncit, potrivit cu toată Legea pe care le-a dat-o robul Meu Moise.“ Dar ei n-au ascultat şi Manase i-a dus în rătăcire, astfel că ei au făcut mai mult rău decât toate neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea israeliţilor.

10 Atunci Domnul a vorbit prin robii Săi, profeţii, astfel:

11 „Manase, regele lui Iuda, a săvârşit aceste urâciuni, a făcut mai mult rău decât tot ce făcuseră amoriţii înainte de el şi l-a făcut şi pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui. 12 De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Voi aduce o nenorocire peste Ierusalim şi peste Iuda, care va asurzi urechile oricui va auzi de ea.» 13 Voi întinde peste Ierusalim funia folosită împotriva Samariei şi firul de plumb folosit împotriva familiei lui Ahab. Voi curăţi Ierusalimul cum curăţă cineva o farfurie, ştergând-o şi întorcând-o cu faţa în jos. 14 Voi părăsi rămăşiţa moştenirii Mele şi o voi da în mâinile duşmanilor ei; va ajunge de jaful şi prada duşmanilor ei 15 pentru că a făcut ce este rău înaintea Mea şi M-a mâniat, din ziua în care strămoşii ei au ieşit din Egipt şi până în ziua aceasta.“

16 De asemenea, Manase a umplut Ierusalimul de la un capăt la celălalt cu sângele nevinovat pe care l-a vărsat, în afară de păcatul de a-l fi făcut pe Iuda să păcătuiască şi să săvârşească ce este rău înaintea Domnului.

17 Celelalte fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el şi păcatele pe care le-a săvârşit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 18 Manase s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în grădina palatului său, în Grădina lui Uza[u]. În locul lui a domnit fiul său Amon.

Domnia lui Amon peste Iuda

19 Amon era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de doi ani. Mama sa se numea Meşulemet şi era fiica lui Haruţ din Iotba. 20 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, la fel cum făcuse tatăl său Manase. 21 A umblat în toate căile în care umblase şi tatăl său, slujind şi închinându-se idolilor cărora le slujise şi Manase. 22 L-a părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor săi, şi nu a umblat pe Calea Domnului. 23 Slujitorii lui Amon au uneltit împotriva lui şi l-au ucis pe rege în palat, 24 dar poporul ţării i-a omorât pe toţi aceia care uneltiseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul lui Amon, poporul ţării l-a făcut rege pe fiul acestuia, Iosia.

25 Celelalte fapte pe care le-a făcut Amon, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 26 El a fost înmormântat în mormântul său, în Grădina lui Uza, iar în locul lui a domnit fiul său Iosia.

Domnia lui Iosia peste Iuda. Cartea Legii este găsită în Casa Domnului

22 Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de treizeci şi unu de ani. Mama sa se numea Iedida şi era fiica lui Adaia din Boţkat. El a făcut ce este drept înaintea Domnului şi a umblat în toate căile strămoşului său David, fără a se abate la dreapta sau la stânga.

În al optsprezecelea an al domniei sale, regele Iosia l-a trimis pe scribul său, Şafan, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam, la Casa Domnului, zicându-i: „Du-te la marele preot Hilchia şi spune-i să strângă argintul care a fost adus la Casa Domnului, cel care fusese adunat de la oameni de către paznicii porţii. Să se dea acest argint celor ce supraveghează lucrarea la Casa Domnului, iar aceştia să-l dea lucrătorilor care sunt la Casa Domnului, adică celor ce fac restaurarea Casei: tâmplarilor, constructorilor şi zidarilor. Să li se mai dea şi pentru cumpărarea lemnelor şi a pietrelor cioplite necesare pentru restaurarea Casei, dar să nu se ceară nici o socoteală oamenilor cărora li se încredinţează argintul, căci ei lucrează cinstit.“

Atunci marele preot Hilchia i-a zis scribului Şafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului!“ Hilchia i-a dat Cartea lui Şafan, iar acesta a citit-o. Scribul Şafan s-a dus la rege şi i-a adus regelui următorul mesaj: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în Casă şi l-au dat celor ce supraveghează lucrarea la Casa Domnului.“ 10 Apoi scribul Şafan l-a înştiinţat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte.“ Şi Şafan a citit din ea înaintea regelui.

11 Când a auzit regele cuvintele din Cartea Legii şi-a sfâşiat hainele. 12 Şi regele le-a poruncit preotului Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Micaia, scribului Şafan şi lui Asaia, slujitorul regelui, astfel: 13 „Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru întreg Iuda, în legătură cu ceea ce este scris în această Carte, care a fost găsită. Căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră pentru că strămoşii noştri nu au ascultat cuvintele acestei Cărţi şi nu au împlinit tot ce este scris în ea cu privire la noi.“ 14 Preotul Hilchia, Ahikam, Acbor, Şafan şi Asaia s-au dus la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Tikva, fiul lui Hasra, păzitorul veşmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou[v]. Ei au vorbit cu ea 15 şi ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel; să spuneţi omului care v-a trimis la mine, 16 că aşa vorbeşte Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui, potrivit cu tot ce este scris în Cartea pe care a citit-o regele lui Iuda. 17 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate faptele lor[w], mânia Mea se va aprinde împotriva acestui loc şi nu se va stinge.» 18 Totodată spuneţi-i regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 19 ‘Pentru că ţi s-a înduioşat inima şi te-ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am rostit împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, – că vor ajunge de spaimă şi de blestem, – pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, iată că şi Eu am auzit, zice Domnul! 20 De aceea te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi aşezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui.’»“ Ei i-au adus regelui răspunsul acesta.

Reforma religioasă din timpul lui Iosia

23 Atunci regele Iosia i-a strâns la el pe toţi cei din sfatul bătrânilor[x] lui Iuda şi ai Ierusalimului. Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu toţi locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu profeţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. Regele a stat în picioare lângă stâlpul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Lui din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ.

Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoţilor de rangul al doilea şi paznicilor porţii să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Aşera şi pentru toată oştirea cerurilor. Şi el le-a ars în afara Ierusalimului, în valea Chidron, iar cenuşa le-a dus-o la Betel. A îndepărtat preoţii păgâni care au fost puşi de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălţimi, în cetăţile lui Iuda şi împrejurul Ierusalimului. De asemenea, a izgonit pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor şi întregii oştiri a cerurilor. A scos stâlpul Aşerei[y] din Casa Domnului şi l-a dus la uedul[z] Chidron, în afara Ierusalimului; l-a ars lângă uedul Chidron, prefăcându-l în cenuşă şi i-a împrăştiat cenuşa pe mormintele fiilor poporului. A dărâmat locuinţele bărbaţilor care se prostituau[aa], care erau în Casa Domnului şi unde femeile împleteau corturi pentru Aşera.

Iosia i-a izgonit pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a distrus înălţimile unde preoţii ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Şeba. A dărâmat, de asemenea, înălţimile[ab] de la porţi, cele care erau la intrarea porţii lui Iosua, conducătorul cetăţii, în partea stângă a porţii cetăţii. Deşi preoţii înălţimilor nu slujeau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuşi mâncau azime printre rudeniile lor.

10 Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Hinomiţilor, pentru ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc[ac] pentru Moleh. 11 El a îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui. Ei erau lângă odaia din curte a unui demnitar pe nume Natan-Melek. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.

12 Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperişul odăii de sus a lui Ahaz, precum şi altarele pe care le făcuse Manase în cele două curţi ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo şi le-a aruncat molozul în uedul Chidron. 13 Regele a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului, în partea dreaptă a Muntelui Depravării[ad], pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aştoret[ae], urâciunea sidonienilor, pentru Chemoş, urâciunea Moabului, şi pentru Milcom[af], urâciunea amoniţilor. 14 A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat aşerele[ag] şi a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15 El a dărâmat chiar şi altarul care era la Betel, precum şi înălţimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât şi înălţimea. El a dat foc atât înălţimii, prefăcând-o în cenuşă, cât şi stâlpului Aşerei. 16 Când Iosia a privit în jur şi a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. A ars oasele pe altar, pângărindu-l după Cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care[ah] vestise aceste lucruri.[ai]

17 La un moment dat el a întrebat:

– Al cui este mormântul aceasta din piatră, pe care îl văd?

Oamenii cetăţii i-au răspuns:

– Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda şi a profeţit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care le-ai făcut.

18 – Lăsaţi-l şi nimeni să nu-i mişte oasele! a zis el.

Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

19 De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălţimile din cetăţile Samariei, pe care le zidiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. 20 Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toţi preoţii înălţimilor care erau acolo şi a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

21 Regele a poruncit întregului popor următoarele: „Sărbătoriţi Paştele Domnului, Dumnezeul vostru, aşa cum este scris în această Carte a Legământului!“ 22 Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise din perioada judecătorilor care judecau pe Israel şi nici chiar în toată perioada regilor lui Israel şi a regilor lui Iuda. 23 Abia în al optsprezecelea an al domniei regelui Iosia, acest Paşte a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim.

24 Iosia a mai îndepărtat pe cei care cheamă duhurile morţilor şi pe cei care se ocupă cu descântece, terafimii[aj], idolii şi toate celelalte urâciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda şi la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25 Nici unul dintre înaintaşii lui Iosia nu a fost ca el, adică să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea lui, aşa cum zice toată Legea lui Moise. Şi nici după aceea nu s-a ridicat nimeni ca el. 26 Totuşi Domnul nu S-a întors din înverşunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. 27 Şi Domnul a zis: „Voi îndepărta pe Iuda din prezenţa Mea, cum am îndepărtat pe Israel şi voi lepăda atât această cetate, Ierusalimul, pe care l-am ales, cât şi Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu[ak] .“

28 Celelalte fapte ale lui Iosia şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

29 Pe vremea sa, faraonul Neco[al], monarhul Egiptului, a înaintat la râul Eufrat, la împăratul Asiriei[am]. Regele Iosia i-a ieşit împotrivă. Neco l-a înfruntat la Meghido şi l-a ucis. 30 Slujitorii lui l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim şi l-au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, şi l-a uns făcându-l rege în locul tatălui său.

Domnia lui Iehoahaz peste Iuda

31 Iehoahaz era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. 32 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi. 33 Faraonul Neco l-a pus în lanţuri la Ribla, în ţara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a pus peste ţară un tribut de o sută de talanţi[an] de argint şi un talant[ao] de aur. 34 Faraonul Neco l-a pus rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt, unde a şi murit. 35 Iehoiachim i-a dat faraonului aurul şi argintul, însă el a împovărat ţara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul şi aurul luat de la poporul ţării.

Domnia lui Iehoiachim peste Iuda

36 Iehoiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebida şi era fiica lui Pedaia din Ruma. 37 El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot aşa cum făcuseră şi strămoşii săi.

24 În timpul domniei lui Iehoiachim, Nebucadneţar[ap], împăratul Babilonului, a pornit la război împotriva lui şi Iehoiachim i-a fost supus timp de trei ani. Dar apoi s-a răzgândit şi s-a răsculat împotriva lui. Domnul a trimis împotriva lui Iehoiachim cete de caldeeni[aq], de aramei, de moabiţi şi de amoniţi. El le-a trimis împotriva lui Iuda, pentru a o distruge, după Cuvântul Domnului pe care-l rostise prin robii Săi, profeţii. Lucrul acesta s-a întâmplat numai după porunca Domnului şi pentru a îndepărta pe Iuda din prezenţa Lui, din cauza tuturor păcatelor săvârşite de Manase şi din cauza sângelui nevinovat pe care-l vărsase. El a umplut Ierusalimul de sânge nevinovat şi de aceea Domnul n-a vrut să-l ierte.

Celelalte fapte ale lui Iehoiachim şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? Iehoiachim s-a culcat alături de părinţii săi, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.

Monarhul Egiptului n-a mai ieşit din ţara lui, căci împăratul Babilonului luase tot ce aparţinea monarhului Egiptului, de la Râul Egiptului[ar] până la râul Eufrat.[as]

Domnia lui Iehoiachin peste Iuda

Iehoiachin era în vârstă de optsprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Nehuşta şi era fiica lui Elnatan din Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi tatăl său.

10 În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, au înaintat împotriva Ierusalimului şi au asediat cetatea. 11 Nebucadneţar însuşi, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetăţii în timp ce slujitorii lui o asediau. 12 Iehoiachin, regele lui Iuda, s-a predat împăratului Babilonului împreună cu mama sa, slujitorii săi, conducătorii săi şi demnitarii săi. Împăratul Babilonului l-a luat prizonier în al optulea an al domniei lui. 13 Nebucadneţar a luat de acolo toate comorile Templului Domnului şi toate comorile palatului regelui; a sfărâmat toate obiectele de aur, pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, în Casa Domnului, întocmai cum a spus Domnul. 14 I-a dus în captivitate pe toţi locuitorii Ierusalimului: pe toţi conducătorii şi pe toţi războinicii viteji, în număr de zece mii de prizonieri, pe toţi tâmplarii şi pe toţi fierarii, lăsând în ţară doar poporul sărac. 15 L-a dus pe Iehoiachin în captivitate la Babilon şi a mai dus în captivitate, din Ierusalim la Babilon, pe mama regelui, soţiile regelui, pe demnitarii săi, pe nobilii ţării, 16 precum şi şapte mii de oameni viteji, toţi numai oameni puternici şi potriviţi pentru război, şi o mie de tâmplari şi fierari. Împăratul Babilonului i-a dus în captivitate la Babilon. 17 În locul lui Iehoiachin, împăratul Babilonului l-a pus rege pe Matania, unchiul acestuia, şi i-a schimbat numele în Zedechia.

Domnia lui Zedechia peste Iuda

18 Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal şi era fiica lui Ieremia din Libna. 19 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi Iehoiachim. 20 Din pricina mâniei Domnului s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim şi în Iuda, pe care, în cele din urmă, le-a izgonit din prezenţa Sa. Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

Căderea Ierusalimului, distrugerea Casei Domnului şi exilul poporului

25 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa. Ei şi-au aşezat tabăra înaintea cetăţii şi au zidit întărituri de jur împrejurul ei. Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de-al unsprezecelea an al domniei regelui Zedechia. În ziua a noua a lunii a patra[at], foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare. Atunci s-a pătruns în cetate, astfel că toţi ostaşii au fugit noaptea pe poarta dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii[au] înconjurau cetatea. Ei au luat-o pe drumul spre Araba[av], însă oştirea caldeenilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată oştirea lui se împrăştiase de lângă el. Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, unde a fost rostită o sentinţă împotriva lui. Ei i-au înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. Apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon.

În ziua a şaptea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an[aw] al domniei împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, un slujitor al împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. El a dat foc tuturor caselor mari. 10 Toată oştirea caldeenilor care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat zidurile din jurul Ierusalimului. 11 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate poporul care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului şi restul mulţimii. 12 Totuşi căpetenia gărzilor a lăsat în ţară câţiva oameni săraci ca să lucreze viile şi câmpurile.

13 Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa Domnului, precum şi piedestalele şi „marea“ din bronz care erau în Casa Domnului şi au dus bronzul la Babilon. 14 Au luat vasele, lopeţile, mucarniţele, farfuriile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba. 15 Căpetenia gărzilor a mai luat cădelniţele şi cupele – tot ce era de aur sau de argint. 16 Cei doi stâlpi, „marea“ şi piedestalele, toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, aveau o greutate care nu se putea cântări. 17 Fiecare stâlp era înalt de optsprezece coţi[ax] şi avea deasupra un capitel de bronz. Înălţimea capitelului era de trei coţi[ay], capitelul având de jur împrejur o reţea şi rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu reţeaua lui, era la fel.

18 Căpetenia gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Ţefania, următorul preot în rang şi pe cei trei paznici ai porţii. 19 Din cetate a luat un ofiţer care avea în subordine ostaşi şi încă cinci oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiţi în cetate; l-a mai luat pe scribul conducătorului oştirii, care recruta bărbaţi din poporul ţării şi pe încă şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care fuseseră găsiţi tot în cetate. 20 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 21 Acolo, la Ribla, în ţara Hamat, împăratul Babilonului a pus să fie omorâţi. Astfel a fost dus Iuda în captivitate, departe de ţara lui.

Guvernarea lui Ghedalia peste Iuda

22 Nebucadneţar, împăratul Babilonului, l-a pus conducător peste poporul rămas în ţara lui Iuda, – pe care el îl lăsase acolo –, pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan. 23 Când toţi conducătorii oştirii şi oamenii lor au auzit că împăratul Babilonului l-a pus pe Ghedalia să conducă, au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, în Miţpa. Aceştia erau: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Kareah, Seraia, fiul netofatitului Tanhumet şi Iaazania, fiul unui maacatit. 24 Ghedalia le-a jurat lor şi oamenilor lor astfel: „Nu vă temeţi de slujitorii caldeenilor! Rămâneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului şi vă va fi bine!“

25 Dar în luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, care era din familia regală, a venit împreună cu zece oameni şi l-a ucis pe Ghedalia. Ei i-au ucis, de asemenea, şi pe iudeii şi pe caldeenii care erau cu el la Miţpa. 26 Atunci tot poporul, de la mic la mare, şi conducătorii oştirii au fugit în Egipt, pentru că se temeau de caldeeni.

Eliberarea lui Iehoiachin din temniţă

27 În al treizeci şi şaptelea an de captivitate a lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak[az], împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, l-a eliberat din temniţă pe Iehoiachin, regele lui Iuda. 28 I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon. 29 Iehoiachin şi-a schimbat hainele de întemniţat şi pentru tot restul vieţii sale a mâncat la masa împăratului. 30 Împăratul s-a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin, în toate zilele vieţii lui.

Footnotes

  1. 2 Regi 18:4 Vezi nota de la 13:6
  2. 2 Regi 18:4 Nehuştan sună asemănător cu termenii ebraici pentru bronz, şarpe şi lucru pângărit
  3. 2 Regi 18:13 Împărat al Asiriei (705-681 î.Cr.)
  4. 2 Regi 18:14 Aproximativ 10 t
  5. 2 Regi 18:14 Aproximativ 1 t
  6. 2 Regi 18:16 Ebr.: hehal, termen ebraic diferit de cel care a fost tradus cu Casă (bait)
  7. 2 Regi 18:17 Sau: comandantul suprem, comandantul expediţiei şi reprezentantul personal, trei funcţii militare şi administrative
  8. 2 Regi 18:26 Limba de circulaţie internaţională folosită în mod special în diplomaţie şi comerţ. Era cunoscută la început doar de elite, ajungând ceva mai târziu să fie folosită la scară largă în Canaan
  9. 2 Regi 18:26 Sau: ebraică; şi în v. 28
  10. 2 Regi 19:9 De fapt, un faraon din Cuş (Etiopia şi teritoriile învecinate), deoarece în vremea aceea Egiptul era condus de o dinastie cuşită (etiopiană)
  11. 2 Regi 19:21 Lit.: după tine
  12. 2 Regi 19:35 Sau: Îngerul; Vezi Gen. 16:7-13
  13. 2 Regi 19:37 Numele acesta nu este atestat de către inscripţiile asiriene; posibil o corupţie a lui Nusku, zeu al luminii şi al focului în mitologia orientală
  14. 2 Regi 19:37 Împărat al Asiriei şi peste Babilon (681-669 î.Cr.)
  15. 2 Regi 20:12 Mai multe mss ebraice, LXX, Tg, Siriacă, VUL (vezi şi Is. 39:1); TM: Berodak-Baladan
  16. 2 Regi 20:12 Rege al Babilonului (721-710 î.Cr.; 703-702 î.Cr.); în 705 î.Cr. profită de moartea lui Sargon II (721-705 î.Cr.), şi caută să încheie alianţe militare prin care să-şi recâştige tronul
  17. 2 Regi 21:1 Nume care înseamnă: Plăcerea mea este în ea
  18. 2 Regi 21:3 Vezi nota de la 13:6; şi în v. 7
  19. 2 Regi 21:6 Sau: Şi-a sacrificat fiul în foc
  20. 2 Regi 21:6 Vezi nota de la 17:17
  21. 2 Regi 21:18 Probabil o formă prescurtată de la Uzia (vezi nota de la 15:1); şi în v. 26
  22. 2 Regi 22:14 Sau: al doilea cartier, posibil o zonă a oraşului unde locuiau cei mai înstăriţi
  23. 2 Regi 22:17 Sau: prin toţi idolii pe care i-au făcut
  24. 2 Regi 23:1 Vezi nota de la 6:32
  25. 2 Regi 23:6 Vezi nota de la 13:6; şi în v. 15
  26. 2 Regi 23:6 Vezi nota de la 10:33
  27. 2 Regi 23:7 Bărbaţi care practicau prostituţia în temple
  28. 2 Regi 23:8 Sau: altarele
  29. 2 Regi 23:10 Sau: să nu-şi mai sacrifice fiul sau fiica în foc
  30. 2 Regi 23:13 Probabil Muntele Măslinilor
  31. 2 Regi 23:13 Gr.: Astarte, zeiţa feniciană a fertilităţii, soţia lui Baal
  32. 2 Regi 23:13 Sau: Moleh
  33. 2 Regi 23:14 Vezi nota de la 17:10
  34. 2 Regi 23:16 TM; LXX: omul lui Dumnezeu, atunci când Ieroboam stătea lângă altar, la sărbătoare. El s-a întors şi s-a uitat spre mormântul omului lui Dumnezeu care
  35. 2 Regi 23:16 TM; LXX: Vezi 1 Regi 13:1-3
  36. 2 Regi 23:24 Idoli ai casei, aşa cum erau penaţii în mitologia etruscă şi romană
  37. 2 Regi 23:27 Vezi 1 Regi 8:29
  38. 2 Regi 23:29 Neco sau Nekau II (610-595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI
  39. 2 Regi 23:29 Sau: împotriva împăratului Asiriei; este posibil ca scopul lui Neco să fi fost acela de a face joncţiunea cu trupele asiriene împotriva trupelor babiloniene şi mede, însă TM, LXX, precum şi informaţiile istorice extrabiblice permit ipoteza ca Neco, profitând de slăbirea puterii asiriene, să fi înaintat împotriva Asiriei, cu scopul de a-şi consolida puterea în Canaan, Siria, până la Eufrat
  40. 2 Regi 23:33 Aproximativ 3 t
  41. 2 Regi 23:33 Aproximativ 30 kg
  42. 2 Regi 24:1 Nebucadneţar (Nabucodonosor, cf. LXX, VUL) (604-561 î.Cr.)
  43. 2 Regi 24:2 babilonieni
  44. 2 Regi 24:7 Modernul Wadi el-Arish, în NE Sinaiului, sau chiar braţul răsăritean al Deltei Nilului
  45. 2 Regi 24:7 În urma bătăliei decisive de la Carchemiş (605 î.Cr.), armatele asiriene şi egiptene au fost înfrânte definitiv, egiptenii fiind obligaţi să se retragă în Egipt
  46. 2 Regi 25:3 Vezi Ier. 52:6
  47. 2 Regi 25:4 babilonienii; peste tot în capitol
  48. 2 Regi 25:4 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileii până la Marea Roşie; de obicei se referă la Valea Iordanului
  49. 2 Regi 25:8 August 586 î.Cr.
  50. 2 Regi 25:17 Aproximativ 9 m
  51. 2 Regi 25:17 Aproximativ 1,5 m
  52. 2 Regi 25:27 Cunoscut şi ca Amel-Marduk (562-560 î.Cr.)