2 Cronici 25-28

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Amaţia, împăratul lui Iuda

25 Amaţia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci şi cinci^(A) de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ioadan, din Ierusalim. ² El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu^(B) era în totul dată Lui. ³ Când s-a întărit^(C) domnia în mâinile lui, a omorât pe slujitorii care uciseseră pe împăratul, tatăl său. ⁴ Dar n-a omorât pe fiii lor, căci a lucrat potrivit cu ceea ce este scris în lege, în cartea lui Moise, unde Domnul dă porunca aceasta: „Să nu se omoare^(D) părinţii pentru copii şi să nu se omoare copiii pentru părinţi, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul lui.” ⁵ Amaţia a strâns pe oamenii din Iuda şi i-a pus după casele părinteşti, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, pentru tot Iuda şi Beniamin. Le-a făcut numărătoarea de la^(E) vârsta de douăzeci de ani în sus şi a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să poarte armele, mânuind suliţa şi scutul. ⁶ A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanţi de argint. ⁷ Un om al lui Dumnezeu a venit la el şi a zis: „Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim. ⁸ Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să ştii că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmaşului. Căci Dumnezeu are putere^(F) să te ajute şi să te facă să cazi.” ⁹ Amaţia a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat oastei lui Israel?” Omul lui Dumnezeu a răspuns: „Domnul poate^(G) să-ţi dea mult mai mult decât atât.” ¹⁰ Atunci, Amaţia a despărţit ceata care-i venise din Efraim şi a poruncit ca oamenii aceştia să se întoarcă acasă. Dar ei s-au mâniat foarte tare pe Iuda şi au plecat acasă cu mare furie. ¹¹ Amaţia s-a îmbărbătat şi şi-a dus poporul în Valea Sării^(H), unde a bătut zece mii de oameni din fiii lui Seir. ¹² Şi fiii lui Iuda au prins din ei zece mii de inşi vii, pe care i-au dus pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit în vale, aşa încât toţi au fost zdrobiţi. ¹³ Însă oamenii din ceata căreia îi dăduse drumul ca să nu meargă la război cu el au năvălit în cetăţile lui Iuda, de la Samaria până la Bet-Horon, au ucis acolo trei mii de inşi şi au luat multe prăzi.

Războiul cu Ioas

¹⁴ Când s-a întors Amaţia de la înfrângerea edomiţilor, a adus^(I) pe dumnezeii fiilor lui Seir şi i-a pus dumnezei pentru^(J) el; s-a închinat înaintea lor şi le-a adus tămâie. ¹⁵ Atunci, Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Amaţia şi a trimis la el pe un proroc, care i-a zis: „Pentru ce ai căutat pe dumnezeii^(K) poporului acestuia, când ei n-au^(L) putut să-şi izbăvească poporul din mâna ta?” ¹⁶ Pe când vorbea el, Amaţia i-a zis: „Oare te-am făcut sfetnic al împăratului? Pleacă! Pentru ce vrei să fii lovit?” Prorocul a plecat zicând: „Ştiu acum că Dumnezeu^(M) a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai ascultat sfatul meu.” ¹⁷ După ce s-a sfătuit^(N), Amaţia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună lui Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel: „Vino să ne vedem faţă în faţă!” ¹⁸ Şi Ioas, împăratul lui Israel, a trimis să spună lui Amaţia, împăratul lui Iuda: „Spinul din Liban a trimis să spună cedrului din Liban: ‘Dă pe fiică-ta de nevastă fiului meu!’ Şi fiarele sălbatice din Liban au trecut şi au călcat în picioare spinul. ¹⁹ Tu te gândeşti că ai bătut pe edomiţi, şi de aceea ţi se înalţă inima ca să te mândreşti. Acum stai mai bine acasă. Pentru ce să stârneşti un rău care ţi-ar aduce pieirea ta şi a lui Iuda?” ²⁰ Dar Amaţia nu l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu^(O) hotărâse să-i dea în mâinile vrăjmaşului, căci căutaseră^(P) pe dumnezeii Edomului. ²¹ Şi Ioas, împăratul lui Israel, s-a suit şi s-au văzut în faţă el şi Amaţia, împăratul lui Iuda, la Bet-Şemeşul lui Iuda. ²² Iuda a fost bătut de Israel, şi fiecare a fugit în cortul lui. ²³ Ioas, împăratul lui Israel, a luat la Bet-Şemeş pe Amaţia, împăratul lui Iuda, fiul lui^(Q) Ioas, fiul lui Ioahaz. L-a adus la Ierusalim şi a făcut o spărtură de patru sute de coţi în zidul Ierusalimului, de la Poarta lui Efraim până la Poarta Unghiului. ²⁴ A luat tot aurul şi argintul, şi toate vasele care se aflau în Casa lui Dumnezeu, la Obed-Edom, şi vistieriile casei împăratului. A luat şi ostatici şi s-a întors la Samaria. ²⁵ Amaţia^(R), fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel. ²⁶ Celelalte fapte ale lui Amaţia, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel? ²⁷ De când s-a abătut Amaţia de la Domnul, s-a făcut împotriva lui o uneltire la Ierusalim, şi el a fugit la Lachis. Dar l-au urmărit la Lachis şi l-au omorât. ²⁸ L-au adus pe cai şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iuda.

Domnia lui Ozia

26 Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia^(S), care era în vârstă de şaisprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său, Amaţia. ² Ozia a întărit Elotul şi l-a adus iarăşi sub stăpânirea lui Iuda după ce a adormit împăratul cu părinţii săi. ³ Ozia avea şaisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iecolia, din Ierusalim. ⁴ El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, Amaţia. ⁵ A căutat^(T) pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea^(U) vedeniile lui Dumnezeu. Şi, în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească. ⁶ A pornit cu război^(V) împotriva filistenilor. A dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei şi zidurile Asdodului şi a zidit cetăţi în ţinutul Asdodului şi între filisteni. ⁷ Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor^(W), împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal şi împotriva maoniţilor. ⁸ Amoniţii aduceau^(X) daruri lui Ozia, şi faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic. ⁹ Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe Poarta^(Y) Unghiului, pe poarta văii şi pe unghi şi le-a întărit. ¹⁰ A zidit turnuri în pustie şi a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi şi în câmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului. ¹¹ Ozia avea o oaste de ostaşi care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel şi dregătorul Maaseia şi puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului. ¹² Tot numărul capilor caselor părinteşti, al vitejilor, era de două mii şase sute. ¹³ Ei porunceau peste o oaste de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmaşului. ¹⁴ Ozia le-a dat pentru toată oştirea scuturi, suliţe, coifuri, platoşe, arcuri şi praştii. ¹⁵ A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri, ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic.

Semeţia lui Ozia

¹⁶ Dar, când a ajuns^(Z) puternic, inima i s-a^(AA) înălţat şi l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului^(AB) ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. ¹⁷ Preotul Azaria^(AC) a intrat după el cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă, ¹⁸ care s-au împotrivit împăratului Ozia şi i-au zis: „N-ai dreptul^(AD), Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii^(AE), fiii lui Aaron, care au fost sfinţiţi ca s-o aducă. Ieşi din Sfântul Locaş, căci faci un păcat! Şi lucrul acesta nu-ţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.” ¹⁹ Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Şi, cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra^(AF) pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. ²⁰ Marele preot, Azaria, şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară şi el însuşi s-a grăbit^(AG) să iasă, pentru că Domnul îl lovise. ²¹ Împăratul Ozia^(AH) a fost lepros până în ziua morţii şi a locuit într-o casă deosebită^(AI) ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării. ²² Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia^(AJ), fiul lui Amoţ, prorocul. ²³ Ozia^(AK) a adormit cu părinţii săi. Şi l-au îngropat cu părinţii săi în ogorul de înmormântare al împăraţilor, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui, a domnit fiul său Iotam.

Iotam, împăratul lui Iuda

27 Iotam avea douăzeci şi cinci^(AL) de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Ieruşa, fata lui Ţadoc. ² El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, Ozia. Numai că n-a intrat în Templul Domnului. Totuşi poporul^(AM) se strica mereu. ³ Iotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului şi a făcut multe clădiri pe zidurile de pe deal. ⁴ A zidit cetăţi în muntele lui Iuda şi cetăţui şi turnuri în dumbrăvi. ⁵ A fost în război cu împăratul fiilor lui Amon şi i-a biruit. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanţi de argint, zece mii de cori de grâu şi zece mii de orz şi i-au plătit tot atât pe anul al doilea şi al treilea. ⁶ Iotam a ajuns puternic pentru că şi-a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeului său. ⁷ Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui şi tot ce a făcut el, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Israel şi Iuda. ⁸ El avea douăzeci şi cinci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. ⁹ Iotam a adormit^(AN) cu părinţii săi, şi l-au îngropat în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahaz.

Ahaz, împăratul lui Iuda

28 Ahaz avea douăzeci de ani^(AO) când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David. ² A umblat în căile împăraţilor lui Israel şi a făcut chiar chipuri^(AP) turnate pentru^(AQ) Baali, ³ a ars tămâie în valea^(AR) fiilor lui Hinom şi a trecut pe fiii^(AS) săi prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. ⁴ Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde. ⁵ Domnul^(AT), Dumnezeul său, l-a dat în mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au^(AU) bătut şi i-au luat un mare număr de prinşi de război, pe care i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mâinile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere. ⁶ Pecah^(AV), fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. ⁷ Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat. ⁸ Copiii lui Israel au luat dintre fraţii^(AW) lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fii şi fiice şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria. ⁹ Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat^(AX) Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie care s-a ridicat până la^(AY) ceruri. ¹⁰ Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele^(AZ) voastre? Dar voi nu sunteţi vinovaţi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru? ¹¹ Ascultaţi-mă dar şi daţi drumul acestor prinşi pe care i-aţi luat dintre fraţii voştri, căci mânia aprinsă^(BA) a Domnului este peste voi!” ¹² Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la oştire ¹³ şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi de război. Căci, după ce că suntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Suntem foarte vinovaţi, şi mânia aprinsă a Domnului este peste Israel.” ¹⁴ Ostaşii au lăsat pe prinşii de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări. ¹⁵ Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta s-au sculat^(BB) şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănânce^(BC) şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor^(BD), la fraţii lor. Apoi s-au întors la Samaria.

Pedepsele asupra lui Ahaz

¹⁶ Pe vremea^(BE) aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împăraţii Asiriei. ¹⁷ Edomiţii au venit iarăşi, au bătut pe Iuda şi le-au luat prinşi de război. ¹⁸ Filistenii^(BF) au năvălit în cetăţile din câmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui şi s-au aşezat acolo. ¹⁹ Căci Domnul a smerit pe Iuda din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel^(BG), care avusese o purtare fără frâu^(BH) în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului. ²⁰ Tiglat-Pilneser^(BI), împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş şi nu l-a ajutat. ²¹ Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai-marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei, dar nu i-a ajutat la nimic. ²² Pe vremea aceea, chiar când era la strâmtorare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz. ²³ A adus jertfă^(BJ) dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră, şi a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi^(BK) ajute.” Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel. ²⁴ Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis^(BL) uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului ²⁵ şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi. ²⁶ Celelalte^(BM) fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel. ²⁷ Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.