2 Corinteni 6-8
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Râvna lui Pavel pentru slujba lui
6 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu(A), vă(B) sfătuim să(C) faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. 2 Căci El zice: „La(D) vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” 3 Noi(E) nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. 4 Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori(F) ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5 în(G) bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; 6 prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, 7 prin(H) cuvântul adevărului, prin puterea(I) lui Dumnezeu, prin armele(J) de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; 8 în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar(K) că spunem adevărul; 9 ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca(L) unii care murim şi iată că trăim; ca(M) nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; 10 ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.
Dragostea apostolului pentru ei
11 Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor! Ni s-a lărgit inima(N). 12 Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima(O) voastră s-a strâns pentru noi. 13 Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc(P) ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă şi voi!
Credincioşii şi necredincioşii
14 Nu(Q) vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce(R) legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? 15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? 16 Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi(S) suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi(T) locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”. 17 De aceea(U): „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. 18 Eu vă(V) voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”
7 Deci(W), fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel
2 Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe(X) nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni. 3 Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci(Y) am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte. 4 Am o mare(Z) încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin(AA) de mângâiere(AB), îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. 5 Căci şi după venirea(AC) noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am(AD) fost necăjiţi în toate chipurile: de(AE) afară lupte, dinăuntru temeri. 6 Dar Dumnezeu(AF), care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. 7 Şi nu numai prin venirea(AG) lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare. 8 Măcar(AH) că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) – 9 totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi(AI) după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră. 10 În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când(AJ) întristarea lumii aduce moartea. 11 Căci uite tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta. 12 Aşa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci(AK) ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. 13 De aceea am fost mângâiaţi. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a(AL) fost răcorit de voi toţi. 14 Şi dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit. 15 El are o şi mai mare dragoste pentru voi, când îşi aduce aminte de ascultarea(AM) voastră a tuturor şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cutremur. 16 Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.
Dărnicia macedonenilor
8 Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. 2 În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie(AN) au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. 3 Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. 4 Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere(AO) de ajutoare pentru sfinţi. 5 Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. 6 Noi dar(AP) am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare pe care o începuse. 7 După cum sporiţi în(AQ) toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să(AR) sporiţi şi în această binefacere. 8 Nu(AS) spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre. 9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El(AT), măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. 10 În această privinţă vă dau(AU) un sfat. Şi sfatul(AV) acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi(AW) voiţi. 11 Isprăviţi dar acum de făcut, pentru ca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. 12 Pentru că(AX), dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. 13 Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi, 14 ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire, 15 după cum este scris: „Cel(AY) ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă”.
A doua trimitere a lui Tit
16 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru voi. 17 Căci el a primit îndemnul(AZ) nostru, ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bunăvoie spre voi. 18 Am trimis cu el şi pe fratele(BA) a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate bisericile. 19 Mai mult, el a fost ales(BB) de biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârşim spre(BC) slava Domnului şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră. 20 În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belşug de ajutoare, de care îngrijim. 21 Căci căutăm(BD) să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. 22 Am trimis cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări şi care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă din pricina marii lui încrederi în voi. 23 Astfel, fie având în vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru în mijlocul vostru, fie având în vedere pe fraţii noştri, care sunt trimişii(BE) bisericilor şi fala lui Hristos, 24 daţi-le înaintea bisericilor dovadă de dragostea voastră şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm(BF) cu voi.
2 Corintieni 6-8
Nouă Traducere În Limba Română
6 Lucrând împreună cu Dumnezeu, vă îndemnăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar. 2 Căci El spune:
„La vremea îndurării te-am ascultat
şi în ziua mântuirii te-am ajutat.“[a]
Iată că acum este vremea îndurării! Iată că acum este ziua mântuirii!
Slujitorii lui Dumnezeu
3 Nu punem nici un obstacol în calea nimănui, pentru ca slujba noastră să nu fie criticată, 4 ci în toate ne arătăm ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, în îndelungă răbdare, în necazuri, în greutăţi, în strâmtorări, 5 în bătăi, în închisori, în răscoale, în osteneli, în nopţi nedormite, în posturi, 6 în curăţie, în cunoaştere, în răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, într-o dragoste fără ipocrizie, 7 în Cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, în mâna dreaptă şi în mâna stângă, 8 în glorie şi dezonoare, în defăimare şi vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte impostori, deşi suntem adevăraţi; 9 ca nişte necunoscuţi, deşi suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, deşi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, deşi nu suntem omorâţi; 10 ca nişte întristaţi, deşi suntem întotdeauna bucuroşi; ca nişte săraci, deşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, deşi avem toate lucrurile.
11 Am vorbit deschis faţă de voi, corintienilor, iar inima ne este larg deschisă! 12 Noi nu punem nici un fel de restricţii sentimentelor noastre faţă de voi, dar voi v-aţi oprit sentimentele faţă de noi. 13 Deci, la rândul vostru – vă vorbesc ca unor copii – deschideţi-vă şi voi larg inimile!
Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit!
14 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce parteneriat poate fi între dreptate şi fărădelege? Sau ce părtăşie poate fi între lumină şi întuneric? 15 Ce armonie poate fi între Cristos şi Belial[b]? Sau ce parte au în comun cel credincios cu cel necredincios? 16 Ce înţelegere poate fi între Templul lui Dumnezeu şi idoli? Noi suntem Templul Dumnezeului celui Viu, aşa cum a spus Dumnezeu:
„Voi locui în ei, voi umbla printre ei
şi voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.“[c]
17 „De aceea, ieşiţi din mijlocul lor,
separaţi-vă! zice Domnul.
Nu atingeţi nimic necurat,
iar Eu vă voi primi.“[d]
18 „Eu voi fi Tatăl vostru,
iar voi veţi fi fiii şi fiicele Mele,
zice Domnul cel Atotputernic.“[e]
7 Preaiubiţilor, întrucât avem aceste promisiuni, să ne curăţim de orice pângăreşte trupul şi duhul, desăvârşind sfinţenia în frică de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel
2 Deschideţi-vă inima faţă de noi! N-am făcut rău nimănui, n-am corupt[f] pe nimeni, n-am exploatat pe nimeni. 3 Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre, fie că murim împreună, fie că trăim împreună. 4 Am mare încredere în voi; sunt atât de mândru de voi, sunt încurajat şi foarte bucuros în fiecare dintre necazurile noastre.
5 Când am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci am fost necăjiți în toate felurile: lupte din afară, temeri dinăuntru. 6 Însă Dumnezeu, Care-i încurajează pe cei deznădăjduiţi, ne-a încurajat prin venirea lui Titus, 7 şi nu doar prin venirea sa, ci şi prin încurajarea pe care ne-a adus-o vorbindu-ne despre voi, când ne-a spus despre dorinţa voastră puternică, despre durerea voastră adâncă şi despre devotamentul vostru pentru mine. Astfel, m-am bucurat şi mai mult. 8 Chiar dacă scrisoarea mea v-a întristat, nu regret. Şi chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, măcar că numai pentru puţin timp, 9 totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a dus la pocăinţă, pentru că aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nici o pierdere din cauza noastră. 10 Căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează pocăinţa care duce la mântuire şi în ea nu este regret, dar întristarea lumii produce moarte. 11 Vedeţi ce devotament a produs în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă, ce râvnă, ce dorinţă de dreptate! În toate v-aţi arătat fără vină în această problemă. 12 Astfel, deşi v-am scris, n-am făcut-o din cauza celui ce a făcut răul sau din cauza celui ce a suferit răul, ci pentru a vă arăta cât de profund este devotamentul nostru faţă de voi, înaintea lui Dumnezeu. 13 Prin aceasta suntem încurajaţi.
Pe lângă încurajarea noastră, ne bucurăm şi mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi. 14 M-am lăudat lui cu voi şi nu m-aţi făcut de ruşine, ci, aşa cum tot ce v-am spus a fost adevărat, tot astfel şi lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s-a dovedit adevărată. 15 Astfel, dragostea lui pentru voi se întăreşte când îşi reaminteşte de ascultarea voastră, a tuturor, de felul cum l-aţi primit cu frică şi cutremur. 16 Mă bucur că pot avea deplină încredere în voi.
Încurajarea generozităţii
8 Vreau să ştiţi, fraţilor, despre harul pe care Dumnezeu l-a dat în bisericile din Macedonia, 2 pentru că, fiind încercaţi deosebit de mult prin necazuri, bucuria lor abundentă şi marea lor sărăcie au rezultat într-o manifestare de har abundentă. 3 Eu depun mărturie că ei au dat din proprie iniţiativă, după puterea lor şi chiar dincolo de puterea lor, 4 rugându-ne cu multă insistenţă pentru harul de a fi părtaşi la această slujire pentru sfinţi, 5 şi nu aşa cum ne-am aşteptat, ci s-au dedicat pe ei înşişi, mai întâi Domnului, iar apoi, prin voia lui Dumnezeu, nouă. 6 Astfel, l-am îndemnat pe Titus, pentru că el a început mai devreme această lucrare, să ducă la capăt această binefacere a harului din partea voastră. 7 Acum, aşa cum vă distingeţi în toate – în credinţă, în vorbire, în cunoaştere, într-o dedicare totală şi în dragostea pe care aţi învăţat-o de la noi – să vă distingeţi şi în această binefacere a harului.
8 Nu vă spun aceasta ca pe o poruncă, ci verific, prin dedicarea altora, cât de adevărată este dragostea voastră. 9 Voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos, Care, deşi a fost bogat, de dragul vostru a devenit sărac, pentru ca voi să vă îmbogăţiţi prin sărăcia Lui. 10 Vă dau sfatul meu, pentru ceea ce este cel mai bine pentru voi în această problemă: anul trecut aţi fost primii nu doar în a face, ci şi în a dori să faceţi; 11 acum deci terminaţi lucrarea, pentru ca, tot aşa cum aţi dorit, tot astfel să şi daţi, după posibilităţile pe care le aveţi. 12 Dacă există dorinţă, darul este primit potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are. 13 Aceasta nu este pentru ca alţii să fie uşuraţi, iar voi să fiţi împovăraţi, ci pentru a fi egalitate. 14 Abundenţa pe care voi o aveţi acum îi poate ridica pe cei care sunt în nevoi, pentru ca, la rândul lor, abundenţa lor să împlinească nevoia voastră. Astfel, va fi egalitate, 15 aşa cum este scris:
„Celui ce a adunat mai mult, nu i-a rămas în plus,
iar cel ce a adunat mai puţin n-a dus lipsă.“[g]
Misiunea lui Titus
16 Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, Care a pus în inima lui Titus aceeaşi dedicare pentru voi pe care o am şi eu. 17 Căci el nu numai că a primit bine apelul vostru, ci vine acum la voi din proprie iniţiativă şi cu mai mult entuziasm decât oricând. 18 Împreună cu el vi-l trimit şi pe fratele care este lăudat de toate bisericile, datorită Evangheliei. 19 Nu doar atât, dar el a fost desemnat de biserici să călătorească împreună cu noi în timp ce administrăm această binefacere a harului, pentru slava Domnului Însuşi şi pentru a ne arăta bunăvoinţa. 20 Suntem atenţi, ca să nu stârnim vreo plângere cu privire la modul în care administrăm acest dar generos. 21 Căci avem grijă să facem ceea ce este bine nu doar înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. 22 Îl trimitem pe fratele nostru cu ei – frate pe care deseori l-am pus la încercare şi l-am găsit dedicat, dar care acum este mai dedicat decât oricând – pentru că are mare încredere în voi. 23 În ce-l priveşte pe Titus, el este părtaş şi conlucrător cu mine pentru voi. În ce-i priveşte pe fraţii noştri, ei sunt trimişi ai bisericii, slava lui Cristos. 24 De aceea, în mod deschis, înaintea bisericilor, arătaţi-le dovada dragostei voastre şi motivul nostru de laudă cu privire la voi.
Footnotes
- 2 Corintieni 6:2 Vezi Is. 49:8
- 2 Corintieni 6:15 Gr.: Beliar, o variantă a ebraicului Belial; în VT termenul îi caracteriza pe unii oameni, însemnând nelegiuit, rău, ticălos; în NT a ajuns să fie o denumire a lui Satan; este singurul loc în care apare termenul în NT
- 2 Corintieni 6:16 Vezi Lev. 26:12; Ier. 32:28; Ezech. 37:27
- 2 Corintieni 6:17 Vezi Is. 52:11; Ezech. 20:34, 41
- 2 Corintieni 6:18 Vezi 2 Sa 7:14; 7:8
- 2 Corintieni 7:2 Sau: n-am ruinat pe nimeni; termenul grecesc se poate referi atât la o corupere a credinţei cuiva, cât şi la o ruinare, o pagubă financiară, adusă cuiva
- 2 Corintieni 8:15 Vezi Ex. 16:18
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.