Add parallel Print Page Options

DOMNIA LUI DAVID

(Faptele Apostolilor 13:22.)

Ştirea morţii lui Saul

După moartea lui Saul, David, după ce bătuse pe amaleciţi, auzit se întorsese de două zile la Ţiclag. A treia zi, a venit un om(A) din tabăra lui Saul, cu hainele sfâşiate(B) şi cu capul presărat cu ţărână. Când a ajuns în faţa lui David, s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat. David i-a zis: „De unde vii?” Şi el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.” David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat?” Şi el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie şi un mare număr de oameni au căzut şi au pierit; chiar şi Saul şi fiul său Ionatan au murit.” David a zis tânărului care-i aducea aceste veşti: „De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit?” Şi tânărul care-i aducea aceste veşti a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa(C) şi Saul(D) stătea rezemat în suliţa lui, şi carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă. Întorcându-se, m-a văzut şi m-a chemat. Eu am zis: ‘Iată-mă!’ Şi el mi-a zis: ‘Cine eşti?’ I-am răspuns: ‘Eu sunt amalecit’. Şi a zis: ‘Apropie-te dar şi omoară-mă, căci m-a apucat ameţeala, măcar că sunt încă plin de viaţă’. 10 M-am apropiat de el şi l-am omorât(E), ştiind bine că n-avea să mai rămână cu viaţă în urma înfrângerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui şi brăţara pe care o avea la braţ şi le-am adus aici, domnului meu.” 11 David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat(F) şi toţi oamenii care erau lângă el au făcut acelaşi lucru. 12 Au jelit, au plâns şi au postit până seara de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiaţi cu sabia. 13 David a zis tânărului care-i adusese aceste veşti: „De unde eşti?” Şi el a răspuns: „Sunt fiul unui străin, al unui amalecit.” 14 David i-a zis: „Cum(G) nu ţi-a fost frică(H) să pui mâna(I) pe unsul Domnului şi să-l omori?” 15 Şi David(J) a chemat pe unul din oamenii lui şi a zis: „Apropie-te şi omoară-l!” Omul acela a lovit pe amalecit, care a murit. 16 Şi David i-a zis: „Sângele(K) tău să cadă asupra capului tău, căci gura(L) ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ‘Am omorât pe unsul Domnului!’ ”

Cântarea de jale a lui David pentru Saul şi Ionatan

17 Iată cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul şi fiul său Ionatan 18 şi pe care a poruncit s-o înveţe copiii lui Iuda. Este numită Cântarea Arcului şi se află scrisă în Cartea(M) Dreptului.

19 „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale!
Cum(N) au căzut vitejii!
20 Nu(O) spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspândiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului,
ca să nu se bucure fetele(P) filistenilor,
ca să nu se laude fetelor celor netăiaţi(Q) împrejur.
21 Munţi(R) din Ghilboa! Nici rouă(S), nici ploaie să nu cadă pe voi!
Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare!
Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,
scutul lui Saul, ca şi când n-ar fi fost uns(T) cu untdelemn.
22 De la sângele celor răniţi,
de la grăsimea celor mai voinici,
arcul(U) lui Ionatan nu da înapoi niciodată
şi sabia lui Saul nu se învârtea niciodată în vânt.
23 Saul şi Ionatan, care s-au plăcut şi s-au iubit în timpul vieţii lor,
n-au fost despărţiţi nici la moarte;
erau mai uşori decât vulturii,
mai tari(V) decât leii.
24 Fiicele lui Israel, plângeţi pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi alte podoabe,
care vă punea găteli de aur pe hainele voastre!
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Cum a murit Ionatan pe dealurile tale!
26 Mă doare după tine, frate Ionatane!
Tu erai plăcerea mea;
dragostea ta pentru mine era minunată,
mai presus de dragostea(W) femeiască.
27 Cum(X) au căzut vitejii! Cum li s-au pierdut armele!”

Vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan

După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiţilor şi se afla în Ţiklag de două zile. A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâşiate şi cu pământ pe cap. Când a ajuns înaintea lui David, a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat.

– De unde vii? l-a întrebat David.

– Am scăpat din tabăra israelită, i-a răspuns el.

– Spune-mi ce s-a întâmplat! i-a cerut David.

– Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă şi mulţi dintre ei au murit, a răspuns el. Saul şi fiul său Ionatan au murit şi ei.

– De unde ştii că Saul şi fiul său Ionatan au murit? l-a mai întrebat David pe tânărul care i-a adus veştile.

– S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, a răspuns tânărul, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe suliţa sa, iar carele şi călăreţii îl ajungeau din urmă. Când Saul s-a uitat în urmă şi m-a văzut, m-a chemat, iar eu i-am răspuns:

– Iată-mă!

– Cine eşti? m-a întrebat el.

– Sunt amalekit, i-am răspuns eu.

Atunci el mi-a zis:

– Apropie-te de mine şi ucide-mă pentru că sunt în agonia morţii, cu toate că sunt încă în viaţă.

10 Aşadar, m-am apropiat de el şi l-am ucis deoarece ştiam că, odată rănit, nu va mai trăi. I-am luat apoi coroana de pe cap şi brăţara de la braţ şi le-am adus aici, stăpânului meu.

11 Atunci David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat, iar toţi bărbaţii care erau cu el au făcut acelaşi lucru. 12 Au bocit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru oştirea Domnului şi pentru Casa lui Israel, căci au murit de sabie. 13 Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veştile:

– De unde eşti?

– Sunt fiul unui străin, un amalekit, i-a răspuns el.

14 Atunci David i-a zis:

– Cum de nu ţi-a fost frică să-ţi ridici mâna şi să ucizi pe unsul Domnului?

15 Apoi David l-a chemat pe unul dintre oamenii lui şi i-a zis:

– Apropie-te şi doboară-l!

El l-a lovit şi acesta a murit. 16 David i-a zis:

– Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L-am ucis pe unsul Domnului.“

Cântarea de jale a lui David

17 David a cântat această cântare de jale despre Saul şi despre fiul acestuia Ionatan 18 şi a poruncit ca cei din Iuda să înveţe această Cântare a Arcului (ea se află scrisă în Cartea lui Iaşar[a]):

19 Gloria ta, Israele, zace ucisă pe înălţimile tale.
    Cum au căzut vitejii!
20 Nu faceţi cunoscut acest lucru în Gat
    şi nu-l vestiţi pe străzile Aşchelonului,
ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor
    şi să tresalte de bucurie fiicele celor necircumcişi.
21 O, munţi ai Ghilboei!
Nici roua şi nici ploaia să nu mai cadă peste voi!
    Nici câmpii să nu mai aveţi care să dea roade pentru darurile de mâncare![b]
Căci acolo au fost pângărite scuturile vitejilor,
    scutul lui Saul care nu va mai fi uns cu untdelemn.
22 De la sângele celor ucişi,
    de la grăsimea vitejilor,
săgeata[c] lui Ionatan nu venea înapoi,
    iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.
23 Saul şi Ionatan,
    care în viaţă s-au iubit şi s-au plăcut,
        nici măcar în moarte n-au fost despărţiţi.
Erau mai iuţi decât vulturii
    şi mai puternici decât leii.
24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeţi-l pe Saul!
    Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu şi cu mult fast,
        pe cel care vă împodobea veşmintele cu ornamente de aur.
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
    Ionatan zace ucis pe înălţimile tale.
26 Sunt mâhnit din pricina ta, frate Ionatane!
    Mi-ai fost atât de drag!
Dragostea ta pentru mine a fost minunată,
    mai minunată chiar decât dragostea femeilor.
27 Cum au căzut vitejii
    şi cum au pierit armele!

Footnotes

  1. 2 Samuel 1:18 Sau: Cartea celui Drept, o veche culegere de texte epice, astăzi pierdută
  2. 2 Samuel 1:21 Sensul versului în ebraică este nesigur; sau: peste voi / şi peste dealurile voastre înalte!
  3. 2 Samuel 1:22 Ebr.: arcul