Amaţia i-a strâns pe cei din Iuda, a aşezat tot poporul lui Iuda şi al lui Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii şi căpeteniilor peste sute şi i-a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus. Astfel, a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să iasă la luptă şi să mânuiască lancea şi scutul. El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanţi[a] de argint. Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege şi i-a zis:

– Nu lua cu tine oştirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim! Căci, chiar dacă te vei duce şi vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbuşeşti înaintea duşmanului, pentru că El are putere să ajute, dar şi să prăbuşească.

Amaţia l-a întrebat pe omul lui Dumnezeu:

– Dar cum rămâne cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat cetei lui Israel?

Omul lui Dumnezeu i-a răspuns:

Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât.

10 Amaţia şi-a despărţit oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s-au mâniat foarte tare pe cei din Iuda şi s-au întors acasă înfuriaţi. 11 Amaţia s-a pregătit şi şi-a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni din Seir. 12 Cei din Iuda au capturat de vii zece mii de bărbaţi pe care i-au urcat pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit, astfel încât toţi au fost zdrobiţi. 13 Între timp ceata pe care Amaţia o trimisese înapoi şi nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetăţile lui Iuda, din Samaria şi până la Bet-Horon, ucigând trei mii de oameni şi luând o pradă mare.

Read full chapter

Footnotes

  1. 2 Cronici 25:6 Aproximativ 3 t; şi în v. 9