2 Corinteni 3:6-15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

⁶ care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori^(A) ai unui legământ^(B) nou, nu al slovei^(C), ci al Duhului, căci slova^(D) omoară, dar^(E) Duhul dă viaţa.

Legământul cel nou şi cel vechi

⁷ Acum, dacă slujba^(F) aducătoare de moarte, scrisă^(G) şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încât^(H) fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, ⁸ cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba^(I) Duhului? ⁹ Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba^(J) aducătoare de neprihănire? ¹⁰ Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. ¹¹ În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! ¹² Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm^(K) cu multă îndrăzneală ¹³ şi nu facem ca Moise care^(L) îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător^(M). ¹⁴ Dar ei au rămas greoi la minte^(N), căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. ¹⁵ Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.