1 Samuel 11-15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Înfrângerea amoniţilor

11 Nahaş^(A), Amonitul, a venit şi a împresurat Iabesul^(B) din Galaad. Toţi locuitorii din Iabes au zis lui Nahaş: „Fă^(C) legământ cu noi, şi-ţi vom fi supuşi.” ² Dar Nahaş, Amonitul, le-a răspuns: „Voi face legământ cu voi dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept şi să arunc astfel o ocară^(D) asupra întregului Israel.” ³ Bătrânii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de şapte zile ca să trimitem soli în tot ţinutul lui Israel, şi, dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ţie”. ⁴ Solii au ajuns la^(E) Ghibea, cetatea lui Saul, şi au spus aceste lucruri în auzul poporului. Şi tot poporul^(F) a ridicat glasul şi a plâns. ⁵ Saul tocmai se întorcea de la câmp, în urma boilor, şi a întrebat: „Ce are poporul de plânge?” I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes. ⁶ Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul^(G) lui Dumnezeu a venit peste el şi s-a mâniat foarte tare. ⁷ A luat o pereche de boi, i-a tăiat^(H) în bucăţi şi le-a trimis prin soli în tot ţinutul lui Israel, zicând: „Oricine^(I) nu va merge după Saul şi Samuel îşi va vedea boii tăiaţi la fel”. Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om. ⁸ Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec^(J); copiii lui Israel^(K) erau trei sute de mii şi bărbaţii lui Iuda, treizeci de mii. ⁹ Ei au zis solilor care veniseră: „Aşa să vorbiţi locuitorilor Iabesului din Galaad: ‘Mâine, când va dogori soarele, veţi avea ajutor’.” Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, care s-au umplut de bucurie ¹⁰ şi au zis amoniţilor: „Mâine ne vom^(L) supune vouă, şi ne veţi face ce vă va plăcea”. ¹¹ A două zi, Saul^(M) a împărţit poporul în trei^(N) cete. Au pătruns în tabăra amoniţilor în straja dimineţii şi i-au bătut până la căldura zilei. Cei ce au scăpat au fost risipiţi şi n-au mai rămas doi laolaltă dintre ei.

Bunătatea lui Saul. Jertfa din Ghilgal

¹² Poporul a zis lui Samuel: „Cine^(O) zicea: ‘Saul să domnească peste noi?’? Daţi^(P) încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorâm.” ¹³ Dar Saul a zis: „Nimeni^(Q) nu va fi omorât în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire^(R) lui Israel”. ¹⁴ Şi Samuel a zis poporului: „Veniţi şi să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăţia.” ¹⁵ Tot poporul s-a dus la Ghilgal^(S) şi au pus pe Saul împărat, înaintea^(T) Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe^(U) de mulţumire înaintea Domnului şi Saul şi toţi oamenii lui Israel s-au veselit foarte mult acolo.

Curăţia de inimă a lui Samuel

12 Samuel a zis întregului Israel: „Iată că v-am ascultat glasul^(V) în tot ce mi-aţi zis şi am pus un împărat^(W) peste voi. ² De acum, iată împăratul^(X) care va merge înaintea voastră. Cât despre mine, eu^(Y) sunt bătrân, am albit, aşa că fiii mei sunt cu voi; am umblat înaintea voastră din tinereţe până în ziua de azi. ³ Iată-mă! Mărturisiţi împotriva mea în faţa Domnului şi în faţa unsului^(Z) Lui: Cui i-am^(AA) luat boul sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii^(AB) asupra lui? Mărturisiţi, şi vă voi da înapoi.” ⁴ Ei au răspuns: „Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit şi nici n-ai primit nimic din mâna nimănui”. ⁵ El le-a mai zis: „Domnul este martor împotriva voastră şi unsul Lui este martor în ziua aceasta că n-aţi^(AC) găsit nimic în^(AD) mâinile mele”. Şi ei au răspuns: „Sunt martori!”

Samuel nu mai e judecător

⁶ Atunci, Samuel a zis poporului: „Domnul^(AE) a pus pe Moise şi pe Aaron şi a scos pe părinţii voştri din Egipt. ⁷ Acum, înfăţişaţi-vă ca să vă judec^(AF) înaintea Domnului pentru toate binefacerile pe care vi le-a făcut Domnul, vouă şi părinţilor voştri. ⁸ După ce^(AG) a venit Iacov în Egipt, părinţii voştri au strigat^(AH) către Domnul, şi Domnul a trimis^(AI) pe Moise şi pe Aaron, care au scos pe părinţii voştri din Egipt şi i-au adus să locuiască în locul acesta. ⁹ Dar ei au uitat^(AJ) pe Domnul, Dumnezeul lor, şi El i-a vândut^(AK) în mâinile lui Sisera, căpetenia oştirii Haţorului, în mâinile filistenilor^(AL) şi în mâinile împăratului Moabului^(AM), care au început lupta împotriva lor. ¹⁰ Au strigat iarăşi către Domnul şi au zis: ‘Am păcătuit^(AN), căci am părăsit pe Domnul şi am^(AO) slujit Baalilor şi Astarteelor; izbăveşte-ne^(AP) acum din mâna vrăjmaşilor noştri, şi-Ţi vom sluji’. ¹¹ Şi Domnul a trimis pe Ierubaal^(AQ) şi pe Barac, şi pe Iefta^(AR), şi pe Samuel^(AS) şi v-a izbăvit din mâna vrăjmaşilor voştri care vă înconjurau şi aţi locuit în linişte. ¹² Apoi, când aţi văzut că Nahaş^(AT), împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-aţi^(AU) zis: ‘Nu, ci un împărat să domnească peste noi’. Şi totuşi Domnul^(AV), Dumnezeul vostru, era Împăratul vostru. ¹³ Iată^(AW) dar împăratul pe care^(AX) l-aţi ales şi pe care l-aţi cerut; iată că Domnul^(AY) a pus un împărat peste voi. ¹⁴ Dacă vă veţi teme^(AZ) de Domnul, dacă-I veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Lui şi dacă nu vă veţi împotrivi Cuvântului Domnului, vă veţi alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atât voi, cât şi împăratul care domneşte peste voi. ¹⁵ Dar, dacă nu veţi asculta^(BA) de glasul Domnului şi vă veţi împotrivi Cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră, cum^(BB) a fost împotriva părinţilor voştri. ¹⁶ Acum mai aşteptaţi^(BC) aici, ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul sub ochii voştri. ¹⁷ Nu suntem noi la seceratul^(BD) grânelor? Voi^(BE) striga către Domnul şi va trimite tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cât de rău aţi^(BF) făcut înaintea Domnului când aţi cerut un împărat pentru voi”. ¹⁸ Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul^(BG) a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel. ¹⁹ Şi tot poporul a zis lui Samuel: „Roagă-te^(BH) Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim, căci, la toate păcatele noastre, am mai adăugat şi pe acela de a cere un împărat pentru noi”. ²⁰ Samuel a zis poporului: „Nu vă temeţi! Aţi făcut tot răul acesta, dar nu vă abateţi de la Domnul şi slujiţi Domnului din toată inima voastră. ²¹ Nu vă abateţi^(BI) de la El, altfel aţi^(BJ) merge după lucruri de nimic, care n-aduc nici folos, nici izbăvire, pentru că sunt lucruri de nimic. ²² Domnul^(BK) nu va părăsi pe poporul Lui din pricina Numelui^(BL) Lui celui mare, căci Domnul a hotărât^(BM) să facă din voi poporul Lui. ²³ Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând^(BN) să mă rog pentru voi! Vă voi^(BO) învăţa calea^(BP) cea bună şi cea dreaptă. ²⁴ Temeţi-vă numai^(BQ) de Domnul şi slujiţi-I cu credincioşie, din toată inima voastră, căci vedeţi^(BR) ce putere desfăşură^(BS) El printre voi. ²⁵ Dar, dacă veţi face răul, veţi^(BT) pieri, voi^(BU) şi împăratul vostru.”

DOMNIA LUI SAUL

Capitolele 13—31. Osea 13:11.

Războiul cu filistenii

13 Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani peste Israel. ² Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea^(BV) lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui. ³ Ionatan a bătut tabăra^(BW) filistenilor care era la Gheba, şi filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând: „Să audă evreii lucrul acesta!” ⁴ Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra filistenilor şi Israel s-a făcut urât filistenilor”. Şi poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal. ⁵ Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care şi şase mii de călăreţi şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărât la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven. ⁶ Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtoare, căci erau strânşi de aproape, şi s-au ascuns^(BX) în peşteri, în tufişuri, în stânci, în turnuri şi în gropile pentru apă. ⁷ Unii evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lângă el tremura. ⁸ A aşteptat^(BY) şapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lângă Saul. ⁹ Atunci, Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea-de-tot şi jertfele de mulţumire.” Şi a jertfit arderea-de-tot. ¹⁰ Pe când sfârşea de adus arderea-de-tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine. ¹¹ Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt strânşi la Micmaş, ¹² mi-am zis: ‘Filistenii se vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat Domnului!’ Atunci am îndrăznit şi am adus arderea-de-tot.” ¹³ Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun^(BZ) şi n-ai păzit^(CA) porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel, ¹⁴ dar, acum^(CB), domnia ta nu va dăinui. Domnul^(CC) Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul. ¹⁵ Apoi, Samuel s-a sculat şi s-a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape^(CD) şase sute de oameni. ¹⁶ Saul, fiul său Ionatan şi poporul care se afla cu ei se aşezaseră la Gheba lui Beniamin, şi filistenii tăbărau la Micmaş. ¹⁷ Din tabăra filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra^(CE), spre ţara Şual, ¹⁸ alta a luat drumul spre Bet-Horon^(CF) şi a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim^(CG), înspre pustie.” ¹⁹ În toată ţara lui Israel nu^(CH) se găsea niciun fierar, căci filistenii ziseră: „Să împiedicăm pe evrei să-şi facă săbii sau suliţe.” ²⁰ Şi fiecare om din Israel se pogora la filisteni ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa, ²¹ când se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vârf ţepuşului cu care mâna boii. ²² Şi aşa s-a întâmplat că, în ziua luptei, nu^(CI) era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decât Saul şi fiul său Ionatan. ²³ O ceată^(CJ) de filisteni a venit şi s-a aşezat la trecătoarea Micmaşului.

Vitejia lui Ionatan

14 Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja filistenilor, care este dincolo de locul acesta.” Şi n-a spus nimic tatălui său. ² Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase^(CK) sute de oameni. ³ Ahia^(CL), fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod^(CM), fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta^(CN) efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s-a dus. ⁴ Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja^(CO) filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt, Sene. ⁵ Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba. ⁶ Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire^(CP) printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” ⁷ Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” ⁸ „Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor! ⁹ Dacă ne vor zice: ‘Opriţi-vă până vom veni noi la voi!’ vom rămâne pe loc şi nu ne vom sui la ei. ¹⁰ Dar, dacă vor zice: ‘Suiţi-vă la noi!’ ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta^(CQ) să ne fie semnul.” ¹¹ S-au arătat amândoi străjii filistenilor, şi filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns.” ¹² Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.” Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.” ¹³ Şi Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui. ¹⁴ În această primă înfrângere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ. ¹⁵ A intrat groaza^(CR) în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii^(CS) s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit. Era groaza^(CT) lui Dumnezeu. ¹⁶ Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge^(CU) în toate părţile. ¹⁷ Atunci, Saul a zis a poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.” Au numărat, şi iată că lipseau Ionatan şi cel ce-i purta armele. ¹⁸ Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!” (Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.) ¹⁹ Pe când vorbea^(CV) Saul cu preotul, zarva în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare, şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mâna!” ²⁰ Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s-au strâns şi au înaintat până la locul luptei, şi filistenii au întors^(CW) sabia unii împotriva altora şi învălmăşeala era nespus de mare. ²¹ Evreii care erau mai dinainte la filisteni şi care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi s-au unit cu israeliţii care erau cu Saul şi Ionatan. ²² Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră^(CX) în muntele lui Efraim, aflând că filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie. ²³ Domnul a izbăvit pe Israel în ziua^(CY) aceea, şi lupta s-a întins până dincolo^(CZ) de Bet-Aven.

Ionatan, în primejdie

²⁴ Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure^(DA) zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!” Şi nimeni nu mâncase. ²⁵ Tot^(DB) poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere^(DC) pe faţa pământului. ²⁶ Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând, dar niciunul n-a dus miere la gură, căci poporul ţinea jurământul. ²⁷ Ionatan nu ştia de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere şi a dus mâna la gură, şi ochii i s-au luminat. ²⁸ Atunci, cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure zicând: ‘Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!’ ” Şi poporul era sleit de puteri. ²⁹ Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! ³⁰ Negreşit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?” ³¹ În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaş până la Aialon. Poporul era foarte obosit ³² şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pământ şi i-a mâncat cu^(DD) sânge cu tot. ³³ Au spus lucrul acesta lui Saul şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire. Rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.” ³⁴ Apoi a adăugat: „Împrăştiaţi-vă printre popor şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul, sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mâncaţi şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mâna, ca să-l junghie pe piatră. ³⁵ Saul a zidit un altar^(DE) Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit Domnului. ³⁶ Saul a zis: „Să ne pogorâm în noaptea aceasta după filisteni, să-i jefuim până la lumina zilei şi să nu lăsăm să rămână unul măcar.” Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.” Atunci, preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu”. ³⁷ Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns^(DF). ³⁸ Saul a zis: „Apropiaţi-vă^(DG) aici toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvârşit păcatul acesta astăzi. ³⁹ Căci, viu^(DH) este Domnul, Izbăvitorul lui Israel, chiar dacă l-ar fi săvârşit fiul meu Ionatan, va muri.” Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns. ⁴⁰ Atunci a zis întregului Israel: „Aşezaţi-vă voi deoparte, şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.” Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.” ⁴¹ Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel arată^(DI) adevărul.” Sorţul^(DJ) a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat. ⁴² Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.” Şi sorţul a căzut pe Ionatan. ⁴³ Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi^(DK) ce-ai făcut”. Ionatan i-a spus şi a zis: „Am^(DL) gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” ⁴⁴ Şi Saul a zis: „Dumnezeu^(DM) să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine dacă^(DN) nu vei muri, Ionatane!” ⁴⁵ Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu^(DO) este Domnul că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel, poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte. ⁴⁶ Saul a încetat să mai urmărească pe filisteni, şi filistenii s-au dus acasă.

Războaiele lui Saul şi neamul lui

⁴⁷ După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon^(DP), cu Edom, cu împăraţii din Ţoba^(DQ) şi cu filistenii şi, oriîncotro se întorcea, era biruitor. ⁴⁸ S-a arătat viteaz, a bătut^(DR) pe Amalec şi a scăpat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau. ⁴⁹ Fiii^(DS) lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical. ⁵⁰ Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. ⁵¹ Chis^(DT), tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. ⁵² În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva filistenilor, şi, de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua^(DU) cu el.

Război cu amaleciţii

15 Samuel a zis lui Saul: „Pe^(DV) mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel. Ascultă dar ce zice Domnul. ² Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a^(DW) astupat drumul la ieşirea lui din Egipt. ³ Du-te acum, bate pe Amalec şi nimiceşte^(DX) cu desăvârşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile’.” ⁴ Saul a adunat poporul şi l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeştri şi zece mii de oameni din Iuda. ⁵ Saul a mers până la cetatea lui Amalec şi a pus nişte oameni la pândă în vale. ⁶ Şi a zis cheniţilor^(DY): „Duceţi-vă^(DZ), plecaţi şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el, căci^(EA) voi v-aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel când s-au suit din Egipt”. Şi cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec. ⁷ Saul^(EB) a bătut pe Amalec de la Havila^(EC) până la Şur^(ED), care este în faţa Egiptului. ⁸ A prins^(EE) viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvârşire tot poporul, trecându-l^(EF) prin ascuţişul sabiei. ⁹ Dar Saul şi poporul au cruţat^(EG) pe Agag şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi şi tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârşire şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.

Neascultarea lui Saul

¹⁰ Domnul a vorbit lui Samuel şi i-a zis: ¹¹ „Îmi pare^(EH) rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate^(EI) de la Mine şi nu păzeşte^(EJ) cuvintele Mele”. Samuel s-a mâhnit^(EK) şi toată noaptea a strigat către Domnul. ¹² S-a sculat dis-de-dimineaţă ca să se ducă înaintea lui Saul. Şi au venit şi i-au spus: „Saul s-a dus la Carmel^(EL) şi iată că şi-a înălţat un semn de biruinţă, apoi s-a întors şi, trecând mai departe, s-a pogorât la Ghilgal”. ¹³ Samuel s-a dus la Saul, şi Saul i-a zis: „Fii binecuvântat^(EM) de Domnul! Am păzit Cuvântul Domnului”. ¹⁴ Samuel a zis: „Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?” ¹⁵ Saul a răspuns: „Le-au adus de la amaleciţi, pentru că poporul a^(EN) cruţat oile cele mai bune şi boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului, Dumnezeului tău, iar pe celelalte, le-am nimicit cu desăvârşire”. ¹⁶ Samuel a zis lui Saul: „Stai şi-ţi voi spune ce mi-a zis Domnul astă noapte”. Şi Saul i-a zis: „Vorbeşte”. ¹⁷ Samuel a zis: „Când^(EO) erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel? ¹⁸ Domnul te trimisese zicând: ‘Du-te şi nimiceşte cu desăvârşire pe păcătoşii aceia, pe amaleciţi; războieşte-te cu ei până îi vei nimici.’ ¹⁹ Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii şi ai făcut ce este rău înaintea Domnului?” ²⁰ Saul a răspuns lui Samuel: „Am^(EP) ascultat glasul Domnului şi m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvârşire pe amaleciţi, ²¹ dar^(EQ) poporul a luat din pradă oi şi boi, ca pârgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvârşire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeului tău, la Ghilgal”. ²² Samuel a zis: „Îi plac^(ER) Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea^(ES) face mai mult decât jertfele şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. ²³ Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te^(ET) leapădă şi El ca împărat”. ²⁴ Atunci, Saul^(EU) a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului şi n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam^(EV) de popor şi i-am ascultat glasul. ²⁵ Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin până la pământ înaintea Domnului.” ²⁶ Samuel a zis lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine. Fiindcă ai lepădat^(EW) Cuvântul Domnului, şi Domnul te leapădă, ca să nu mai fii împărat peste Israel”. ²⁷ Şi, pe când se întorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat^(EX) de pulpana hainei, şi s-a rupt. ²⁸ Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi^(EY) domnia lui Israel de asupra ta şi o dă altuia mai bun decât tine. ²⁹ Cel ce este tăria lui Israel nu^(EZ) minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.” ³⁰ Saul a zis iarăşi: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinsteşte-mă^(FA) în faţa bătrânilor poporului meu şi în faţa lui Israel; întoarce-te cu mine, ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” ³¹ Samuel s-a întors şi a mers după Saul, şi Saul s-a închinat înaintea Domnului. ³² Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.” Şi Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreşit, a trecut amărăciunea morţii!” ³³ Samuel a zis: „După^(FB) cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal. ³⁴ Samuel a plecat la Rama, şi Saul s-a suit acasă, la Ghibea^(FC) lui Saul. ³⁵ Samuel^(FD) nu s-a mai dus să vadă pe Saul până în ziua morţii sale. Dar Samuel plângea^(FE) pe Saul, pentru că Domnul^(FF) Se căise că pusese pe Saul împărat peste Israel.