1 Samuel 1-5

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

ELI ŞI SAMUEL, CEI DIN URMĂ DOI JUDECĂTORI ÎN ISRAEL

Capitolul 1—12. (Psalmul 99:6.)

Penina necăjeşte pe Ana

1 Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana^(A), fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit^(B). ² El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. ³ Omul acesta se suia în fiecare an^(C) din cetatea sa la Silo^(D), ca să se închine^(E) înaintea Domnului oştirilor şi să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului. ⁴ În ziua când îşi aducea Elcana jertfa^(F), dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor şi tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. ⁵ Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul^(G) o făcuse stearpă. ⁶ Potrivnica ei o înţepa^(H) deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. ⁷ Şi în toţi anii era aşa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci, ea plângea şi nu mânca. ⁸ Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, pentru ce plângi şi nu mănânci? Pentru ce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult^(I) decât zece fii?”

Rugăciunea Anei

⁹ Ana s-a sculat, după ce au mâncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lângă unul din uşorii Templului^(J) Domnului. ¹⁰ Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât^(K) şi plângea! ¹¹ Ea a făcut o juruinţă^(L) şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre^(M) întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce^(N) aminte de mine, şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi brici^(O) nu va trece peste capul lui.” ¹² Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. ¹³ Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată ¹⁴ şi i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezeşte.” ¹⁵ Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare, ci îmi vărsam^(P) sufletul înaintea Domnului. ¹⁶ Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată^(Q), căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.” ¹⁷ Eli a luat din nou cuvântul şi a zis: „Du-te^(R) în pace, şi Dumnezeul^(S) lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!” ¹⁸ Ea a zis: „Să capete^(T) roaba ta trecere înaintea ta!” Şi femeia a plecat^(U). A mâncat şi faţa ei n-a mai fost aceeaşi. ¹⁹ S-au sculat dis-de-dimineaţă şi, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors şi au venit acasă, la Rama.

Naşterea lui Samuel

Elcana s-a culcat^(V) cu nevastă-sa Ana, şi Domnul Şi-a adus^(W) aminte de ea. ²⁰ Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), „căci”, a zis ea, „de la Domnul l-am cerut.” ²¹ Bărbatul său, Elcana, s-a suit^(X) apoi cu toată casa lui, să aducă Domnului jertfa de peste an şi să-şi împlinească juruinţa. ²² Dar Ana nu s-a suit şi a zis bărbatului ei: „Când voi înţărca copilul, îl voi duce^(Y) ca să fie pus înaintea Domnului şi să rămână^(Z) acolo pentru totdeauna^(AA).” ²³ Elcana^(AB), bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, aşteaptă până-l vei înţărca. Numai^(AC) împlinească-Şi Domnul cuvântul Lui!” Şi femeia a rămas acasă şi a dat ţâţă fiului ei până l-a înţărcat. ²⁴ Când l-a înţărcat, l-a suit cu ea şi a luat trei tauri, o efă de făină şi un burduf cu vin. L-a dus^(AD) în Casa^(AE) Domnului, la Silo; copilul era încă mic de tot. ²⁵ Au junghiat taurii şi au dus^(AF) copilul la Eli. ²⁶ Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău^(AG) trăieşte, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine şi mă rugam Domnului! ²⁷ Pentru^(AH) copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. ²⁸ De aceea vreau să-l dau^(AI) Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” Şi s-au^(AJ) închinat acolo înaintea Domnului.

Cântarea Anei

2 Ana s-a rugat^(AK) şi a zis:

¹¹ Elcana s-a dus acasă, la Rama, şi copilul a rămas în slujba^(BG) Domnului, înaintea preotului Eli.

Răutatea fiilor lui Eli

¹² Fiii lui Eli erau nişte oameni răi^(BH). Nu^(BI) cunoşteau pe Domnul. ¹³ Şi iată care era felul de purtare al acestor preoţi faţă de popor. Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea. Ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne, ¹⁴ o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală, şi tot ce apuca cu furculiţa, lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo. ¹⁵ Chiar înainte de a arde^(BJ) grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă”. ¹⁶ Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea”, sluga răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu sila”. ¹⁷ Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte^(BK) mare păcat, pentru că nesocoteau^(BL) darurile Domnului.

Samuel, în slujba Domnului

¹⁸ Samuel^(BM) făcea slujba înaintea Domnului şi copilul acesta era îmbrăcat^(BN) cu un efod de in. ¹⁹ Mamă-sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică şi i-o aducea când se suia^(BO) cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an. ²⁰ Eli a binecuvântat^(BP) pe Elcana şi pe nevastă-sa şi a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat^(BQ) ea Domnului!” Şi s-au întors acasă. ²¹ Când a cercetat^(BR) Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tânărul Samuel creştea^(BS) înaintea Domnului.

Eli îşi mustră copiii

²² Eli era foarte bătrân şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul; a aflat şi că se culcau cu femeile^(BT) care slujeau afară, la uşa cortului întâlnirii. ²³ El le-a zis: „Pentru ce faceţi astfel de lucruri? Căci aflu de la tot poporul despre faptele voastre rele. ²⁴ Nu, copii, ce aud spunându-se despre voi nu este bine; voi faceţi pe poporul Domnului să păcătuiască. ²⁵ Dacă un om păcătuieşte împotriva altui om, îl va judeca Dumnezeu, dar dacă păcătuieşte împotriva^(BU) Domnului, cine se va ruga pentru el?” Totuşi ei n-au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul^(BV) voia să-i omoare. ²⁶ Tânărul Samuel creştea mereu^(BW) şi era plăcut^(BX) Domnului şi oamenilor.

Vestirea pedepsei împotriva casei lui Eli

²⁷ Un om^(BY) al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu M-am descoperit^(BZ) Eu casei tatălui tău când erau în Egipt, în casa lui Faraon? ²⁸ Eu l-am ales^(CA) dintre toate seminţiile lui Israel, ca să fie în slujba Mea, în preoţie, ca să se suie la altarul Meu, să ardă tămâia şi să poarte efodul înaintea Mea şi am dat^(CB) casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc şi aduse de copiii lui Israel. ²⁹ Pentru ce călcaţi^(CC) voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele, care am poruncit să se facă în Locaşul^(CD) Meu? Şi cum se face că tu cinsteşti pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, ca să vă îngrăşaţi din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel?’ ³⁰ De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Spusesem^(CE) că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea. Şi acum, zice Domnul, departe^(CF) de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti^(CG) pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc^(CH) vor fi dispreţuiţi. ³¹ Iată că vine vremea^(CI) când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încât nu va mai fi niciun bătrân în casa ta. ³² Vei vedea un potrivnic al tău în locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul şi nu va mai fi niciodată niciun bătrân^(CJ) în casa ta. ³³ Voi lăsa să rămână la altarul Meu numai unul dintr-ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul, dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vârstei. ³⁴ Şi iată semnul^(CK) celor ce se vor întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas: amândoi vor muri^(CL) într-o zi. ³⁵ Eu^(CM) Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi^(CN) o casă stătătoare şi va umbla totdeauna înaintea Unsului^(CO) Meu. ³⁶ Şi^(CP) oricine va mai rămâne din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pământ înaintea lui pentru un ban de argint şi pentru o bucată de pâine şi va zice: «Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pâine să mănânc».’ ”

Domnul Se descoperă

3 Tânărul^(CQ) Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul^(CR) Domnului era rar în vremea aceea şi vedeniile nu erau dese. ² Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi^(CS) şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui, ³ iar candela^(CT) lui Dumnezeu nu se stinsese încă şi Samuel era culcat în Templul^(CU) Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu. ⁴ Atunci, Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!” ⁵ Şi a alergat la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă”. Şi s-a dus şi s-a culcat. ⁶ Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă”. ⁷ Samuel nu cunoştea^(CV) încă pe Domnul şi Cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit. ⁸ Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat”. Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil ⁹ şi a zis lui Samuel: „Du-te de te culcă şi, dacă vei mai fi chemat, să spui: ‘Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă’.” Şi Samuel s-a dus să se culce la locul lui. ¹⁰ Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă”. ¹¹ Atunci, Domnul a zis lui Samuel: „Iată că voi face în Israel un lucru care va asurzi^(CW) urechile oricui îl va auzi. ¹² În ziua aceea voi împlini asupra lui Eli tot^(CX) ce am rostit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi. ¹³ I-am^(CY) spus că vreau să pedepsesc^(CZ) casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoştinţă şi prin care fiii lui^(DA) s-au făcut vrednici de lepădat, fără^(DB) ca el să-i fi oprit. ¹⁴ De aceea, jur casei lui Eli că niciodată fărădelegea casei lui Eli nu^(DC) va fi ispăşită, nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare”. ¹⁵ Samuel a rămas culcat până dimineaţa, apoi a deschis uşile Casei Domnului. Samuel s-a temut să istorisească lui Eli vedenia aceea. ¹⁶ Dar Eli a chemat pe Samuel şi a zis: „Samuele, fiule!” El a răspuns: „Iată-mă!” ¹⁷ Şi Eli a zis: „Care este cuvântul pe care ţi l-a vorbit Domnul? Nu-mi ascunde nimic. Dumnezeu să Se poarte^(DD) cu tine cu toată asprimea dacă-mi ascunzi ceva din tot ce ţi-a spus!” ¹⁸ Samuel i-a istorisit tot, fără să-i ascundă nimic. Şi Eli a zis: „Domnul^(DE) este Acesta, să facă ce va crede!” ¹⁹ Samuel creştea^(DF), Domnul^(DG) era cu el şi n-a lăsat să cadă la pământ niciunul^(DH) din cuvintele sale. ²⁰ Tot Israelul, de la Dan^(DI) până la Beer-Şeba, a cunoscut că Domnul pusese pe Samuel proroc al Domnului. ²¹ Domnul nu înceta să Se arate în Silo, căci Domnul Se descoperea lui Samuel, în Silo, prin Cuvântul^(DJ) Domnului.

Israel, bătut de filisteni

4 Chemarea lui Samuel a ajuns la cunoştinţa întregului Israel. Israel a ieşit înaintea filistenilor ca să lupte împotriva lor. Au tăbărât lângă Eben-Ezer^(DK), şi filistenii tăbărâseră la Afec. ² Filistenii s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lui Israel şi lupta a început. Israel a fost bătut de filisteni, care au omorât pe câmpul de bătaie aproape patru mii de oameni. ³ Poporul s-a întors în tabără şi bătrânii lui Israel au zis: „Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuţi astăzi de filisteni? Haidem să luăm de la Silo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru şi să ne izbăvească din mâna vrăjmaşilor noştri.” ⁴ Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legământului Domnului oştirilor, care^(DL) şade între heruvimi^(DM). Cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legământului lui Dumnezeu. ⁵ Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie de s-a cutremurat pământul. ⁶ Răsunetul acestor strigăte a fost auzit de filisteni şi au zis: „Ce înseamnă strigătele acestea care răsună în tabăra evreilor?” Şi au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără. ⁷ Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că Dumnezeu venise în tabără. „Vai de noi, au zis ei, căci n-a fost aşa ceva până acum! ⁸ Vai de noi! Cine ne va izbăvi din mâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceştia au lovit pe egipteni cu tot felul de urgii în pustie. ⁹ Întăriţi-vă^(DN) şi fiţi oameni, filistenilor, ca nu cumva să fiţi robi evreilor, cum v-au fost ei robi^(DO) vouă: fiţi oameni şi luptaţi!” ¹⁰ Filistenii au început lupta, şi Israel a fost bătut^(DP). Fiecare a fugit în cortul lui. Înfrângerea a fost foarte mare, şi din Israel au căzut treizeci de mii de oameni pedeştri. ¹¹ Chivotul^(DQ) lui Dumnezeu a fost luat, şi cei doi^(DR) fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit. ¹² Un om din Beniamin a alergat din tabăra de bătaie şi a venit la Silo^(DS) în aceeaşi zi cu hainele sfâşiate şi cu capul acoperit^(DT) cu ţărână. ¹³ Când a ajuns, Eli aştepta stând pe un scaun^(DU) lângă drum, căci inima îi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste, şi toată cetatea a strigat. ¹⁴ Eli, auzind aceste strigăte, a zis: „Ce înseamnă zarva aceasta?” Şi îndată, omul a venit şi a adus lui Eli vestea aceasta. ¹⁵ Şi Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani, avea ochii^(DV) întunecaţi şi nu mai putea să vadă. ¹⁶ Omul a zis lui Eli: „Vin de pe câmpul de bătaie şi din câmpul de bătaie am fugit astăzi”. Eli a zis: „Ce s-a întâmplat^(DW), fiule?” ¹⁷ Cel ce aducea vestea aceasta, ca răspuns, a zis: „Israel a fugit dinaintea filistenilor şi poporul a suferit o mare înfrângere, şi chiar cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit şi chivotul Domnului a fost luat.” ¹⁸ Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, şi Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; şi-a rupt ceafa şi a murit, căci era om bătrân şi greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani. ¹⁹ Noră-sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată şi sta să nască. Când a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului ei şi despre moartea bărbatului ei, s-a încovoiat şi a născut, căci au apucat-o durerile naşterii. ²⁰ Când trăgea să moară, femeile^(DX) care erau lângă ea i-au zis: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!” Dar ea n-a răspuns şi n-a luat seama la ce i se spunea. ²¹ A pus copilului numele I-Cabod^(DY) (Nu mai e slavă), zicând: „S-a dus slava^(DZ) din Israel!” Spunea lucrul acesta din pricina luării chivotului lui Dumnezeu şi din pricina socrului şi bărbatului ei. ²² Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.”

Căderea lui Dagon înaintea chivotului

5 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au dus din Eben-Ezer^(EA) la Asdod. ² După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au dus în casa lui Dagon^(EB) (Zeul peşte) şi l-au aşezat lângă Dagon. ³ A doua zi, asdodenii, care se sculaseră dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins^(EC) cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon şi l-au pus^(ED) înapoi la locul lui. ⁴ Şi a doua zi, sculându-se dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului; capul^(EE) lui Dagon şi cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag şi nu-i rămăsese decât trunchiul. ⁵ De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră^(EF) în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.

Pedeapsa filistenilor

⁶ Mâna^(EG) Domnului a apăsat asupra celor din Asdod şi i-a pustiit^(EH); i-a lovit cu bube^(EI) la şezut, atât în Asdod, cât şi în ţinutul lui. ⁷ Când au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.” ⁸ Şi au trimis şi au adunat la ei pe toţi domnitorii filistenilor şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Şi au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel. ⁹ Dar, după ce a fost dus acolo, mâna^(EJ) Domnului a apăsat asupra cetăţii şi a fost o mare^(EK) groază; a lovit^(EL) pe oamenii cetăţii de la mic până la mare şi au avut o spuzeală de bube la şezut. ¹⁰ Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, ecroniţii au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.” ¹¹ Şi au trimis şi au strâns pe toţi domnitorii filistenilor, şi au zis: „Trimiteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi şi poporul nostru.” Căci în toată cetatea era o groază de moarte, şi mâna^(EM) lui Dumnezeu apăsa cu putere. ¹² Oamenii care nu mureau erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se înălţau până la cer.