1 Împăraţilor 1-4

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

DOMNIA LUI SOLOMON

Capitolele 1—11. (2 Cronici 1—9. 2 Samuel 7:12-15. Psalmul 89.)

Bătrâneţea lui David

1 Împăratul David era bătrân, înaintat în vârstă; îl acopereau cu haine şi nu se putea încălzi. ² Slujitorii lui i-au zis: „Să se caute pentru domnul împăratul o fată fecioară; ea să stea înaintea împăratului, să-l îngrijească şi să se culce la sânul tău, şi domnul meu împăratul se va încălzi.” ³ Au căutat în tot ţinutul lui Israel o fată tânără şi frumoasă şi au găsit pe Abişag, Sunamita^(A), pe care au adus-o la împărat. ⁴ Această fată era foarte frumoasă. Ea a îngrijit pe împărat şi i-a slujit, dar împăratul nu s-a împreunat cu ea.

Adonia vrea să ia scaunul de domnie

⁵ Adonia^(B), fiul Haghitei, s-a sumeţit până acolo încât a zis: „Eu voi fi împărat!” Şi şi-a pregătit^(C) care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. ⁶ Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui zicând: „Pentru ce faci aşa?” Adonia, de altfel, era foarte frumos la chip şi se născuse după^(D) Absalom. ⁷ El a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul^(E) Abiatar, şi aceştia au trecut de^(F) partea lui. ⁸ Dar preotul Ţadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, prorocul Natan, Şimei^(G), Rei şi vitejii^(H) lui David n-au fost cu Adonia. ⁹ Adonia a tăiat oi, boi şi viţei graşi lângă piatra lui Zohelet, care este lângă En-Roguel, şi a poftit pe toţi fraţii lui, fiii împăratului, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda din slujba împăratului. ¹⁰ Dar n-a poftit pe prorocul Natan, nici pe Benaia, nici pe viteji, nici pe fratele său Solomon.

Bat-Şeba, la David

¹¹ Atunci, Natan a zis Bat-Şebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei^(I), s-a făcut împărat, fără să ştie domnul nostru David? ¹² Vino dar acum şi-ţi voi da un sfat, ca să-ţi scapi viaţa ta şi viaţa fiului tău Solomon. ¹³ Du-te, intră la împăratul David şi spune-i: ‘Împărate, domnul meu, n-ai jurat tu roabei tale zicând: «Fiul tău Solomon^(J) va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie?» Pentru ce dar împărăţeşte Adonia?’ ¹⁴ Şi, în timp ce tu vei vorbi cu împăratul, eu însumi voi intra după tine şi-ţi voi întări cuvintele.” ¹⁵ Bat-Şeba s-a dus în odaia împăratului. El era foarte bătrân, şi Abişag, Sunamita, îi slujea. ¹⁶ Bat-Şeba s-a plecat şi s-a închinat înaintea împăratului. Şi împăratul a zis: „Ce vrei?” ¹⁷ Ea i-a răspuns: „Domnul meu, tu ai jurat^(K) roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicând: ‘Solomon, fiul tău, va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie.’ ¹⁸ Şi acum, iată că Adonia împărăţeşte! Şi tu nu ştii, împărate, domnul meu! ¹⁹ El a^(L) junghiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr şi a poftit pe toţi fiii împăratului, pe preotul Abiatar şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe robul tău Solomon nu l-a poftit. ²⁰ Împărate, domnul meu, tot Israelul are ochii îndreptaţi spre tine, ca să-i faci cunoscut cine va şedea pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el. ²¹ Şi, când împăratul, domnul meu, va fi culcat^(M) împreună cu părinţii săi, se va întâmpla că eu şi fiul meu Solomon vom fi priviţi ca nişte vinovaţi.” ²² Pe când încă vorbea ea cu împăratul, iată că a sosit prorocul Natan. ²³ Au dat de ştire împăratului şi au zis: „Iată că a venit prorocul Natan!” El a intrat înaintea împăratului şi s-a închinat înaintea împăratului cu faţa până la pământ. ²⁴ Şi Natan a zis: „Împărate, domnul meu, oare tu ai zis: ‘Adonia va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie?’ ²⁵ Căci el s-a^(N) pogorât astăzi, a tăiat boi, viţei graşi şi oi în mare număr şi a poftit pe toţi fiii împăratului, pe căpeteniile oştirii şi pe preotul Abiatar. Şi ei mănâncă şi beau înaintea lui şi zic: ‘Trăiască împăratul Adonia!’ ²⁶ Dar nu m-a poftit nici pe mine, care sunt robul tău, nici pe preotul Ţadoc, nici pe Benaia, fiul lui Iehoiada, nici pe robul tău Solomon. ²⁷ Oare din porunca domnului meu, împăratul, are loc lucrul acesta şi fără să fi făcut cunoscut robului tău cine are să se suie pe scaunul de domnie al împăratului, domnului meu, după el?” ²⁸ Împăratul David a răspuns: „Chemaţi-mi pe Bat-Şeba.” Ea a intrat şi s-a înfăţişat înaintea împăratului. ²⁹ Şi împăratul a jurat şi a zis: „Viu^(O) este Domnul, care m-a izbăvit din toate necazurile, ³⁰ că, aşa^(P) cum am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: ‘Fiul tău Solomon va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie în locul meu’, aşa voi face azi.” ³¹ Bat-Şeba s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea împăratului. Şi a zis: „Trăiască^(Q) pe vecie domnul meu, împăratul David!”

Solomon, împărat

³² Împăratul David a zis: „Chemaţi-mi pe preotul Ţadoc, pe prorocul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada.” Ei au intrat şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. ³³ Şi împăratul le-a zis: „Luaţi^(R) cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneţi pe fiul meu Solomon călare pe catârul meu şi pogorâţi-l la^(S) Ghihon. ³⁴ Acolo, preotul Ţadoc şi prorocul Natan să-l^(T) ungă împărat peste Israel. Să sunaţi^(U) din trâmbiţă şi să ziceţi: ‘Trăiască împăratul Solomon!’ ³⁵ Să vă suiţi apoi după el, ca să vină să se aşeze pe scaunul meu de domnie şi să împărăţească în locul meu. Căci porunca mea este ca el să fie căpetenia lui Israel şi Iuda”. ³⁶ Benaia, fiul lui Iehoiada, a răspuns împăratului: „Amin! Aşa să vrea Domnul, Dumnezeul domnului meu, împăratul. ³⁷ Domnul să fie cu Solomon cum^(V) a fost cu domnul meu, împăratul, ca să-şi înalţe^(W) scaunul de domnie mai presus de scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David!” ³⁸ Atunci, preotul Ţadoc s-a pogorât împreună cu prorocul Natan, cu Benaia^(X), fiul lui Iehoiada, cu cheretiţii şi peletiţii; au pus pe Solomon călare pe catârul împăratului David şi l-au dus la Ghihon. ³⁹ Preotul Ţadoc a luat cornul cu untdelemn^(Y) din cort şi a uns^(Z) pe Solomon. Au sunat din trâmbiţă, şi tot^(AA) poporul a zis: „Trăiască împăratul Solomon!” ⁴⁰ Tot poporul s-a suit după el şi poporul cânta din fluier şi se desfăta cu mare bucurie; se clătina pământul de strigătele lor.

Adonia aude

⁴¹ Zvonul acesta a ajuns până la Adonia şi la toţi cei poftiţi care erau cu el tocmai în clipa când sfârşeau de mâncat. Ioab, auzind sunetul trâmbiţei, a zis: „Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?” ⁴² Pe când vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Şi Adonia a zis: „Apropie-te, că eşti un om^(AB) viteaz şi aduci veşti bune.” ⁴³ „Da”, a răspuns Ionatan lui Adonia, „domnul nostru împăratul David a făcut împărat pe Solomon. ⁴⁴ A trimis cu el pe preotul Ţadoc, pe prorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiţi şi peletiţi şi l-au pus călare pe catârul împăratului. ⁴⁵ Preotul Ţadoc şi prorocul Natan l-au uns împărat la Ghihon. De acolo s-au suit veselindu-se şi cetatea a fost pusă în mişcare: acesta este vuietul pe care l-aţi auzit. ⁴⁶ Solomon s-a şi aşezat^(AC) pe scaunul de domnie al împăratului. ⁴⁷ Şi slujitorii împăratului au venit să binecuvânteze pe domnul nostru împăratul David, zicând: ‘Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai^(AD) vestit decât numele tău şi el să-şi înalţe scaunul de domnie mai presus de scaunul tău de domnie!’ Şi împăratul s-a închinat^(AE) pe patul său. ⁴⁸ Iată ce a zis şi împăratul: ‘Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care mi-a dat^(AF) astăzi un urmaş pe scaunul meu de domnie şi mi-a îngăduit să-l văd!’ ” ⁴⁹ Toţi cei poftiţi de Adonia s-au umplut de spaimă; s-au sculat şi au plecat care încotro. ⁵⁰ Adonia s-a temut de Solomon; s-a sculat şi el, a plecat şi s-a apucat^(AG) de coarnele altarului. ⁵¹ Au venit şi au spus lui Solomon: „Iată că Adonia se teme de împăratul Solomon şi s-a apucat de coarnele altarului zicând: ‘Să-mi jure împăratul Solomon azi că nu va omorî pe robul său cu sabia!’ ” ⁵² Solomon a zis: „Dacă va fi om cinstit, un^(AH) păr din cap nu-i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri.” ⁵³ Şi împăratul Solomon a trimis nişte oameni care l-au pogorât de pe altar. El a venit şi s-a închinat înaintea împăratului Solomon, şi Solomon i-a zis: „Du-te acasă.”

Învăţăturile date lui Solomon până la moarte

2 David se apropia de clipa^(AI) morţii şi a dat îndrumări fiului său Solomon, zicând: ² „Eu^(AJ) plec pe calea pe care merge toată lumea. Întăreşte-te^(AK) şi fii om! ³ Păzeşte poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi învăţăturile Lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să izbuteşti^(AL) în tot ce vei face şi oriîncotro te vei întoarce ⁴ şi pentru ca Domnul să împlinească^(AM) următoarele cuvinte, pe care le-a rostit pentru mine: ‘Dacă^(AN) fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând^(AO) cu credincioşie înaintea Mea din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit^(AP) niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.’ ⁵ Ştii ce mi-a făcut^(AQ) Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirii lui Israel, lui Abner^(AR), fiul lui Ner, şi lui Amasa^(AS), fiul lui Ieter. I-a omorât; a vărsat în timp de pace sânge de război şi a pus sângele de război pe cingătoarea cu care era încins la mijloc şi pe încălţămintea din picioare. ⁶ Fă după înţelepciunea^(AT) ta şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se pogoare în pace în Locuinţa morţilor. ⁷ Să te porţi cu bunăvoinţă cu fiii lui Barzilai^(AU), Galaaditul, şi ei să mănânce^(AV) la masă cu tine, căci tot aşa s-au purtat şi ei^(AW) cu mine, ieşindu-mi înainte când fugeam de fratele tău Absalom. ⁸ Iată că ai lângă tine pe Şimei^(AX), fiul lui Ghera, Beniamitul din Bahurim. El a rostit împotriva mea mari blesteme în ziua când mă duceam la Mahanaim. Dar s-a pogorât înaintea^(AY) mea la Iordan şi i-am jurat^(AZ) pe Domnul zicând: ‘Nu te voi omorî cu sabia.’ ⁹ Acum, tu să nu-l laşi nepedepsit^(BA), căci eşti un om înţelept şi ştii cum trebuie să te porţi cu el. Să-i pogori perii albi însângeraţi^(BB) în Locuinţa morţilor.” ¹⁰ David a adormit^(BC) cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea^(BD) lui David. ¹¹ Vremea cât a împărăţit^(BE) David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a împărăţit şapte ani, iar la Ierusalim a împărăţit treizeci şi trei de ani. ¹² Solomon a şezut^(BF) pe scaunul de domnie al tatălui său David şi împărăţia lui s-a întărit foarte mult.

Solomon omoară pe Adonia

¹³ Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii^(BG) cu gânduri paşnice?” El a răspuns: „Da.” ¹⁴ Şi a adăugat: „Am să-ţi spun o vorbă.” Ea a zis: „Vorbeşte!” ¹⁵ Şi el a zis: „Ştii că împărăţia era^(BH) a mea şi că tot Israelul îşi îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împărăţia s-a întors şi a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a^(BI) dat-o. ¹⁶ Acum îţi cer un lucru: nu-ţi întoarce faţa!” Ea i-a răspuns: „Vorbeşte!” ¹⁷ Şi el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să-mi dea de nevastă pe^(BJ) Abişag, Sunamita.” ¹⁸ Bat-Şeba a zis: „Bine! Voi vorbi împăratului pentru tine.” ¹⁹ Bat-Şeba s-a dus la împăratul Solomon să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s-a sculat s-o întâmpine, s-a închinat^(BK) înaintea ei şi a şezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului şi ea a şezut^(BL) la dreapta lui. ²⁰ Apoi a zis: „Am să-ţi fac o mică rugăminte: să mă asculţi!” Şi împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta.” ²¹ Ea a zis: „Abişag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.” ²² Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentru ce ceri numai pe Abişag, Sunamita, pentru Adonia? Cere şi împărăţia pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine – pentru el, pentru preotul Abiatar^(BM) şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.” ²³ Atunci, împăratul a jurat pe Domnul zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată^(BN) asprimea, dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea! ²⁴ Acum, viu este Domnul, care m-a întărit şi m-a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David şi care mi-a făcut o casă după făgăduinţa^(BO) Lui, că astăzi va muri Adonia!” ²⁵ Şi împăratul Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit, şi Adonia a murit.

Abiatar, scos din slujbă

²⁶ Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot^(BP), la moşiile tale, căci eşti vrednic de moarte, dar nu te voi omorî azi, pentru că ai purtat^(BQ) chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David şi pentru că ai luat^(BR) parte la toate suferinţele tatălui meu.” ²⁷ Astfel, Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească^(BS) cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.

Omorârea lui Ioab

²⁸ Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, care luase partea^(BT) lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Şi Ioab a fugit la cortul Domnului şi s-a apucat^(BU) de coarnele altarului. ²⁹ Au dat de ştire împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului şi că este la altar. Şi Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te şi loveşte-l!” ³⁰ Benaia a ajuns la cortul Domnului şi a zis lui Ioab: „Ieşi, căci aşa porunceşte împăratul!” Dar el a răspuns: „Nu! Vreau să mor aici.” Benaia a spus lucrul acesta împăratului, zicând: „Aşa a vorbit Ioab şi aşa mi-a răspuns”. ³¹ Împăratul a zis lui Benaia: „Fă^(BV) cum a zis, loveşte-l şi îngroapă-l, şi ia^(BW) astfel de peste mine şi de peste casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ioab fără temei. ³² Domnul va face ca sângele lui să cadă^(BX) asupra capului lui, pentru că a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni^(BY) decât el şi i-a ucis cu sabia, fără să fi ştiut tatăl meu David: pe Abner^(BZ), fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel, şi pe Amasa^(CA), fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda. ³³ Sângele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor^(CB) lui pentru totdeauna, dar David^(CC), sămânţa lui, casa lui şi scaunul lui de domnie să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.” ³⁴ Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, a lovit pe Ioab şi l-a omorât. El a fost îngropat în casa lui, în pustie. ³⁵ Împăratul a pus în fruntea oştirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui Ioab, iar în locul lui Abiatar^(CD) a pus pe preotul Ţadoc^(CE).

Omorârea lui Şimei

³⁶ Împăratul a chemat pe Şimei^(CF) şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă la Ierusalim, să locuieşti în ea şi să nu ieşi din ea ca să te duci într-o parte sau alta. ³⁷ Să ştii bine că, în ziua când vei ieşi şi vei trece pârâul^(CG) Chedron, vei muri. Atunci, sângele^(CH) tău va cădea asupra capului tău.” ³⁸ Şimei a răspuns împăratului: „Bine! Robul tău va face cum spune domnul meu împăratul.” Şi Şimei a locuit multă vreme la Ierusalim. ³⁹ După trei ani, s-a întâmplat că doi slujitori ai lui Şimei au fugit la Achiş^(CI), fiul lui Maaca, împăratul Gatului. Au dat de ştire lui Şimei zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt la Gat.” ⁴⁰ Şimei s-a sculat, a pus şaua pe măgar şi s-a dus la Gat, la Achiş, să-şi caute slujitorii. Şimei s-a dus şi şi-a adus înapoi slujitorii din Gat. ⁴¹ Au dat de veste lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi că s-a întors. ⁴² Împăratul a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu ţi-am spus eu hotărât: ‘Să ştii că vei muri în ziua când vei ieşi să te duci într-o parte sau alta’? Şi nu mi-ai răspuns tu: ‘Bine, am înţeles’? ⁴³ Pentru ce atunci n-ai ascultat de jurământul Domnului şi de porunca pe care ţi-o dădusem?” ⁴⁴ Şi împăratul a zis lui Şimei: „Ştii înăuntrul inimii tale tot^(CJ) răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul^(CK) a întors răutatea ta asupra capului tău. ⁴⁵ Dar împăratul Solomon va fi binecuvântat şi scaunul^(CL) de domnie al lui David va fi întărit pe vecie înaintea Domnului.” ⁴⁶ Şi împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit şi a lovit pe Şimei, şi Şimei a murit.

Astfel, împărăţia^(CM) s-a întărit în mâinile lui Solomon.

Căsătoria lui Solomon. Visul lui

3 Solomon^(CN) s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon şi a adus-o în cetatea^(CO) lui David până şi-a isprăvit de zidit casa^(CP) lui, Casa^(CQ) Domnului şi zidul^(CR) dimprejurul Ierusalimului. ² Poporul^(CS) nu aducea jertfe decât pe înălţimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului. ³ Solomon iubea^(CT) pe Domnul şi se ţinea^(CU) de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi. ⁴ Împăratul s-a dus^(CV) la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci^(CW) era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar. ⁵ La Gabaon^(CX), Domnul S-a arătat în vis^(CY) lui Solomon noaptea şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.” ⁶ Solomon^(CZ) a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla^(DA) înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu^(DB) care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. ⁷ Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David, şi eu nu sunt decât un tânăr^(DC), nu sunt încercat^(DD). ⁸ Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai^(DE) ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici^(DF) numărat, din pricina mulţimii lui. ⁹ Dă dar^(DG) robului Tău o inimă pricepută, ca să judece^(DH) pe poporul Tău, să deosebească^(DI) binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr?!” ¹⁰ Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. ¹¹ Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri^(DJ) pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, ¹² voi^(DK) face după cuvântul tău. Îţi voi^(DL) da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine. ¹³ Mai mult, îţi voi da^(DM) şi ce n-ai cerut: bogăţii^(DN) şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine. ¹⁴ Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum^(DO) a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi^(DP) zilele.” ¹⁵ Solomon s-a^(DQ) deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire şi a dat un ospăţ^(DR) tuturor slujitorilor lui.

Judecata lui Solomon

¹⁶ Atunci au venit două femei curve la împărat şi s-au înfăţişat^(DS) înaintea lui. ¹⁷ Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă şi am născut lângă ea în casă. ¹⁸ După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă. ¹⁹ Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. ²⁰ Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, şi l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu. ²¹ Dimineaţa, m-am sculat să dau ţâţă copilului, şi iată că era mort. M-am uitat cu luare-aminte la el dimineaţa, şi iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.” ²² Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Aşa au vorbit ele înaintea împăratului. ²³ Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Şi cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’ ” ²⁴ Apoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului. ²⁵ Şi împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.” ²⁶ Atunci, femeia al cărei copil era viu a simţit că i^(DT) se rupe inima pentru copil şi a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiaţi-l!” ²⁷ Şi împăratul, luând cuvântul, a zis: „Daţi celei dintâi copilul cel viu şi nu-l omorâţi. Ea este mama lui.” ²⁸ Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea^(DU) lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.

Slujbaşii cei mai înalţi ai lui Solomon

4 Împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul. ² Iată căpeteniile pe care le avea în slujba lui: Azaria, fiul preotului Ţadoc, ³ Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, erau logofeţi; Iosafat^(DV), fiul lui Ahilud, era scriitor; ⁴ Benaia^(DW), fiul lui Iehoiada, era peste oştire; Ţadoc şi Abiatar^(DX) erau preoţi. ⁵ Azaria, fiul lui Natan, era mai-mare^(DY) peste îngrijitori. Zabud, fiul lui Natan, era slujbaş^(DZ) de stat, cirac^(EA) al împăratului; ⁶ Ahişar era mai-mare peste casa împăratului şi Adoniram^(EB), fiul lui Abda, era mai-mare peste dări.

Numele celor doisprezece îngrijitori

⁷ Solomon avea doisprezece îngrijitori peste tot Israelul. Ei îngrijeau de hrana împăratului şi a casei lui, fiecare timp de o lună din an. ⁸ Iată-le numele:

Fiul lui Hur, în muntele lui Efraim. ⁹ Fiul lui Decher, la Macaţ, la Saalbim, la Bet-Şemeş, la Elon şi la Bet-Hanan. ¹⁰ Fiul lui Hesed, la Arubot; el avea Soco şi toată ţara Hefer. ¹¹ Fiul lui Abinadab avea tot ţinutul Dorului. Tafat, fata lui Solomon, era nevasta lui. ¹² Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac şi Meghido şi tot Bet-Şeanul de lângă Ţartan sub Izreel, de la Bet-Şean până la Abel-Mehola, până dincolo de Iocmeam. ¹³ Fiul lui Gheber, la Ramot din Galaad; el avea târgurile^(EC) lui Iair, fiul lui Manase, în Galaad; mai avea şi ţinutul^(ED) Argob în Basan, şaizeci de cetăţi mari, cu ziduri şi zăvoare de aramă. ¹⁴ Ahinadab, fiul lui Ido, la Mahanaim. ¹⁵ Ahimaaţ, în Neftali. El luase de nevastă pe Basmat, fata lui Solomon. ¹⁶ Baana, fiul lui Huşai, în Aşer şi la Bealot. ¹⁷ Iosafat, fiul lui Paruah, în Isahar. ¹⁸ Şimei, fiul lui Ela, în Beniamin. ¹⁹ Gheber, fiul lui Uri, în ţara Galaadului; el avea ţinutul^(EE) lui Sihon, împăratul amoriţilor şi al lui Og, împăratul Basanului. Era un singur îngrijitor în ţara aceasta.

Mărirea lui Solomon

²⁰ Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul^(EF) de pe ţărmul mării. Ei mâncau^(EG), beau şi se veseleau. ²¹ Solomon^(EH) mai stăpânea şi toate împărăţiile de la Râu^(EI) până în ţara filistenilor şi până la hotarul Egiptului. Ei îi aduceau^(EJ) daruri şi au fost supuşi lui Solomon tot timpul vieţii lui. ²² În fiecare zi, Solomon mânca treizeci de cori de floare de făină şi şaizeci de cori de altă făină, ²³ zece boi graşi, douăzeci de boi de păscut şi o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute şi păsări îngrăşate. ²⁴ Stăpânea peste toată ţara de dincoace de Râu, de la Tifsah până la Gaza, peste toţi împăraţii^(EK) de dincoace de Râu. Şi avea pace^(EL) pretutindeni, de jur împrejur. ²⁵ Iuda şi Israel, de la Dan^(EM) până la Beer-Şeba, au locuit^(EN) în linişte, fiecare sub via lui şi sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon. ²⁶ Solomon^(EO) avea patruzeci de mii de iesle pentru caii^(EP) de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi. ²⁷ Îngrijitorii^(EQ) îngrijeau de hrana împăratului Solomon şi a tuturor celor ce se apropiau de masa lui, fiecare în luna lui, şi nu lăsau să fie vreo lipsă. ²⁸ Aduceau şi orz şi paie pentru armăsari şi fugari, în locul unde se afla împăratul, fiecare după poruncile pe care le primise.

Faima şi înţelepciunea lui Solomon

²⁹ Dumnezeu^(ER) a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării. ³⁰ Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului^(ES) şi toată înţelepciunea^(ET) egiptenilor. ³¹ El era mai înţelept^(EU) decât^(EV) orice om, mai mult^(EW) decât Etan, Ezrahitul, mai mult decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol, şi faima lui se răspândise printre toate neamurile de primprejur. ³² A rostit^(EX) trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci^(EY) cântări. ³³ A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. ³⁴ Veneau^(EZ) oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui Solomon, din partea tuturor împăraţilor pământului care auziseră vorbindu-se de înţelepciunea lui.