1 Cronici 15-19

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

David aduce chivotul la Ierusalim

15 David şi-a zidit case în cetatea lui David; a pregătit un loc chivotului lui Dumnezeu şi a ridicat un cort^(A) pentru el. ² Atunci, David a zis: „Chivotul^(B) lui Dumnezeu nu trebuie purtat decât de leviţi, căci pe ei i-a ales Domnul să ducă chivotul lui Dumnezeu şi să-I slujească pe vecie.” ³ Şi David a strâns^(C) tot Israelul la Ierusalim ca să suie chivotul Domnului la locul pe care i-l pregătise. ⁴ David a strâns pe fiii lui Aaron şi pe leviţi: ⁵ din fiii lui Chehat: pe căpetenia Uriel şi pe fraţii săi – o sută douăzeci; ⁶ din fiii lui Merari: pe căpetenia Asaia şi pe fraţii săi – două sute douăzeci; ⁷ din fiii lui Gherşom: pe căpetenia Ioel şi pe fraţii săi – o sută treizeci; ⁸ din fiii lui Eliţafan^(D): pe căpetenia Şemaia şi pe fraţii săi – două sute; ⁹ din fiii lui Hebron^(E), pe căpetenia Eliel şi pe fraţii săi – optzeci; ¹⁰ din fiii lui Uziel: pe căpetenia Aminadab şi pe fraţii săi – o sută doisprezece. ¹¹ David a chemat pe preoţii Ţadoc şi Abiatar şi pe leviţii Uriel, Asaia, Ioel, Şemaia, Eliel şi Aminadab. ¹² Şi le-a zis: „Voi sunteţi capii de familie ai leviţilor, sfinţiţi-vă voi şi fraţii voştri şi suiţi chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel, la locul pe care i l-am pregătit. ¹³ Pentru că^(F) n-aţi fost întâiaşi dată, de aceea ne-a lovit Domnul^(G), Dumnezeul nostru, căci nu L-am căutat după lege.” ¹⁴ Preoţii şi leviţii s-au sfinţit ca să suie chivotul Domnului, Dumnezeului lui Israel. ¹⁵ Fiii leviţilor au dus chivotul lui Dumnezeu pe umeri cu nişte drugi, cum poruncise^(H) Moise, după cuvântul Domnului. ¹⁶ Şi David a zis căpeteniilor leviţilor să aşeze pe fraţii lor cântăreţi cu instrumente de muzică, cu lăute, harpe şi ţimbale, şi să sune din ele cântări răsunătoare, în semn de bucurie. ¹⁷ Leviţii au aşezat pe Heman^(I), fiul lui Ioel; dintre fraţii lui, pe Asaf^(J), fiul lui Berechia, şi dintre fiii lui Merari, fraţii lor, pe Etan^(K), fiul lui Cuşaia; ¹⁸ apoi, împreună cu ei, pe fraţii lor de a doua mână: pe Zaharia, Ben, Iaaziel, Şemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Benaia, Maaseia, Matitia, Elifele şi Micneia şi Obed-Edom şi Ieiel, uşieri. ¹⁹ Cântăreţii Heman, Asaf şi Etan aveau ţimbale de aramă, ca să sune din ele. ²⁰ Zaharia, Aziel, Şemiramot, Iehiel, Uni, Eliab, Maaseia şi Benaia aveau lăute pe^(L) alamot ²¹ şi Matitia, Elifele, Micneia, Obed-Edom, Ieiel şi Azazia aveau harpe cu opt coarde, ca să sune tare. ²² Chenania, căpetenia muzicii între leviţi, cârmuia muzica, fiindcă era meşter. ²³ Berechia şi Elcana erau uşierii chivotului. ²⁴ Şebania, Iosafat, Netaneel, Amasai, Zaharia, Benaia şi Eliezer, preoţii, sunau din trâmbiţe^(M) înaintea chivotului lui Dumnezeu. Obed-Edom şi Iehia erau uşierii chivotului. ²⁵ David^(N), bătrânii lui Israel şi căpeteniile miilor au pornit astfel să suie chivotul legământului Domnului de la casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei. ²⁶ Când a ajutat Dumnezeu pe leviţi să ridice chivotul legământului Domnului, au jertfit şapte viţei şi şapte berbeci. ²⁷ David era îmbrăcat cu o manta de in subţire; tot aşa erau îmbrăcaţi toţi leviţii care duceau chivotul, cântăreţii şi Chenania, căpetenia muzicii între cântăreţi, şi David avea pe el un efod de in. ²⁸ Tot Israelul a suit^(O) chivotul legământului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trâmbiţe şi de chimvale şi făcând să răsune lăutele şi harpele. ²⁹ Pe când^(P) intra în cetatea lui David chivotul legământului Domnului, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră şi, când a văzut pe împăratul David sărind şi jucând, l-a dispreţuit în inima ei.

Orânduirile privitoare la slujbă

16 După ce au adus^(Q) chivotul lui Dumnezeu, l-au pus în mijlocul cortului pe care-l întinsese David pentru el şi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi-de-tot şi jertfe de mulţumiri. ² Când a isprăvit David de adus arderile-de-tot şi jertfele de mulţumiri, a binecuvântat poporul în Numele Domnului. ³ Apoi a împărţit tuturor celor din Israel, bărbaţi şi femei, fiecăruia, câte o pâine, o bucată de carne şi o turtă de stafide. ⁴ A dat leviţilor sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să cheme^(R), să laude şi să slăvească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. ⁵ Aceştia erau: Asaf, căpetenia, Zaharia, al doilea după el, Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel. Ei aveau instrumente de muzică, alăute şi harpe şi Asaf suna din ţimbale. ⁶ Preoţii Benaia şi Iahaziel sunau mereu din trâmbiţe înaintea chivotului legământului lui Dumnezeu. ⁷ În ziua aceea, David a însărcinat pentru întâiaşi dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească^(S) laudele Domnului.

Cântare de laudă

Şi tot^(AC) poporul^(AD) a zis: „Amin!” şi lăuda pe Domnul! ³⁷ David a lăsat acolo, înaintea chivotului legământului Domnului, pe Asaf şi pe fraţii lui, ca să slujească necurmat înaintea chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi. ³⁸ A lăsat pe Obed-Edom şi pe Hosa cu fraţii lor, în număr de şaizeci şi opt, pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun, şi pe Hosa, ca uşieri. ³⁹ A pus pe preotul Ţadoc şi pe preoţi, fraţii săi, înaintea^(AE) locaşului Domnului, pe înălţimea^(AF) din Gabaon, ⁴⁰ ca să aducă necurmat Domnului arderi-de-tot, dimineaţa şi seara^(AG), pe altarul arderilor-de-tot şi să împlinească tot ce este scris în Legea Domnului, poruncită lui Israel de Domnul. ⁴¹ Cu ei erau Heman şi Iedutun, şi ceilalţi care fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul, căci îndurarea^(AH) Lui ţine în veac. ⁴² Cu ei erau Heman şi Iedutun, care aveau trâmbiţe şi ţimbale pentru cei ce sunau din ele şi instrumente pentru cântări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau uşieri. ⁴³ Tot poporul^(AI) s-a dus fiecare la casa lui şi David s-a întors să-şi binecuvânteze casa.

David vrea să zidească Templul

17 Pe când^(AJ) locuia David în casa lui, a zis prorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, şi chivotul legământului Domnului este într-un cort.” ² Natan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ţi spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.” ³ În noaptea următoare, Cuvântul Domnului a vorbit lui Natan: ⁴ „Du-te şi spune robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit. ⁵ Căci Eu n-am locuit într-o casă din ziua când am scos pe Israel din Egipt până în ziua de azi, ci am mers din cort în cort şi din locaş în locaş. ⁶ Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: «Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru»?’ ⁷ Acum să spui robului Meu David: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Te-am luat de la păşune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel, ⁸ am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta şi ţi-am făcut nume ca numele celor mari de pe pământ; ⁹ am dat o locuinţă poporului Meu Israel şi l-am sădit ca să fie statornic acolo şi să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească aşa cum îl nimiceau mai înainte ¹⁰ şi pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toţi vrăjmaşii tăi. Şi îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o casă. ¹¹ Când ţi se vor împlini zilele şi când te vei duce la părinţii tăi, voi ridica sămânţa ta după tine, şi anume pe unul din fiii tăi, şi-i voi întări domnia. ¹² El Îmi va zidi o casă şi-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie. ¹³ Eu îi voi^(AK) fi Tată şi el Îmi va fi fiu şi nu voi îndepărta bunătatea Mea de la el, cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta. ¹⁴ Îl^(AL) voi aşeza pentru totdeauna în Casa Mea şi în Împărăţia Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie’.”

Rugăciunea lui David

¹⁵ Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta. ¹⁶ Şi împăratul David^(AM) s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Cine sunt eu, Doamne, Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt? ¹⁷ Şi atâta este puţin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbeşti şi de casa robului Tău pentru vremile viitoare. Şi binevoieşti să-Ţi îndrepţi privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care eşti înălţat, Doamne, Dumnezeule! ¹⁸ Ce ar putea să-Ţi mai spună David faţă de slava dată robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău. ¹⁹ Doamne, din pricina robului Tău şi după inima Ta ai făcut aceste lucruri mari şi i le-ai descoperit. ²⁰ Doamne, nimeni nu este ca Tine şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. ²¹ Este oare pe pământ un singur popor care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ţi faci un nume şi să săvârşeşti minuni şi semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt? ²² Tu ai pus pe poporul Tău Israel ca să fie poporul Tău pe vecie şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui. ²³ Acum, Doamne, cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui să rămână în veac şi fă după cuvântul Tău! ²⁴ Să rămână, pentru ca Numele Tău să fie slăvit pe vecie şi să se spună: ‘Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!’ Şi casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta! ²⁵ Căci Tu Însuţi, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta. ²⁶ Acum, Doamne, Tu eşti adevăratul Dumnezeu şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău. ²⁷ Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!”

Biruinţele lui David

18 După aceea, David a bătut^(AN) pe filisteni şi i-a smerit şi a luat din mâna filistenilor Gatul şi satele lui. ² A bătut pe moabiţi, şi moabiţii au fost supuşi lui David şi i-au plătit un bir. ³ David a bătut pe Hadadezer, împăratul Ţobei, spre Hamat, când s-a dus să-şi aşeze stăpânirea peste râul Eufrat. ⁴ David i-a luat o mie de care, şapte mii^(AO) de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi; a tăiat vinele tuturor cailor de trăsuri şi n-a păstrat decât o sută de care. ⁵ Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, împăratul Ţobei, şi David a bătut douăzeci şi două de mii de sirieni. ⁶ David a pus o strajă de oşti în Siria Damascului. Şi sirienii au fost supuşi lui David şi i-au plătit bir. Domnul ocrotea pe David oriunde mergea. ⁷ Şi David a luat scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer şi le-a adus la Ierusalim. ⁸ David a mai luat multă aramă din Tibhat şi din Cun, cetăţile lui Hadadezer. Solomon a făcut^(AP) din ea marea de aramă, stâlpii şi uneltele de aramă. ⁹ Tohu, împăratul Hamatului, a auzit că David bătuse toată oştirea lui Hadadezer, împăratul Ţobei, ¹⁰ şi a trimis pe fiul său Hadoram la împăratul David să-i ureze de bine şi să-l laude că a luptat împotriva lui Hadadezer şi l-a bătut. Căci Tohu era în război cu Hadadezer. A trimis, de asemenea, tot felul de vase de aur, de argint şi de aramă. ¹¹ Împăratul David le-a închinat Domnului, împreună cu argintul şi aurul pe care-l luase de la toate popoarele, de la Edom, de la Moab, de la fiii lui Amon, de la filisteni şi de la Amalec. ¹² Abişai, fiul Ţeruiei, a bătut în Valea Sării optsprezece mii^(AQ) de edomiţi. ¹³ A pus^(AR) oşti de strajă în Edom şi tot Edomul a fost supus lui David. Domnul ocrotea pe David oriunde mergea.

Înalţii slujbaşi ai lui David

¹⁴ David a domnit peste tot Israelul şi făcea judecată şi dreptate la tot poporul său. ¹⁵ Ioab, fiul Ţeruiei, era mai-mare peste oştire; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor; ¹⁶ Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Abimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi; Şavşa era logofăt; ¹⁷ Benaia^(AS), fiul lui Iehoiada, era căpetenia cheretiţilor şi a peletiţilor şi fiii lui David erau cei dintâi pe lângă împărat.

Război împotriva amoniţilor

19 După aceea^(AT), Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, a murit, şi în locul lui a domnit fiul său. ² David a zis: „Voi arăta bunăvoinţă lui Hanun, fiul lui Nahaş, căci tatăl lui a arătat bunăvoinţă faţă de mine.” Şi David a trimis soli să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în ţara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să-l mângâie, ³ căpeteniile fiilor lui Amon au zis lui Hanun: „Crezi că David îţi trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? Oare n-au venit slujitorii lui la tine ca să cunoască cetatea şi s-o nimicească, şi ca să iscodească ţara?” ⁴ Atunci, Hanun a luat pe slujitorii lui David, a pus să-i radă şi să le taie hainele pe la mijloc, până la brâu. Apoi le-a dat drumul. ⁵ David, căruia au venit şi i-au dat de ştire despre cele întâmplate cu oamenii aceştia, a trimis nişte oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare ruşine şi împăratul a trimis să le spună: „Rămâneţi la Ierihon până vă va creşte barba şi apoi să vă întoarceţi.” ⁶ Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urâţi lui David şi Hanun şi fiii lui Amon au trimis o mie de talanţi de argint să tocmească în slujba lor care şi călăreţi de la sirienii din Mesopotamia şi de la sirienii din Maaca şi din Ţoba^(AU). ⁷ Au tocmit treizeci şi două de mii de care şi pe împăratul din Maaca împreună cu poporul lui, care au venit şi au tăbărât înaintea Medebei. Fiii lui Amon s-au strâns din cetăţile lor şi au mers la luptă. ⁸ La auzul acestei veşti, David a trimis împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea de oameni viteji. ⁹ Fiii lui Amon au ieşit şi s-au înşirat în linie de bătaie la intrarea cetăţii; împăraţii care veniseră au tăbărât deosebit pe câmp. ¹⁰ Ioab a văzut că avea de luptat şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi voinicii de frunte ai lui Israel o ceată pe care a aşezat-o împotriva sirienilor ¹¹ şi a pus sub porunca fratelui său Abişai cealaltă parte a poporului, ca să ţină piept fiilor lui Amon. ¹² El a zis: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, îţi voi veni eu în ajutor. ¹³ Fii tare şi să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru şi Domnul să facă ce va crede!” ¹⁴ Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva sirienilor, şi ei au fugit dinaintea lui. ¹⁵ Şi, când au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, fratele lui Ioab, şi s-au întors în cetate. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim. ¹⁶ Sirienii, văzând că fuseseră bătuţi de Israel, au trimis şi au adus pe sirienii care erau de cealaltă parte a Râului şi Şofah, căpetenia oştirii lui Hadadezer, era în fruntea lor. ¹⁷ Au dat de ştire lui David, care a strâns pe tot Israelul, a trecut Iordanul, a mers împotriva lor şi s-a pregătit de luptă împotriva lor. David s-a înşiruit în linie de bătaie împotriva sirienilor. Dar sirienii, după ce se bătuseră cu el, ¹⁸ au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis oamenii de la şapte mii de care şi patruzeci de mii de pedestraşi şi a omorât pe Şofah, căpetenia oştirii. ¹⁹ Slujitorii lui Hadadezer, văzându-se bătuţi de Israel, au făcut pace cu David şi i s-au supus. Şi sirienii n-au vrut să mai ajute pe fiii lui Amon.