1 Samuel 5

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Căderea lui Dagon înaintea chivotului

5 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au dus din Eben-Ezer^(A) la Asdod. ² După ce au pus mâna pe chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au dus în casa lui Dagon^(B) (Zeul peşte) şi l-au aşezat lângă Dagon. ³ A doua zi, asdodenii, care se sculaseră dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins^(C) cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Au luat pe Dagon şi l-au pus^(D) înapoi la locul lui. ⁴ Şi a doua zi, sculându-se dis-de-dimineaţă, au găsit pe Dagon întins cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului; capul^(E) lui Dagon şi cele două mâini ale lui erau tăiate pe prag şi nu-i rămăsese decât trunchiul. ⁵ De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră^(F) în casa lui Dagon, la Asdod, nu calcă pe prag.

Pedeapsa filistenilor

⁶ Mâna^(G) Domnului a apăsat asupra celor din Asdod şi i-a pustiit^(H); i-a lovit cu bube^(I) la şezut, atât în Asdod, cât şi în ţinutul lui. ⁷ Când au văzut că aşa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.” ⁸ Şi au trimis şi au adunat la ei pe toţi domnitorii filistenilor şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Şi au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel. ⁹ Dar, după ce a fost dus acolo, mâna^(J) Domnului a apăsat asupra cetăţii şi a fost o mare^(K) groază; a lovit^(L) pe oamenii cetăţii de la mic până la mare şi au avut o spuzeală de bube la şezut. ¹⁰ Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, ecroniţii au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi şi poporul nostru.” ¹¹ Şi au trimis şi au strâns pe toţi domnitorii filistenilor, şi au zis: „Trimiteţi înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi şi poporul nostru.” Căci în toată cetatea era o groază de moarte, şi mâna^(M) lui Dumnezeu apăsa cu putere. ¹² Oamenii care nu mureau erau loviţi cu bube la şezut, şi ţipetele cetăţii se înălţau până la cer.