Apostolii lui Cristos

Aşadar, oamenii ar trebui să ne vadă ca pe nişte slujitori ai lui Cristos, ca pe nişte administratori ai tainelor lui Dumnezeu. În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. Cât despre mine, puţin îmi pasă că aş fi judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc; ba încă nici eu însumi nu mă mai judec. Căci n-am nimic să-mi reproşez; totuşi nu prin aceasta sunt îndreptăţit. Cel Ce mă judecă este Domnul. De aceea, nu judecaţi nimic înainte de timpul potrivit, înainte să vină Domnul, Care va lumina lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi planurile inimilor. Atunci fiecare îşi va primi lauda de la Dumnezeu.

Fraţilor, am aplicat toate acestea mie şi lui Apolos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învăţaţi ce înseamnă „nimic dincolo de ceea ce este scris“ şi astfel nici unul dintre voi să nu se mândrească cu cineva împotriva altcuiva. Căci cine te face diferit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit? Sunteţi deja sătui! V-aţi îmbogăţit deja! Aţi început să domniţi fără noi! Şi măcar de aţi domni, ca să domnim şi noi împreună cu voi! Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte condamnaţi la moarte, un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. 10 Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteţi înţelepţi în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici; voi sunteţi onoraţi, iar noi suntem dezonoraţi. 11 Până acum suntem flămânzi şi însetaţi, suntem în zdrenţe, suntem bătuţi şi fără casă 12 şi trudim lucrând cu mâinile noastre. Când suntem blestemaţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, îndurăm; 13 când suntem defăimaţi, încurajăm. Am ajuns până în ziua de azi ca gunoiul acestei lumi, mizeria tuturor.

14 Nu vă scriu acestea ca să vă fac de ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei. 15 Chiar dacă aţi avea zece mii de călăuze în Cristos, totuşi nu aveţi mai mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie. 16 Vă îndemn deci, fiţi imitatorii mei! 17 De aceea vi l-am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul; el vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, aşa cum le învăţ eu în toate bisericile. 18 Unii dintre voi au devenit aroganţi, ca şi cum n-aş veni la voi. 19 Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni curând, şi atunci voi vedea nu cuvintele, ci puterea celor ce au devenit aroganţi. 20 Căci Împărăţia lui Dumnezeu[a] nu stă în cuvinte, ci în putere. 21 Ce vreţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?

Disciplina bisericească

Este cunoscut faptul că între voi există desfrâu şi încă un desfrâu din acela cum nici între neamuri nu se găseşte, până acolo încât un om trăieşte cu soţia tatălui său. Iar voi aţi devenit aroganţi şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru? Chiar dacă sunt absent cu trupul, totuşi, în duh, sunt cu voi şi l-am şi judecat deja pe cel ce a săvârşit un astfel de lucru, ca şi cum aş fi prezent. În Numele Domnului Isus, voi şi cu duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, împreună cu puterea Domnului nostru Isus, am hotărât să daţi un astfel de om pe mâna lui Satan[b], pentru nimicirea trupului[c], pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului. Lauda voastră nu este un lucru bun. Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul? Curăţaţi drojdia veche, ca să fiţi un aluat nou, fără drojdie, cum de fapt şi sunteţi, întrucât Cristos, Mielul nostru de Paşte, a fost jertfit. Aşadar, să sărbătorim nu cu drojdia veche, nici cu drojdia răutăţii şi ticăloşiei, ci cu azimele sincerităţii şi adevărului.

V-am scris în scrisoarea mea să nu vă asociaţi cu cei desfrânaţi, 10 dar nu m-am referit la oamenii desfrânaţi ai acestei lumi sau la cei lacomi şi tâlhari, sau la cei idolatri, pentru că atunci ar trebui să ieşiţi din lume. 11 Ci vă scriu să nu vă asociaţi cu nimeni care îşi zice frate, dar este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor, sau beţiv, sau tâlhar. Cu un astfel de om nici măcar să nu mâncaţi! 12 De ce să-i judec pe cei de afară? N-ar trebui să-i judecaţi pe cei dinăuntru? 13 Pe cei de afară îi va judeca Dumnezeu. „Daţi-l afară din mijlocul vostru pe omul acela rău!“[d]

Despre litigii între fraţi

Dacă unul dintre voi se ceartă cu un altul, cum îndrăzneşte să meargă să fie judecat de către cei nedrepţi, şi nu de către sfinţi? Sau oare voi nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Iar dacă prin voi va fi judecată lumea, sunteţi voi nevrednici să judecaţi cazuri mici? Nu ştiţi că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile acestei vieţi? Dacă aveţi deci cazuri privitoare la lucrurile acestei vieţi, voi puneţi judecători pe aceia care nu au însemnătate pentru[e] biserică?[f] Spun aceasta spre ruşinea voastră! Nu există între voi nici cel puţin un om destul de înţelept pentru a judeca între fraţi? Dar fratele merge la judecată împotriva fratelui său şi încă înaintea necredincioşilor! Chiar faptul că aveţi cazuri de judecată între voi înşivă este deja o dovadă a înfrângerii voastre. De ce n-aţi vrut mai degrabă să suferiţi nedreptatea? De ce n-aţi vrut, mai degrabă, să fiţi păgubiţi? Însă voi sunteţi cei care nedreptăţiţi şi păgubiţi şi încă pe fraţi! Sau oare nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi! Nici cei desfrânaţi, nici cei idolatri, nici cei adulteri, nici bărbaţii care practică prostituţia, nici homosexualii, 10 nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici bârfitorii, nici tâlharii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 11 Şi aşa erau unii dintre voi. Dar aţi fost curăţiţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

Despre desfrâu

12 Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nimic nu va pune stăpânire pe mine! 13 Mâncărurile sunt pentru stomac, iar stomacul este pentru mâncăruri; şi Dumnezeu va distruge şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru desfrâu, ci pentru Domnul, iar Domnul pentru trup. 14 Şi Dumnezeu L-a înviat pe Domnul şi ne va învia şi pe noi prin puterea Lui. 15 Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Cristos? Aşadar, voi lua eu oare un mădular al lui Cristos şi-l voi face mădular al unei prostituate?! Niciodată! 16 Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de o prostituată este un singur trup cu ea? Căci este spus: „Cei doi vor deveni un singur trup.“[g] 17 Dar cel ce se alipeşte de Domnul este un singur duh cu El. 18 Fugiţi de desfrâu! Toate celelalte păcate pe care le săvârşeşte omul sunt în afara trupului, dar cel care săvârşeşte desfrâu păcătuieşte împotriva trupului său. 19 Sau oare nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri? 20 Căci voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Slăviţi-L deci pe Dumnezeu în trupul (şi în duhul) vostru (care sunt ale lui Dumnezeu)[h]!

Footnotes

  1. 1 Corintieni 4:20 Împărăţia lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp o realitate prezentă şi o nădejde în viitor; peste tot în carte
  2. 1 Corintieni 5:5 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând Vrăjmaş sau Acuzator
  3. 1 Corintieni 5:5 Lit.: cărnii; sau: naturii păcătoase (firii); dat fiind că în textul grecesc lipseşte pronumele posesiv, unii exegeţi sunt de părere că aici ar fi vorba despre faptele fireşti (carnale) ale bisericii, care trebuie nimicite prin decizia de a-l da afară pe cel desfrânat, astfel ca duhul, adică viaţa spirituală a bisericii, să fie salvată
  4. 1 Corintieni 5:13 Vezi Deut. 17:7; 19:19; 21:21; 22:21, 24; 24:7
  5. 1 Corintieni 6:4 Sau: în
  6. 1 Corintieni 6:4 Sau: pentru / în biserică!
  7. 1 Corintieni 6:16 Vezi Gen. 2:24
  8. 1 Corintieni 6:20 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin cuvintele dintre paranteze