1 Samuel 25

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Asprimea lui Nabal faţă de David

25 Samuel^(A) a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns^(B) şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci, David s-a sculat şi s-a pogorât în pustia^(C) Paran. ² În Maon^(D) era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre şi se afla la Carmel^(E) pentru tunderea oilor lui. ³ Numele acestui om era Nabal şi nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. ⁴ David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde^(F) oile. ⁵ A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu ⁶ şi să-i vorbiţi aşa: ‘Să trăieşti^(G) în pace şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău. ⁷ Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat^(H) nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. ⁸ Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi^(I) de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David ce te lasă inima’.” ⁹ Când au ajuns, oamenii lui David au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David. Apoi au tăcut. ¹⁰ Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine^(J) este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni. ¹¹ Şi să-mi iau eu^(K) pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?” ¹² Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s-au întors şi au spus la sosirea lor toate aceste cuvinte lui David. ¹³ Atunci, David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia!” Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas^(L) doar două sute la calabalâcuri. ¹⁴ Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei. ¹⁵ Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au^(M) ocărât şi nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. ¹⁶ Ne-au fost zid^(N) şi zi, şi noapte în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor. ¹⁷ Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci pierderea^(O) stăpânului nostru şi a întregii lui case este hotărâtă şi el este aşa de rău^(P) încât nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.” ¹⁸ Abigail a luat^(Q) îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari ¹⁹ şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea^(R) mea şi eu voi veni după voi.” N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. ²⁰ Ea a încălecat pe un măgar, a pogorât muntele pe un drum tufos şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i-a întâlnit. ²¹ David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors^(S) rău pentru bine. ²² Dumnezeu să pedepsească^(T) pe robul său David cu toată asprimea dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva^(U) de parte bărbătească^(V) din tot ce este al lui Nabal!” ²³ Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos^(W) repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ. ²⁴ Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele roabei tale. ²⁵ Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el – Nabal (Nebun) îi este numele – şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de domnul meu. ²⁶ Acum, domnul meu, viu^(X) este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit^(Y) să verşi sânge şi să te ajuţi^(Z) cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca^(AA) Nabal! ²⁷ Primeşte darul acesta^(AB) pe care-l aduce roaba ta domnului meu şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. ²⁸ Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul^(AC) va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele^(AD) Domnului şi niciodată nu va fi răutate^(AE) în tine. ²⁹ Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia^(AF) sufletul vrăjmaşilor tăi. ³⁰ Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit şi te va pune mai-mare peste Israel, ³¹ atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.” ³² David a zis Abigailei: „Binecuvântat^(AG) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! ³³ Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit^(AH) în ziua aceasta să vărs sânge şi mi-ai oprit mâna! ³⁴ Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit^(AI) să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas^(AJ) nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine.” ³⁵ Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese şi i-a zis: „Suie-te^(AK) în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am^(AL) primit bine.”

David ia pe Abigail

³⁶ Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ^(AM) ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic până la lumina zilei. ³⁷ Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte şi s-a făcut ca o piatră. ³⁸ Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal şi a murit. ³⁹ David a aflat că murise Nabal şi a zis: „Binecuvântat^(AN) să fie Domnul că mi-a apărat pricina^(AO) în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal şi a împiedicat^(AP) pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă^(AQ) asupra capului lui.” David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. ⁴⁰ Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă.” ⁴¹ Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă^(AR), gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.” ⁴² Şi îndată, Abigail a plecat, călare pe un măgar şi însoţită de cinci fete, a mers după solii lui David şi i-a fost nevastă. ⁴³ David luase şi pe Ahinoam din^(AS) Izreel şi amândouă^(AT) au fost nevestele lui. ⁴⁴ Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical^(AU), nevasta lui David, lui Palti din Galim^(AV), fiul lui Laiş.