I-a spus lui Saul:

– De ce asculţi cuvintele oamenilor care spun că David doreşte să-ţi facă rău? 10 În ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peşteră. Cineva a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine şi am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul Domnului. 11 Priveşte, părintele meu, priveşte colţul mantiei tale în mâna mea. Prin faptul că am tăiat colţul mantiei tale şi nu te-am ucis, să înţelegi şi să recunoşti că nu sunt vinovat de răutate sau de răzvrătire şi că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândeşti ca să-mi iei viaţa. 12 Domnul să judece între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. 13 Vorba vechiului proverb: „Răul de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. 14 După cine a ieşit regele lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort? Un singur purice? 15 Domnul să fie judecător şi să judece între mine şi tine; să privească, să-mi susţină cauza şi să mă izbăvească din mâna ta!

16 Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis:

–Tu eşti, cu adevărat, fiul meu David?

Apoi a plâns cu voce tare, 17 zicându-i lui David:

– Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu m-ai tratat bine, chiar dacă eu te-am tratat rău. 18 Astăzi ai dovedit bunătate faţă de mine pentru că, deşi Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis. 19 Dacă un om îşi întâlneşte duşmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ţi răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine!

Read full chapter