1 Corinteni 11:17-34

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Despre cina Domnului

¹⁷ Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud, pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi. ¹⁸ Mai întâi de toate, aud^(A) că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred, ¹⁹ căci trebuie^(B) să fie şi partide între voi, ca^(C) să iasă la lumină cei găsiţi buni. ²⁰ Când vă adunaţi dar în acelaşi loc, nu este cu putinţă să mâncaţi cina Domnului. ²¹ Fiindcă atunci când staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el înaintea altuia; aşa că unul este flămând, iar altul^(D) este beat. ²² Ce? N-aveţi case pentru ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica^(E) lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine^(F) pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud. ²³ Căci am^(G) primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume că^(H) Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. ²⁴ Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”. ²⁵ Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el”. ²⁶ Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până^(I) va veni El. ²⁷ De aceea^(J), oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. ²⁸ Fiecare^(K) să se cerceteze dar pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. ²⁹ Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. ³⁰ Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm. ³¹ Dacă^(L) ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. ³² Dar când suntem judecaţi, suntem^(M) pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. ³³ Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. ³⁴ Dacă-i este foame^(N) cuiva, să mănânce acasă^(O), pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă.

Celelalte lucruri le voi^(P) rândui când voi^(Q) veni.