⁴ N-avem^(A) dreptul să mâncăm şi să bem?

⁶ Ori numai eu şi Barnaba n-avem^(A) dreptul să nu lucrăm?

¹² Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar^(A) noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca^(B) să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.

¹⁸ Care este atunci răsplata mea? Este^(A) să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi să nu^(B) mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.

Pavel îşi apără slujba lui

10 Eu^(A), Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos – eu, cel^(B) „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru şi plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe” – ² vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să^(C) alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora, care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească.

¹⁰ „De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere, dar^(A) când este de faţă el însuşi, este moale, şi cuvântul^(B) lui n-are nicio greutate”. ¹¹ Cine judecă aşa să fie încredinţat că, aşa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, când vom fi de faţă!

¹⁰ Tocmai de aceea^(A) vă scriu aceste lucruri când nu sunt de faţă, pentru ca, atunci când voi fi de faţă, să^(B) nu mă port cu asprime, potrivit cu^(C) puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru dărâmare.

⁹ Nu^(A) că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în^(B) noi înşine o pildă vrednică de urmat.

⁸ De aceea, măcar că^(A) am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci, ⁹ vreau mai degrabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu, aşa cum sunt, bătrânul Pavel, iar^(B) acum întemniţat pentru Hristos Isus.

⁹ Şi când eram la voi şi m-am găsit în nevoie, n-am^(A) fost sarcină nimănui, căci de nevoile mele au îngrijit fraţii^(B), când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit şi mă voi feri să^(C) vă îngreunez cu ceva.