Numeri 8-10

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Aşezarea candelelor

8 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Vorbeşte lui Aaron şi spune-i: ‘Când vei aşeza^(A) candelele în sfeşnic, cele şapte candele vor trebui să lumineze în partea dinainte a sfeşnicului.’ ” ³ Aaron a făcut aşa; a aşezat candelele în partea dinainte a sfeşnicului, cum poruncise lui Moise Domnul. ⁴ Sfeşnicul^(B) era de aur bătut; atât piciorul, cât şi florile lui erau de aur^(C) bătut. Moise făcuse sfeşnicul după^(D) chipul pe care i-l arătase Domnul.

Închinarea leviţilor

⁵ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ⁶ „Ia pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel şi curăţeşte-i. ⁷ Iată cum să-i curăţeşti: Stropeşte-i^(E) cu apă ispăşitoare, să lase^(F) să treacă briciul peste tot trupul lor, să-şi spele hainele şi să se curăţească. ⁸ Să ia apoi un viţel, cu darul^(G) de mâncare obişnuit, făcut din floare de făină, frământată cu untdelemn, şi să mai iei un alt viţel pentru jertfa de ispăşire. ⁹ Să apropii^(H) pe leviţi înaintea cortului întâlnirii şi să strângi^(I) toată adunarea copiilor lui Israel. ¹⁰ Să apropii pe leviţi înaintea Domnului, şi copiii lui Israel să-şi pună^(J) mâinile pe leviţi. ¹¹ Aaron să legene pe leviţi într-o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca un dar legănat din partea copiilor lui Israel, şi să fie închinaţi astfel în slujba Domnului. ¹² Leviţii^(K) să-şi pună mâinile pe capul viţeilor şi să aduci unul ca jertfă de ispăşire şi altul ca ardere-de-tot, ca să faci ispăşire pentru leviţi. ¹³ Să pui pe leviţi în picioare înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui şi să-i legeni într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat Domnului. ¹⁴ Aşa să desparţi pe leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, şi leviţii vor fi ai^(L) Mei. ¹⁵ După aceea, leviţii să vină să facă slujba în cortul întâlnirii. Astfel să-i curăţeşti şi să-i legeni^(M) într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat. ¹⁶ Căci ei Îmi sunt daţi cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: ‘Eu i-am luat pentru Mine în locul^(N) întâilor născuţi, din toţi întâii născuţi ai copiilor lui Israel. ¹⁷ Căci orice întâi născut al copiilor lui Israel este al Meu^(O), atât din oameni, cât şi din dobitoace; Mie Mi i-am închinat în ziua când am lovit pe toţi întâii născuţi în ţara Egiptului. ¹⁸ Şi Eu am luat pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai copiilor lui Israel. ¹⁹ Am dat^(P) pe leviţi în totul lui Aaron şi fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca să facă slujbă pentru copiii lui Israel în cortul întâlnirii, să facă ispăşire pentru copiii lui Israel, şi astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nicio^(Q) urgie când se vor apropia de Sfântul Locaş.’ ” ²⁰ Moise, Aaron şi toată adunarea copiilor lui Israel au făcut cu leviţii tot ce poruncise lui Moise Domnul despre leviţi; aşa au făcut copiii lui Israel cu ei. ²¹ Leviţii^(R) s-au curăţit şi şi-au spălat hainele. Aaron^(S) i-a legănat într-o parte şi într-alta, ca un dar legănat înaintea Domnului, şi a făcut ispăşire pentru ei, ca să-i curăţească. ²² După aceea^(T), leviţii au venit să-şi facă slujba în cortul întâlnirii, în faţa lui Aaron şi a fiilor lui. Întocmai cum poruncise^(U) lui Moise Domnul cu privire la leviţi, aşa s-a făcut cu ei.

Timpul cât trebuie să slujească leviţii

²³ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ²⁴ „Iată legea privitoare la leviţi. De la vârsta de douăzeci^(V) şi cinci de ani în sus, orice levit va intra în slujba cortului întâlnirii ca să îndeplinească o slujbă acolo. ²⁵ De la vârsta de cincizeci^(W) de ani încolo, să iasă din slujbă şi să nu mai slujească. ²⁶ Va putea să ajute pe fraţii lui în cortul întâlnirii, să păzească^(X) ce le este dat în grijă, dar să nu mai facă slujbă. Aşa să faci cu leviţii în ce priveşte slujbele lor.”

Paştele în pustia Sinai

9 Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis: ² „Copiii lui Israel să prăznuiască Paştele^(Y) la vremea hotărâtă. ³ Să le prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să le prăznuiţi după toate legile şi după toate poruncile privitoare la ele.” ⁴ Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paştele. ⁵ Şi au^(Z) prăznuit Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. ⁶ S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi^(AA) din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s-au^(AB) înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron. ⁷ Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort. De ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?” ⁸ Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi^(AC) să văd ce vă porunceşte Domnul.” ⁹ Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ¹⁰ „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului. ¹¹ Şi să le prăznuiască în luna a doua^(AD), în ziua a paisprezecea, seara^[a]; să le mănânce^(AE) cu azimi şi ierburi amare. ¹² Să nu lase din^(AF) ele nimic până a doua zi dimineaţa şi să nu frângă^(AG) niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate^(AH) poruncile privitoare la Paşte. ¹³ Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuşi nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit^(AI) din poporul lui, pentru că n-a adus^(AJ) darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-şi ia^(AK) pedeapsa pentru păcatul lui. ¹⁴ Dacă un străin care locuieşte între voi prăznuieşte Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaşi^(AL) lege să fie între voi, pentru străin, ca şi pentru băştinaş.’ ”

Norul

¹⁵ În ziua^(AM) când a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întâlnirii şi, de seara^(AN) până dimineaţa, deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc. ¹⁶ Totdeauna era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişarea unui foc. ¹⁷ Când se^(AO) ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel, şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel. ¹⁸ Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme^(AP) cât rămânea norul deasupra cortului. ¹⁹ Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau^(AQ) de porunca Domnului, şi nu porneau. ²⁰ Când norul rămânea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului. ²¹ Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei. ²² Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui^(AR) Israel rămâneau tăbărâţi, şi nu porneau, şi când se ridica, porneau şi ei. ²³ Tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului; ascultau^(AS) de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.

Trâmbiţele de argint

10 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ² „Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea^(AT) adunării şi pentru pornirea taberelor. ³ Când se va suna^(AU) cu ele, toată adunarea să se strângă la tine, la uşa cortului întâlnirii. ⁴ Când se va suna numai cu o trâmbiţă, să se strângă la tine căpeteniile, mai-marii^(AV) peste miile lui Israel. ⁵ Când veţi suna cu vâlvă, să pornească cei ce tabără^(AW) la răsărit; ⁶ când veţi suna a doua oară cu vâlvă, să pornească cei ce tabără^(AX) la miazăzi; pentru plecarea lor, să se sune cu vâlvă. ⁷ Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi^(AY), dar să nu^(AZ) sunaţi cu vâlvă. ⁸ Din trâmbiţe^(BA) să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. ⁹ Când veţi merge^(BB) la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului^(BC) care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vâlvă din trâmbiţe, şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte^(BD) de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri. ¹⁰ În zilele^(BE) voastre de bucurie, la sărbătorile voastre şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce arderile-de-tot şi jertfele de mulţumire, şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă^(BF) aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

Plecarea din Sinai

¹¹ În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s-a ridicat^(BG) norul de pe cortul întâlnirii. ¹² Şi copiii lui Israel au pornit^(BH) din pustia Sinai^(BI) după taberele lor. Norul s-a oprit în pustia^(BJ) Paran. ¹³ Această cea dintâi plecare au făcut-o după porunca^(BK) Domnului dată prin Moise. ¹⁴ Întâi^(BL) a pornit steagul taberei fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai-mare Nahşon^(BM), fiul lui Aminadab; ¹⁵ peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar; ¹⁶ peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. ¹⁷ Când a fost desfăcut cortul^(BN), au pornit întâi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducând^(BO) cortul. ¹⁸ Apoi, a pornit steagul^(BP) taberei lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai-mare Eliţur, fiul lui Şedeur; ¹⁹ peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai; ²⁰ peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. ²¹ Apoi au pornit chehatiţii, ducând Sfântul^(BQ) Locaş; până la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul. ²² Apoi a pornit steagul^(BR) taberei fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai-mare Elişama, fiul lui Amihud; ²³ peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur; ²⁴ peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. ²⁵ Apoi, a pornit steagul^(BS) taberei fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei erau coada tuturor taberelor. Peste oştirea lui Dan era mai-mare Ahiezer, fiul lui Amişadai; ²⁶ peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran; ²⁷ peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. ²⁸ Acesta^(BT) a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.

Moise şi socrul său

²⁹ Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel^(BU), Madianitul, socrul lui Moise: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ‘Eu vi-l^(BV) voi da.’ Vino cu noi, şi îţi vom face^(BW) bine, căci Domnul^(BX) a făgăduit că va face bine lui Israel.” ³⁰ Hobab i-a răspuns: „Nu pot să merg, ci mă voi duce în ţara mea şi în locul meu de naştere.” ³¹ Şi Moise a zis: „Nu ne părăsi, te rog, fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustie, deci tu să ne fii^(BY) călăuză. ³² Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele^(BZ) pe care ni-l va face Domnul.” ³³ Ei au plecat de la Muntele^(CA) Domnului şi au mers trei zile; chivotul legământului Domnului a pornit înaintea lor^(CB) şi a făcut un drum de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. ³⁴ Norul^(CC) Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără. ³⁵ Când pornea chivotul, Moise zicea: „Scoală-Te^(CD), Doamne, ca să se împrăştie vrăjmaşii Tăi şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!” ³⁶ Iar când îl aşezau, zicea: „Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!”