Amos 6-9

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

6 Vai de cei ce trăiesc^(A) fără grijă în Sion şi la adăpost, pe muntele Samariei, vai de mai-marii^(B) aceştia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!… ² Treceţi^(C) la Calne^(D) şi vedeţi, duceţi-vă de acolo până la Hamatul^(E) cel mare şi pogorâţi-vă în Gat^(F), la filisteni. Sunt oare cetăţile acestea mai înfloritoare^(G) decât cele două împărăţii ale voastre şi este ţinutul lor mai întins decât al vostru?… ³ Credeţi^(H) că ziua nenorocirii^(I) este departe şi faceţi să se apropie^(J) domnia silniciei^(K). ⁴ Ei se culcă pe paturi de fildeş şi stau întinşi alene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă şi viţei puşi la îngrăşat. ⁵ Aiurează^(L) în sunetul alăutei, se cred iscusiţi, ca David^(M), în instrumentele de muzică. ⁶ Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn şi nu se întristează de prăpădul^(N) lui Iosif! ⁷ De aceea vor merge în robie în fruntea prinşilor de război şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi. ⁸ Domnul^(O) Dumnezeu a jurat pe Sine Însuşi şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: ‘Mi-e scârbă de mândria^(P) lui Iacov şi-i urăsc palatele, de aceea voi da în mâna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea. ⁹ Şi, dacă vor mai rămâne zece oameni într-o casă, vor muri. ¹⁰ Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: «Mai este cineva cu tine?» acela va răspunde: «Nimeni»… Iar celălalt va zice: «Tăcere^(Q)! Căci^(R) nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!» ¹¹ Căci iată că Domnul^(S) porunceşte să se dărâme casa cea mare^(T) şi să se facă bucăţi casa cea mică. ¹² Pot caii să alerge pe o stâncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă^(U) şi roada dreptăţii în pelin? ¹³ Vă bucuraţi de lucruri de nimic şi ziceţi: «Oare nu prin tăria noastră am câştigat noi putere?» ¹⁴ De aceea, iată, voi ridica^(V) împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, un neam care vă va asupri de la intrarea Hamatului^(W) până la pârâul pustiei’.

Vedenii asupra prăbuşirii lui Israel

7 Domnul, Dumnezeu, mi-a trimis vedenia aceasta. Iată, făcea nişte lăcuste în clipa când începea să crească otava; era otava după cositul împăratului. ² Şi, după ce au mâncat ele cu desăvârşire toată iarba din ţară, am zis: ‘Doamne, Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare^(X)? Căci este aşa de slab!’ ³ Atunci, Domnul S-a căit de lucrul acesta: ‘Nu se va întâmpla una ca aceasta’, a zis Domnul. ⁴ Domnul^(Y), Dumnezeu, mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul, Dumnezeu, vestea pedeapsa prin foc şi focul mânca Adâncul cel mare şi apucase şi câmpia. ⁵ Eu am zis: ‘Doamne, Dumnezeule, opreşte! Cum ar putea să stea în picioare^(Z) Iacov? Căci este aşa de slab!’ ⁶ Atunci, Domnul S-a căit şi de lucrul acesta: ‘Niciuna ca aceasta nu se va întâmpla’, a zis Domnul, Dumnezeu. ⁷ El mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă şi avea o cumpănă în mână. ⁸ Domnul mi-a zis: ‘Ce vezi, Amos?’ Eu am răspuns: ‘O cumpănă’. Şi Domnul a zis: ‘Iată, voi^(AA) pune cumpăna în mijlocul poporului Meu Israel şi nu-l^(AB) voi mai ierta, ⁹ ci înălţimile^(AC) lui Isaac vor fi pustiite; sfintele locaşuri ale lui Israel vor fi dărâmate şi Mă voi ridica^(AD) împotriva casei lui Ieroboam cu sabia’.” ¹⁰ Atunci, Amaţia, preotul din Betel^(AE), a trimis să spună lui Ieroboam^(AF), împăratul lui Israel: „Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate cuvintele lui! ¹¹ Căci iată ce zice Amos: ‘Ieroboam va fi ucis de sabie, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara sa!’ ” ¹² Şi Amaţia a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo şi acolo proroceşte. ¹³ Dar nu mai proroci la Betel^(AG), căci este^(AH) un locaş sfânt al împăratului şi este un templu al împărăţiei!” ¹⁴ Amos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu^(AI) de proroc, ci sunt^(AJ) păstor şi strângător de smochine de Egipt. ¹⁵ Dar Domnul m-a luat de la oi şi Domnul mi-a zis: ‘Du-te şi proroceşte poporului Meu Israel!’ ¹⁶ Ascultă acum Cuvântul Domnului, tu care zici: ‘Nu proroci^(AK) împotriva lui Israel, nu vorbi împotriva casei lui Isaac!’ ¹⁷ Din pricina aceasta^(AL), iată ce zice Domnul: ‘Nevastă-ta^(AM) va curvi în cetate, fiii şi fiicele tale vor cădea loviţi de sabie, ogorul tău va fi împărţit cu frânghia de măsurat; tu însă vei muri într-un pământ necurat şi Israel va fi dus în robie departe de ţara lui!’

8 Domnul, Dumnezeu, mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte. ² El a zis: ‘Ce vezi, Amos?’ Eu am răspuns: ‘Un coş cu poame coapte’. Şi Domnul mi-a zis: ‘A venit sfârşitul^(AN) poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta^(AO)! ³ În ziua aceea, cântecele Templului^(AP) se vor preface în gemete, zice Domnul, Dumnezeu, pretutindeni vor arunca^(AQ) în tăcere o mulţime de trupuri moarte. ⁴ Ascultaţi lucrul acesta, voi care mâncaţi^(AR) pe cel lipsit şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară! ⁵ Voi care ziceţi: «Când va trece luna nouă ca să vindem grâul şi Sabatul^(AS) ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa^(AT) şi să mărim siclul, şi să strâmbăm cumpăna ca să înşelăm? ⁶ Apoi, vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint^(AU) şi pe sărac pe o pereche de încălţăminte şi vom vinde codina în loc de grâu».’ ⁷ Domnul a jurat pe slava^(AV) lui Iacov: ‘Niciodată^(AW) nu voi uita niciuna din faptele lor! ⁸ Nu se va cutremura ţara^(AX) din pricina acestor mişelii şi nu se vor jeli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca râul, ridicându-se şi pogorându-se iarăşi ca râul^(AY) Egiptului? ⁹ În ziua aceea, zice Domnul, Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele^(AZ) la amiază şi voi întuneca pământul ziua nămiaza mare. ¹⁰ Vă voi preface sărbătorile în jale şi toate cântările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci^(BA) şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într-o jale^(BB) ca pentru un singur fiu şi sfârşitul ei va fi ca o zi amară. ¹¹ Iată, vin zile, zice Domnul, Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea^(BC) cuvintelor Domnului. ¹² Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi. ¹³ În ziua aceea, se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii. ¹⁴ Ei, care jură^(BD) acum pe păcatul^(BE) Samariei şi zic: «Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!» şi «Pe drumul^(BF) Beer-Şebei!» vor cădea şi nu se vor mai scula.’

9 Am văzut pe Domnul stând pe altar. Şi a zis: ‘Loveşte pragul de sus al porţii, ca să se cutremure uşorii, şi sfărâmă-i^(BG) peste capetele lor, ale tuturora. Rămăşiţa lor însă o voi pierde cu sabia, aşa că niciunul^(BH) din ei nu va putea să scape fugind şi niciunul din cei ce vor scăpa nu va scăpa. ² De ar pătrunde chiar până în Locuinţa morţilor^(BI) şi de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri^(BJ), şi de acolo îi voi pogorî. ³ De s-ar ascunde chiar pe vârful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo^(BK) voi porunci şarpelui să-i muşte. ⁴ De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmaşilor lor, şi acolo voi porunci sabiei să-i piardă; voi pune astfel ochii^(BL) pe ei ca să le fac rău, nu bine. ⁵ Domnul, Dumnezeul oştirilor, atinge pământul şi se topeşte^(BM) şi toţi locuitorii lui jelesc^(BN). Se înalţă ca râul Nil şi se pogoară ca râul Egiptului. ⁶ El Şi-a zidit cămara^(BO) în ceruri, Şi-a întemeiat bolta deasupra pământului; cheamă apele^(BP) mării şi le varsă pe faţa pământului. Domnul^(BQ) este Numele Lui! – ⁷ Nu sunteţi voi oare pentru Mine ca şi copiii etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului, ca şi pe filisteni^(BR) din Caftor^(BS) şi pe sirieni din Chir^(BT)? – ⁸ Iată, Domnul Dumnezeu are ochii^(BU) pironiţi peste împărăţia aceasta vinovată, ca s-o nimicesc^(BV) de pe faţa pământului; totuşi nu voi nimici de tot casa lui Iacov, zice Domnul. ⁹ Căci, iată, voi porunci şi voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ! ¹⁰ Toţi păcătoşii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic^(BW): «Nu ne va ajunge nenorocirea şi nu va veni peste noi». ¹¹ În vremea aceea^(BX) voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară, ¹² ca să stăpânească^(BY) rămăşiţa Edomului^(BZ) şi toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri. ¹³ Iată, vin^(CA) zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător şi cel ce calcă strugurii, pe cel ce împrăştie sămânţa, când mustul va picura din^(CB) munţi şi va curge de pe toate dealurile. ¹⁴ Voi aduce înapoi^(CC) pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăşi^(CD) cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele. ¹⁵ Îi voi sădi în ţara lor şi nu vor mai fi smulşi^(CE) din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!’ ”