2 Împăraţilor 6-8

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Securea unui fiu al prorocilor

6 Fiii^(A) prorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. ² Haidem până la Iordan ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo un loc de locuit.” Elisei a răspuns: „Duceţi-vă!” ³ Şi unul din ei a zis: „Fii bun şi vino cu slujitorii tăi.” El a răspuns: „Voi merge!” ⁴ A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. ⁵ Şi, pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: „Ah, domnul meu, era împrumutat!” ⁶ Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Şi i-a arătat locul. Atunci, Elisei a tăiat^(B) o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, şi fierul de la secure a plutit pe apă. ⁷ Apoi a zis: „Ridică-l!” Şi a întins mâna şi l-a luat.

Orbirea sirienilor

⁸ Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.” ⁹ Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Fereşte-te să treci pe lângă locul acela, căci acolo sunt ascunşi sirienii.” ¹⁰ Şi împăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori. ¹¹ Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: „Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?” ¹² Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu, dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.” ¹³ Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă.” Au venit şi i-au spus: „Iată că este la^(C) Dotan.” ¹⁴ A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea. ¹⁵ Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah, domnul meu, cum vom face?” ¹⁶ El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi^(D) sunt cei cu noi decât cei cu ei.” ¹⁷ Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care^(E) de foc împrejurul lui Elisei. ¹⁸ Sirienii s-au pogorât la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Şi Domnul i-a lovit^(F) cu orbire, după cuvântul lui Elisei. ¹⁹ Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi.” Şi i-a dus la Samaria. ²⁰ Când au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora să vadă!” Şi Domnul le-a deschis ochii şi au văzut că erau în mijlocul Samariei. ²¹ Împăratul lui Israel, văzându-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?” ²² „Să nu-i măcelăreşti”, a răspuns Elisei. „Obişnuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le^(G) pâine şi apă, ca să mănânce şi să bea, apoi să se ducă la stăpânul lor.” ²³ Împăratul lui Israel le-a dat un prânz mare şi ei au mâncat şi au băut, apoi le-a dat drumul şi au plecat la stăpânul lor. Şi oştile sirienilor nu s-au^(H) mai întors pe ţinutul lui Israel.

Împresurarea Samariei

²⁴ După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strângându-şi toată oştirea, s-a suit şi a împresurat Samaria. ²⁵ În Samaria a fost o mare foamete şi atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel, cinci sicli de argint. ²⁶ Şi, pe când trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!” ²⁷ El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?” ²⁸ Şi împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: ‘Dă-mi pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, şi mâine vom mânca pe fiul meu.’ ²⁹ Noi am^(I) fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Şi în ziua următoare i-am zis: ‘Dă pe fiul tău să-l mâncăm.’ Dar ea a ascuns pe fiul ei.” ³⁰ Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt^(J) hainele, când stătea pe zid. Şi poporul a văzut că, pe dinăuntru, avea un sac de păr pe trup. ³¹ Împăratul a zis: „Să mă^(K) pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!” ³² Elisei şedea în casă şi bătrânii^(L) şedeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar, înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: „Vedeţi^(M) că acest fiu de ucigaş^(N) trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni solul, închideţi uşa şi opriţi-l la uşă. Nu se aude oare sunetul paşilor stăpânului său în urma lui?” ³³ Pe când le vorbea el încă, solul se şi pogorâse la el, şi împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine de la Domnul. Ce mai am^(O) de nădăjduit de la Domnul?”

Vestirea lui Elisei

7 Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: ‘Mâine^(P), la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.’ ” ² Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns^(Q) omului lui Dumnezeu: „Chiar^(R) dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” ³ La intrarea^(S) porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: „La ce să şedem aici până vom muri? ⁴ Dacă ne vom gândi să intrăm în cetate, în cetate este foamete şi vom muri şi, dacă vom sta aici, de asemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra sirienilor: dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar, dacă ne vor omorî, vom muri.” ⁵ Au plecat dar în amurg să se ducă în tabăra sirienilor. Şi, când au ajuns la intrarea taberei sirienilor, iată că nu era nimeni. ⁶ Domnul făcuse să se audă^(T) în tabăra sirienilor un vuiet de care şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii hitiţilor^(U) şi pe împăraţii egiptenilor ca să vină să lupte împotriva noastră.” ⁷ Şi s-au sculat^(V) şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa. ⁸ Leproşii, ajungând la intrarea taberei, au pătruns într-un cort, au mâncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine şi s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors iarăşi, au pătruns într-un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe care s-au dus şi le-au ascuns. ⁹ Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului!” ¹⁰ Au plecat şi au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii şi le-au spus aşa: „Am intrat în tabăra sirienilor şi iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n-am găsit decât cai legaţi şi măgari legaţi şi corturile aşa cum erau.” ¹¹ Străjerii de la poartă au strigat şi au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului. ¹² Împăratul s-a sculat noaptea şi a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac sirienii. Fiindcă ştiu că suntem flămânzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare şi şi-au zis: ‘Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii şi vom intra în cetate.’ ” ¹³ Unul din slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate – li se va întâmpla doar cum s-a întâmplat la toată mulţimea lui Israel care a mai rămas, toată mulţimea lui Israel care se istoveşte – şi să trimitem să vedem ce se petrece.” ¹⁴ Au luat două care cu caii lor şi împăratul a trimis nişte soli pe urmele oştirii sirienilor, zicând: „Duceţi-vă şi vedeţi!” ¹⁵ S-au dus după ei până la Iordan şi iată că tot drumul era plin cu haine şi lucruri pe care le aruncaseră sirienii în goana lor. Solii s-au întors şi au spus împăratului. ¹⁶ Poporul a ieşit şi a jefuit tabăra sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după^(W) cuvântul Domnului. ¹⁷ Împăratul încredinţase paza porţii în mâna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvântul^(X) pe care-l rostise omul lui Dumnezeu când se pogorâse împăratul la el. ¹⁸ Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „Mâine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două^(Y) măsuri de orz cu un siclu şi o măsură de floare de făină cu un siclu.” ¹⁹ Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întâmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din ele.” ²⁰ În adevăr, aşa i s-a şi întâmplat: a fost călcat în picioare, la poartă, de popor şi a murit.

Sunamita e ajutată de Elisei

8 Elisei a zis femeii pe al cărei^(Z) fiu îl înviase: „Scoală-te, du-te, tu şi casa ta, şi locuieşte pentru o vreme unde vei putea, căci Domnul va trimite o foamete^(AA) de şapte ani peste ţară, şi foametea a şi început.” ² Femeia s-a sculat şi a făcut după cuvântul omului lui Dumnezeu: a plecat, ea şi casa ei, şi a locuit şapte ani în ţara filistenilor. ³ După şapte ani, femeia s-a întors din ţara filistenilor şi s-a dus să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. ⁴ Împăratul stătea de vorbă cu Ghehazi^(AB), slujitorul omului lui Dumnezeu, şi zicea: „Istoriseşte-mi, te rog, toate lucrurile mari pe care le-a făcut Elisei.” ⁵ Şi, pe când istorisea împăratului cum înviase^(AC) pe un mort, tocmai a venit femeia pe al cărei fiu îl înviase Elisei să roage pe împărat pentru casa şi ogorul ei. Ghehazi a zis: „Împărate, domnul meu, iată femeia şi iată fiul ei pe care l-a înviat Elisei.” ⁶ Împăratul a întrebat pe femeie, şi ea i-a istorisit faptul. Apoi împăratul i-a dat un dregător, căruia i-a zis: „Vezi să se dea înapoi tot ce este al femeii acesteia, cu toate veniturile ogorului, din ziua când a părăsit ţara şi până acum!”

Hazael, împărat al Siriei

⁷ Elisei s-a întors la Damasc. Ben-Hadad, împăratul Siriei, era bolnav. Şi l-au înştiinţat zicând: „Omul lui Dumnezeu a venit aici!” ⁸ Împăratul a zis lui Hazael:^(AD) „Ia cu tine^(AE) un dar şi du-te înaintea omului lui Dumnezeu. Întreabă^(AF) prin el pe Domnul şi zi: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’ ” ⁹ Hazael s-a dus înaintea lui Elisei, luând cu el un dar – tot ce era mai bun în Damasc: patruzeci de cămile încărcate. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Fiul tău Ben-Hadad, împăratul Siriei, mă trimite la tine să te întreb: ‘Mă voi tămădui de boala aceasta?’ ” ¹⁰ Elisei i-a răspuns: „Du-te şi spune-i: ‘Te vei tămădui’, măcar că Domnul mi-a descoperit că va^(AG) muri.” ¹¹ Omul lui Dumnezeu şi-a pironit privirea asupra lui Hazael şi s-a uitat ţintă la el multă veme, apoi a^(AH) plâns. ¹² Hazael a zis: „Pentru ce plânge domnul meu?” Şi Elisei a răspuns: „Pentru că ştiu răul^(AI) pe care-l vei face copiilor lui Israel: vei pune foc cetăţilor întărite ale lor; vei ucide cu sabia pe tinerii lor, vei zdrobi pe pruncii^(AJ) lor şi vei spinteca pântecele femeilor însărcinate.” ¹³ Hazael a zis: „Dar ce este robul tău^(AK), câinele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?” Şi Elisei a zis: „Domnul^(AL) mi-a descoperit că vei fi împărat al Siriei.” ¹⁴ Hazael a plecat de la Elisei şi s-a întors la stăpânul său, care i-a zis: „Ce ţi-a spus Elisei?” Şi el a răspuns: „Mi-a spus că te vei tămădui!” ¹⁵ A doua zi, Hazael a luat o învelitoare, pe care a muiat-o în apă, şi a întins-o pe faţa împăratului, care a murit. Şi, în locul lui, a domnit Hazael.

Domnia lui Ioram

¹⁶ În al cincilea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ioram^(AM), fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda. ¹⁷ Avea treizeci şi doi^(AN) de ani când s-a făcut împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. ¹⁸ El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată^(AO) a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului. ¹⁹ Dar Domnul n-a voit să nimicească pe Iuda, din pricina robului Său David, după făgăduinţa^(AP) pe care i-o făcuse că-i va da totdeauna o lumină printre fiii săi. ²⁰ Pe vremea sa, Edom^(AQ) s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi au pus^(AR) un împărat peste ei. ²¹ Ioram a trecut la Ţair cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiţi, care-l înconjurau, şi pe căpeteniile carelor, şi poporul a fugit în corturi. ²² Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Libna^(AS) s-a răsculat tot în acelaşi timp. ²³ Celelalte fapte ale lui Ioram şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda? ²⁴ Ioram a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ahazia^(AT).

Ahazia

²⁵ În al doisprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. ²⁶ Ahazia^(AU) avea douăzeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit un an la Ierusalim. Mamă-sa se chema Atalia, fata lui Omri, împăratul lui Israel. ²⁷ El a umblat^(AV) în calea casei lui Ahab şi a făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci era ginerele casei lui Ahab. ²⁸ El a mers cu Ioram^(AW), fiul lui Ahab, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot din Galaad. Şi sirienii au rănit pe Ioram. ²⁹ Împăratul Ioram s-a întors^(AX) să se tămăduiască la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Ahazia^(AY), fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a pogorât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.