A A A A A
Bible Book List

Romani 9-11 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Alegerea suverană a lui Dumnezeu

Spun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră că am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă, întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea[a], slava[b], legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile. Ai lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci[c]! Amin.

Dar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul[d] lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel. Şi deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa[e] ta.“[f] Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă. Căci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“[g] 10 Ba mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om[h], strămoşul nostru Isaac. 11 Şi chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, – 12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“[i] 13 Aşa cum este scris:

„Pe Iacov l-am iubit,
    dar pe Esau l-am urât.“[j]

14 Deci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz! 15 Căci lui Moise i-a spus:

„Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur
    şi am milă de cine vreau să am milă.“[k]

16 Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare, 17 pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon:

„Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea
    şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“[l]

18 Astfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

19 Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ 20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?[m] 21 Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? 22 Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? 23 Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, 24 incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri? 25 Aşa cum spune în Osea:

„Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu»,
    şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».[n]

26 Şi în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!»,
    acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“[o]

27 Iar Isaia strigă despre Israel:

„Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării,
    totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită,
28 căci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“[p]

29 Aşa cum a prezis Isaia:

„Dacă Domnul Oştirilor[q] nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi[r],
    am fi ajuns ca Sodoma
        şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“[s]

Necredinţa lui Israel

30 Şi atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –, 31 însă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină. 32 De ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire, 33 aşa cum este scris:

„Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire
    şi o Stâncă de cădere!
        Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“[t]

10 Fraţilor, dorinţa inimii mele, rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi, este ca ei să fie mântuiţi. Căci pot mărturisi despre ei că au râvnă pentru Dumnezeu, însă fără a fi întemeiată pe cunoaştere. Căci, întrucât n-au cunoscut dreptatea pe care o oferă Dumnezeu, au căutat să-şi stabilească o dreptate a lor înşişi şi nu s-au supus astfel dreptăţii pe care o oferă Dumnezeu. Căci Cristos este sfârşitul[u] Legii, pentru ca să existe o dreptate pentru oricine crede.

Mântuirea este pentru toţi cei care cred

Moise scrie despre dreptatea pe care o dă Legea, astfel: „Omul care împlineşte aceste lucruri va trăi prin ele.“[v] Însă dreptatea care vine prin credinţă spune aşa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va înălţa la cer?»“[w] – adică pentru a-L coborî pe Cristos – „sau: «Cine va coborî în Adânc[x]?»“[y] – adică pentru a-L ridica pe Cristos dintre cei morţi! Şi atunci, ce spune ea?

„Cuvântul este aproape de tine;
    este în gura ta şi în inima ta.“[z]

Acesta este cuvântul credinţei, cel pe care-l propovăduim. Dacă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn[aa] şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. 10 Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea; 11 întrucât Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“[ab] 12 Nu este nici o deosebire între iudeu şi grec, deoarece Acelaşi Domn este Domnul tuturor şi dă cu generozitate tuturor celor ce-L cheamă, 13 fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“[ac]

14 Aşadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n-au crezut? Şi cum vor crede în Cel despre Care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără ca cineva să le predice? 15 Şi cum să predice, dacă nu sunt trimişi? Aşa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc veşti bune!“[ad] 16 Însă nu toţi au acceptat veştile bune[ae], pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut mesajul nostru?“[af] 17 Astfel, credinţa vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos. 18 Însă eu întreb: n-au auzit ei? Ba da! Căci:

„Glasul lor a străbătut întreg pământul
    şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“[ag]

19 Însă eu întreb: oare n-a înţeles Israel? Mai întâi, Moise spune:

„Eu vă voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un neam;
    vă voi mânia printr-un neam fără pricepere.“[ah]

20 Iar Isaia este atât de îndrăzneţ, încât spune:

„Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau;
    M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“[ai]

21 Însă, despre Israel, spune:

„Toată ziua Mi-am întins mâinile
    către un popor neascultător şi împotrivitor.“[aj]

Rămăşiţa lui Israel

11 Atunci întreb: Şi-a respins Dumnezeu poporul? În nici un caz! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. Dumnezeu nu Şi-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum I-a vorbit lui Dumnezeu împotriva lui Israel? „Doamne, Ţi-au omorât profeţii şi Ţi-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa!“[ak] Însă ce i-a răspuns Dumnezeu[al]? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal[am].“[an] Tot aşa este şi acum: există o rămăşiţă care a fost aleasă prin har, iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. Şi atunci? Israel n-a obţinut ceea ce căuta, dar cei aleşi au obţinut; iar ceilalţi au fost împietriţi, aşa cum este scris:

„Dumnezeu le-a dat un duh de amorţeală,
    ochi să nu vadă
şi urechi să nu audă,
    până în ziua de astăzi.“[ao]

Iar David spune:

„Să li se prefacă masa într-o cursă, într-un laţ,
    într-o pricină de cădere şi într-o dreaptă răsplătire!
10 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
    Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“[ap]

Mântuirea neamurilor

11 Atunci întreb: s-au împiedicat ei ca să cadă pentru totdeauna? În nici un caz, ci, datorită greşelii lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a-i face pe israeliţi geloşi. 12 Deci dacă greşeala lor a fost bogăţie pentru lume, iar eşecul lor a fost bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor?!

13 Acum vă vorbesc vouă, neamurilor: având în vedere că sunt un apostol al neamurilor, eu îmi glorific slujirea 14 încercând, cumva, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să-i salvez astfel pe unii dintre ei. 15 Căci dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viaţă din morţi?! 16 Iar dacă partea din aluat, oferită ca cel dintâi rod, este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt[aq]; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt sfinte.

17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, şi tu, care eşti o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită în locul lor şi ai devenit părtaşă la rădăcina[ar] bogată a măslinului, 18 nu te lăuda faţă de ramuri! Însă, dacă te lauzi, aminteşte-ţi: nu tu susţii rădăcina, ci rădăcina te susţine pe tine! 19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ 20 Aşa este. Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credinţă! Deci nu fi mândru, ci teme-te! 21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine! 22 Uită-te deci la bunătatea şi la severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23 Şi chiar ei, dacă nu persistă în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou. 24 Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natură, este un măslin sălbatic şi ai fost altoit, împotriva naturii, într-un măslin bun, cu cât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin?

Întregul Israel va fi mântuit

25 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi această taină[as], ca să nu pretindeţi că aţi fi mai înţelepţi decât sunteţi: o parte din Israel a experimentat împietrirea, până când va intra numărul complet al neamurilor. 26 Şi astfel[at] tot Israelul va fi mântuit[au], după cum este scris:

„Eliberatorul va veni din Sion;
    El va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Acesta este legământul Meu cu ei,
    când le voi şterge păcatele.“[av]

28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt duşmani, spre binele vostru, însă, în ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi, datorită patriarhilor lor. 29 Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt definitive. 30 Aşa cum voi aţi fost cândva neascultători faţă de Dumnezeu, dar acum aţi primit îndurare datorită neascultării lor, 31 la fel sunt şi ei acum neascultători, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să poată primi şi ei (acum)[aw] îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de toţi.

Laudă lui Dumnezeu

33 O, adâncul bogăţiei înţelepciunii şi[ax] cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!

34 „Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
    Sau cine a fost sfătuitorul Lui?[ay]

35 Cine I-a dat vreodată ceva,
    ca El să trebuiască să-i dea înapoi?“[az]

36 Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Footnotes:

  1. Romani 9:4 Vezi nota de la 8:15; vezi Ex. 4:22-23; Ier. 31:9; Os. 11:1
  2. Romani 9:4 Prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său (vezi Ex. 16:7, 10; Lev. 9:6, 23; Num. 16:19)
  3. Romani 9:5 Sau: Cristos, Care este Dumnezeu deasupra tuturor, binecuvântat în veci; sau: Cristos, Care este deasupra tuturor. Dumnezeu să fie binecuvântat în veci; sau: Cristos. Dumnezeu, Care este deasupra tuturor, să fie binecuvântat în veci; gramatical, toate variantele sunt posibile
  4. Romani 9:6 Este vorba despre promisiunea legământului
  5. Romani 9:7 Termenul grecesc pentru sămânţă este un singular ce se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând, prin exegeza sa, că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  6. Romani 9:7 Vezi Gen. 21:12
  7. Romani 9:9 Vezi Gen. 18:10, 14
  8. Romani 9:10 Sau: printr-o singură împreunare cu, pentru a accentua egalitatea celor doi fii
  9. Romani 9:12 Vezi Gen. 25:23
  10. Romani 9:13 Adică: Pe Iacov l-am ales, / dar pe Esau l-am respins; vezi Mal. 1:2, 3
  11. Romani 9:15 Vezi Ex. 33:19
  12. Romani 9:17 Pavel citează din LXX, Ex. 9:16
  13. Romani 9:20 Vezi Is. 29:16; 45:9
  14. Romani 9:25 Vezi Os. 2:23
  15. Romani 9:26 Vezi Os. 1:10
  16. Romani 9:28 Vezi Is. 10:22, 23
  17. Romani 9:29 Gr.: Kurios Savaot care îl redă pe ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers
  18. Romani 9:29 Lit.: o sămânţă
  19. Romani 9:29 Vezi LXX, Is. 1:9
  20. Romani 9:33 Vezi Is. 8:14; 28:16
  21. Romani 10:4 Gr.: telos, care se traduce şi cu: scopul, împlinirea
  22. Romani 10:5 Vezi Lev. 18:5
  23. Romani 10:6 Vezi Deut. 30:12
  24. Romani 10:7 Lit.: Abis, loc de detenţie pentru duhurile rele şi pentru Satan; în LXX însă, termenul grecesc abyssos traduce ebraicul tehom (adânc, vezi Gen. 1:2; 7:11)
  25. Romani 10:7 Vezi Deut. 30:13
  26. Romani 10:8 Vezi Deut. 30:14
  27. Romani 10:9 Sau: ca Domnul; vezi v. 13; termenul grecesc pentru Domn (kurios) apare de peste 6000 de ori în LXX, traducându-l pe ebraicul YHWH (Domnul – vezi nota de la Ex. 3:14)
  28. Romani 10:11 Vezi Is. 28:16
  29. Romani 10:13 Vezi Ioel 2:32
  30. Romani 10:15 Vezi Is. 52:7; Naum 1:15
  31. Romani 10:16 Sau: Evanghelia
  32. Romani 10:16 Vezi Is. 53:2
  33. Romani 10:18 Vezi Ps. 19:4
  34. Romani 10:19 Vezi Deut. 32:21
  35. Romani 10:20 Vezi Is. 65:1
  36. Romani 10:21 Vezi Is. 65:2
  37. Romani 11:3 Vezi 1 Regi 19:10, 14
  38. Romani 11:4 Lit.: oracolul divin
  39. Romani 11:4 Zeul canaanit al fertilităţii
  40. Romani 11:4 Vezi 1 Regi 19:18
  41. Romani 11:8 Vezi Deut. 29:4; Is. 29:10
  42. Romani 11:10 Vezi LXX, Ps. 69:22, 23
  43. Romani 11:16 Vezi Num. 15:17-21; partea din aluat oferită drept cel dintâi rod sunt Avraam şi patriarhii, iar tot aluatul sunt urmaşii lor, israeliţii
  44. Romani 11:17 Patriarhii
  45. Romani 11:25 În NT, prin taină se înţelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său; taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credinţă o înţeleg; contrar religiilor misterelor, foarte răspândite în acea vreme în lumea greco-romană, care susţineau că tainele erau cunoscute numai de către cei iniţiaţi
  46. Romani 11:26 Sau: atunci
  47. Romani 11:26 Propoziţia aceasta a fost interpretată în două direcţii majore: (1) numărul total al evreilor care au fost mântuiţi în toate generaţiile (tot Israelul fiind echivalent cu numărul complet al neamurilor din v. 25); (2) cea mai mare parte a evreilor din ultima generaţie. Un lucru este clar, anume că nimeni, atât dintre evrei, cât şi neamuri, nu va fi mântuit într-un mod colectiv, ci numai pe baza credinţei în Isus Cristos cel înviat; vezi v. 23
  48. Romani 11:27 Vezi Is. 59:20, 21; 27:9; Ier. 31:33, 34
  49. Romani 11:31 Cele mai multe mss importante nu conţin acest cuvânt; câteva mss importante conţin în cele din urmă
  50. Romani 11:33 Sau: O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi
  51. Romani 11:34 Vezi LXX, Is. 40:13
  52. Romani 11:35 Vezi Iov 41:11
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.

  Back

1 of 1

You'll get this book and many others when you join Bible Gateway Plus. Learn more

Viewing of
Cross references
Footnotes