însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credinţa îi este socotită dreptate. Tot aşa spune şi David când vorbeşte despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socoteşte drept fără fapte:

„Ferice de cei ale căror nelegiuiri sunt iertate
    şi ale căror păcate sunt acoperite!
Ferice de omul căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina!“[a]

Read full chapter

Footnotes

  1. Romani 4:8 Vezi Ps. 32:1-2