Naomi şi Rut

1 Pe vremea când judecau^[a] judecătorii, a fost o foamete în ţară. Atunci un bărbat din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu soţia lui şi cu cei doi fii ai săi să locuiască ca străin în câmpiile Moabului. ² Bărbatul se numea Elimelek, soţia lui se numea Naomi, iar cei doi fii ai săi se numeau Mahlon şi Chilion. Ei erau efratiţi din Betleemul lui Iuda. Când au ajuns în câmpiile Moabului, s-au stabilit acolo.

³ Însă Elimelek, soţul lui Naomi, a murit şi ea a rămas astfel singură cu cei doi fii ai ei. ⁴ Aceştia s-au căsătorit cu moabite; numele uneia era Orpa, iar numele celeilalte era Rut. După ce au locuit acolo aproape zece ani, ⁵ cei doi, adică Mahlon şi Chilion, au murit şi ei, astfel încât femeia a rămas singură, fără cele două odrasle ale ei şi fără soţul său. ⁶ Ea s-a hotărât apoi să plece din câmpiile Moabului împreună cu cele două nurori ale ei, pentru că a aflat că Domnul i-a cercetat poporul şi i-a dat din nou hrană. ⁷ Naomi a plecat din locul în care locuise, iar cele două nurori ale ei erau cu ea. Au pornit la drum ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.

⁸ La un moment dat însă Naomi le-a zis celor două nurori ale ei:

– Plecaţi! Întoarceţi-vă fiecare la casa mamei sale! Domnul să se poarte faţă de voi cu bunătatea^[b] cu care şi voi v-aţi purtat faţă de cei ce au murit şi faţă de mine! ⁹ Să dea Domnul ca fiecare din voi să găsească odihnă în casa viitorului soţ!

Apoi le-a sărutat de rămas bun, dar ele au început să plângă.

¹⁰ – Venim şi noi cu tine la poporul tău, i-au zis ele.

¹¹ – Nu, copilele mele, le-a răspuns Naomi, întoarceţi-vă! De ce să veniţi cu mine? Mai pot eu oare avea fii în pântecele meu, care să fie apoi soţii voştri? ¹² Întoarceţi-vă, copilele mele! Plecaţi! Eu sunt prea bătrână să mai am un soţ. Chiar dacă aş zice că mai este nădejde pentru mine, chiar dacă aş fi în noaptea aceasta cu un bărbat şi aş naşte fii, ¹³ aţi aştepta voi până se vor face mari? Vă veţi păstra voi pentru ei, fără să vă măritaţi? Nu, copilele mele! Amărăciunea mea este prea mare pentru voi^[c], căci mâna Domnului s-a întins împotriva mea!

¹⁴ Nurorile au început iarăşi să plângă. Orpa şi-a sărutat soacra de rămas bun şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea.

¹⁵ – Cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la zeii ei! i-a zis Naomi. Du-te şi tu după cumnata ta!

¹⁶ – Nu stărui să te părăsesc şi să mă întorc de la tine, i-a răspuns Rut. Unde mergi tu, vreau să merg şi eu, unde locuieşti tu, vreau să locuiesc şi eu; poporul tău va fi şi poporul meu, iar Dumnezeul tău va fi şi Dumnezeul meu. ¹⁷ Unde vei muri tu, voi muri şi eu şi tot acolo voi fi şi îngropată. Domnul să se poarte cu mine cu toată asprimea^[d] dacă altceva decât moartea mă va despărţi de tine!

¹⁸ Văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, Naomi a încetat să-i mai vorbească astfel. ¹⁹ Au plecat amândouă şi au călătorit împreună până au ajuns la Betleem.

Când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mişcare din pricina lor.

– Aceasta este Naomi?! se întrebau femeile.

²⁰ – Nu mă mai numiţi Naomi^[e], le-a răspuns ea, ci numiţi-mă Mara^[f], pentru că Cel Atotputernic^[g] m-a amărât mult. ²¹ Când am plecat, aveam de toate, dar Domnul m-a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiţi Naomi, de vreme ce Domnul a mărturisit împotriva mea^[h] şi Cel Atotputernic a adus necazul asupra mea?

²² Aşa s-a întors Naomi din câmpiile Moabului împreună cu moabita Rut, nora ei. Ele au sosit în Betleem, tocmai când începea seceratul orzului.

Rut îl întâlneşte pe Boaz

2 Acolo Naomi avea o rudă din partea soţului ei, un bărbat foarte renumit din clanul lui Elimelek, al cărui nume era Boaz.

² Într-o zi, moabita Rut i-a zis lui Naomi:

– Dă-mi voie, te rog, să merg pe ogor ca să strâng spice de pe urma aceluia înaintea căruia voi găsi bunăvoinţă.^[i]

– Du-te, copila mea, i-a răspuns ea.

³ Ea s-a dus şi, ajungând pe un ogor, a început să culeagă spicele rămase în urma secerătorilor. S-a nimerit ca ogorul acela să fie tocmai al lui Boaz, din clanul lui Elimelek.

⁴ Chiar atunci Boaz a sosit din Betleem şi le-a zis secerătorilor:

– Domnul să fie cu voi!

– Domnul să te binecuvânteze, i-au răspuns ei.

⁵ Apoi l-a întrebat pe slujitorul care supraveghea secerătorii:

– A cui este tânăra aceasta?

⁶ Slujitorul care supraveghea secerătorii i-a răspuns:

– Aceasta este tânăra moabită care s-a întors cu Naomi din câmpiile Moabului. ⁷ Ea mi-a zis: „Te rog, dă-mi voie să culeg şi să strâng dintre snopi spicele rămase în urma secerătorilor!“ Şi de azi dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum şi nu s-a odihnit decât pentru puţin timp, în adăpost^[j].

⁸ Boaz i-a zis lui Rut:

– Ascultă-mă, fiică! Să nu mergi la cules pe un alt ogor şi să nu pleci de aici! Rămâi cu slujitoarele mele. ⁹ Uită-te unde vor secera pe ogor şi du-te după ele! Voi porunci slujitorilor să nu se atingă de tine. Iar când ţi-e sete, poţi să mergi la vase şi să bei din ceea ce au scos slujitorii.

¹⁰ Atunci ea s-a aruncat cu faţa la pământ şi i-a zis:

– Cum de am găsit bunăvoinţă înaintea ta, ca să mă iei în seamă pe mine, o străină^[k]?

¹¹ – Mi s-a spus despre tot ce ai făcut pentru soacra ta după moartea soţului tău, i-a răspuns Boaz, cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să vii la un popor pe care nu-l cunoşteai până mai ieri. ¹² Domnul să-ţi răsplătească fapta şi răsplata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeul lui Israel, sub aripile Căruia ai venit să te adăposteşti!

¹³ – Să găsesc bunăvoinţă la tine şi pe mai departe, stăpânul meu, i-a răspuns ea, pentru că vorbele tale m-au mângâiat şi au atins inima slujnicei tale, deşi eu nu sunt nici măcar ca una dintre slujitoarele tale.

¹⁴ La ora mesei Boaz i-a zis lui Rut:

– Apropie-te, mănâncă din pâine şi înmoaie-ţi bucata în zeama cu oţet.

Ea s-a aşezat lângă secerători, iar el a servit-o cu boabe prăjite. Ea a mâncat, s-a săturat şi i-a mai şi rămas. ¹⁵ Apoi, când ea s-a ridicat să mai culeagă, Boaz le-a poruncit slujitorilor săi astfel:

– Lăsaţi-o să culeagă chiar şi dintre snopi, fără să o umiliţi! ¹⁶ Ba chiar scoateţi-i spice din snopi şi aruncaţi-i-le pe jos, ca să le poată culege şi nu o dojeniţi!

¹⁷ Rut a cules spice de pe ogor până seara, a bătut ce a cules şi i s-a strâns aproape o efă^[l] de orz. ¹⁸ A luat ceea ce strânsese şi s-a dus în cetate, iar soacra sa a văzut cât culesese. Ea i-a dat lui Naomi şi ceea ce-i rămăsese după ce se săturase la masă. ¹⁹ Atunci soacra ei a întrebat-o:

– Unde ai cules astăzi şi unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce te-a luat în seamă!

Rut a început să-i povestească soacrei sale la cine a lucrat şi i-a zis:

– Numele bărbatului la care am lucrat astăzi este Boaz.

²⁰ Naomi i-a zis nurorii sale:

– Binecuvântat să fie el de Domnul, Cel Care^[m] nu Şi-a părăsit îndurarea^[n] faţă de noi, cei vii, şi faţă de cei ce au murit! Bărbatul acesta este ruda noastră, i-a mai zis Naomi, dintre cei cu drept de răscumpărare^[o] asupra noastră.

²¹ Moabita Rut i-a zis:

– El mi-a spus: „Stai aproape de slujitorii mei până vor sfârşi tot ce au de secerat.“

²² Naomi i-a răspuns nurorii sale Rut:

– Este bine, fiica mea, să lucrezi cu slujnicele lui şi să nu dea alţii peste tine pe un alt ogor.

²³ Astfel, Rut a stat aproape de slujnicele lui Boaz şi a cules până când s-a încheiat seceratul orzului şi al grâului. Ea locuia împreună cu soacra ei.

Strategia lui Naomi

3 După o vreme Naomi, soacra ei, i-a zis:

– Copila mea, aş vrea să-ţi găsesc un loc de odihnă, unde să-ţi fie bine. ² Oare Boaz, cu ale cărui slujnice ai fost, nu este el rudă cu noi? Iată că la noapte îşi va vântura orzul în arie. ³ Tu spală-te, unge-te, pune-ţi mantia pe tine şi coboară la aria de treierat. Să nu te faci însă cunoscută lui până nu termină de mâncat şi de băut. ⁴ Şi când se va duce să se culce, să ţii minte locul unde se va culca. Apoi să te duci într-acolo, să-i dezveleşti picioarele şi să te culci. După aceea îţi va spune el ce trebuie să faci.

⁵ – Voi face tot ce mi-ai spus! i-a răspuns ea.

⁶ Rut a coborât la aria de treierat şi a făcut întocmai cum o sfătuise soacra ei. ⁷ După ce a mâncat şi a băut, Boaz, mulţumit în inima lui, s-a întins să se culce la marginea unui stog. Atunci ea s-a apropiat încet, i-a dezvelit picioarele şi s-a culcat acolo. ⁸ Pe la miezul nopţii omul s-a speriat; el s-a aplecat şi iată că o femeie era culcată la picioarele sale.

⁹ – Cine eşti tu? a întrebat el.

– Sunt eu, Rut, slujnica ta! i-a răspuns ea. Întinde-ţi marginea mantiei peste slujitoarea ta,^[p] căci tu eşti cel cu drept de răscumpărare!

¹⁰ – Binecuvântată să fii de Domnul, copila mea, a zis el. Dragostea pe care ai arătat-o la urmă spune mai mult decât ceea ce ai făcut prima dată, de vreme ce nu ai umblat după cei tineri, fie ei săraci sau bogaţi. ¹¹ De aceea, copila mea, nu te teme! Voi face pentru tine tot ce mi-ai spus, deoarece în toată cetatea se ştie că eşti o femeie cinstită. ¹² Este adevărat că eu am drept de răscumpărare, dar mai există cineva, mai apropiat decât mine, care are şi el acest drept. ¹³ Deocamdată înnoptează aici, iar mâine dimineaţă voi afla dacă acea persoană va dori să te răscumpere. Dacă el nu va dori să te răscumpere, viu este Domnul că te voi răscumpăra eu! Deci culcă-te aici până dimineaţă!

¹⁴ Ea a rămas culcată la picioarele lui până spre dimineaţă, trezindu-se mai înainte ca oamenii să se poată vedea unii pe alţii, deoarece Boaz îi spusese:

– Să nu se afle că a intrat o femeie în arie pe timp de noapte!

¹⁵ De asemenea, Boaz i-a mai zis:

– Adu-mi mantia ta şi ţine-o bine!

Ea a ţinut-o, iar el i-a măsurat şase măsuri de orz. După ce i-a pus povara în spate, Boaz^[q] a pornit spre cetate.

¹⁶ Când Rut a ajuns la soacra sa, aceasta a întrebat-o:

– Cum a fost, copila mea?

Rut i-a istorisit tot ce a făcut omul acela pentru ea. ¹⁷ Apoi a încheiat zicând:

– Mi-a mai dat şi aceste şase măsuri de orz, spunându-mi: „Să nu te întorci cu mâinile goale la soacra ta.“

¹⁸ Naomi i-a zis:

– Aşteaptă, copila mea, până vei vedea ce întorsătură vor lua lucrurile, dar îţi spun că omul acesta nu-şi va găsi liniştea până nu va lămuri lucrurile chiar astăzi.

Boaz se căsătoreşte cu Rut

4 Boaz s-a dus la poarta cetăţii şi s-a aşezat acolo. Tocmai atunci trecea cel ce avea drept de răscumpărare, cel despre care vorbise Boaz. Boaz i-a zis:

– Prietene, întoarce-te şi aşază-te aici, te rog!

Acesta s-a întors şi s-a aşezat. ² Boaz a adus şi zece dintre cei din sfatul bătrânilor^[r] cetăţii, zicându-le:

– Aşezaţi-vă aici!

Ei s-au aşezat acolo.

³ Apoi i-a zis celui cu drept de răscumpărare:

– Naomi, care s-a întors din câmpiile Moabului, a scos la vânzare parcela de pământ care era a rudei noastre, Elimelek. ⁴ M-am gândit să te anunţ şi să-ţi spun: „Cumpăr-o acum de faţă cu locuitorii şi de faţă cu cei din sfatul bătrânilor poporului meu. Dacă vrei deci s-o răscumperi, răscumpăr-o, dar dacă nu vrei s-o răscumperi, atunci spune-mi, ca să ştiu, căci nu este nimeni înaintea ta cu drept de răscumpărare, iar după tine urmez eu.

– O voi răscumpăra eu, i-a răspuns acesta.

⁵ – În ziua în care vei cumpăra parcela de la Naomi, i-a mai zis Boaz, va trebui s-o răscumperi şi pe moabita Rut^[s], soţia celui ce a murit, ca să păstrezi numele mortului în cadrul moştenirii lui.

⁶ Atunci cel ce avea drept de răscumpărare i-a răspuns:

– Aşa nu-mi permit s-o răscumpăr, ca nu cumva să-mi pun în primejdie propria moştenire.

Răscumpăr-o tu! Poţi lua tu dreptul meu de răscumpărare, căci eu nu-mi permit s-o răscumpăr.

⁷ Pe vremuri, în Israel, pentru a întări toate rânduielile privitoare la răscumpărare şi la schimbarea dreptului de răscumpărare, unul îşi scotea sandala şi i-o dădea celuilalt. Aceasta slujea drept mărturie în Israel. ⁸ Deci cel ce avea drept de răscumpărare i-a zis lui Boaz:

– Cumpăr-o tu!

Apoi şi-a scos sandala. ⁹ Atunci Boaz le-a zis celor din sfatul bătrânilor şi întregului popor:

– Astăzi sunteţi martori că am cumpărat din mâna lui Naomi tot ce a aparţinut lui Elimelek, lui Chilion şi lui Mahlon. ¹⁰ De asemenea, pe moabita Rut, văduva lui Mahlon, am cumpărat-o de soţie, ca să păstrez numele mortului în cadrul moştenirii lui, astfel încât să nu se şteargă numele acestuia dintre rudele lui şi din cetatea sa. Sunteţi martori astăzi!

¹¹ Tot poporul care era la poartă şi cei din sfatul bătrânilor i-au răspuns:

– Suntem martori! Să o facă Domnul pe femeia care intră în casa ta ca pe Rahela şi ca pe Lea care, împreună, au zidit Casa lui Israel! Să-ţi sporească puterea în Efrata şi să-ţi faci un nume în Betleem! ¹² Fie familia ta, prin urmaşul^[t] pe care ţi-l va da Domnul din această tânără, ca familia lui Pereţ care i s-a născut lui Iuda din Tamar.

Linia genealogică a lui David

¹³ Boaz a luat-o pe Rut şi ea a devenit soţia lui. El a intrat la ea^[u] şi Domnul a dat rod pântecului ei, astfel că aceasta a născut un fiu. ¹⁴ Femeile i-au zis lui Naomi: „Binecuvântat să fie Domnul, Cel Ce nu te-a lăsat astăzi fără un răscumpărător. Fie ca numele lui să fie vestit în Israel! ¹⁵ El îţi va reînviora sufletul şi va fi sprijinul bătrâneţii tale, căci l-a născut nora ta care te iubeşte şi care preţuieşte pentru tine mai mult decât şapte fii.“

¹⁶ Naomi a luat copilul, l-a strâns la piept şi i-a fost acestuia ca o mamă. ¹⁷ Vecinele i-au pus numele Obed, spunând: „I s-a născut un fiu lui Naomi!“ El a fost tatăl lui Işai, tatăl lui David.

¹⁸ Aceştia sunt descendenţii lui Pereţ: