Add parallel Print Page Options

Pavel şi mântuirea israeliţilor

Spun(A) adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor (B) simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să(C) doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. Ei(D) sunt israeliţi, au(E) înfierea, slava(F), legămintele(G), darea Legii(H), slujba dumnezeiască(I), făgăduinţele(J), patriarhii(K), şi din(L) ei a ieşit, după trup, Hristosul, care(M) este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Dumnezeu este stăpân să aleagă

Dar aceasta nu(N) înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu(O) toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu(P) toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac(Q) vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele”. Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii(R) făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă. Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta(S) Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu”. 10 Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca(T). Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac. 11 Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin(U) Cel ce cheamă –, 12 s-a zis Rebecăi: „Cel(V) mai mare va fi rob celui mai mic”, 13 după cum este scris: „Pe Iacov(W) l-am iubit, iar pe Esau l-am urât”.

Dumnezeu se îndură de cine-I place

14 Deci ce vom zice? Nu cumva(X) este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum! 15 Căci El a zis lui Moise: „Voi avea(Y) milă de oricine-Mi va plăcea să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur”. 16 Aşadar nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. 17 Fiindcă Scriptura(Z) zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins(AA), ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul”. 18 Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. 19 Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci(AB) cine poate sta împotriva voiei Lui?” 20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va(AC) zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” 21 Nu este olarul(AD) stăpân pe lutul lui ca, din aceeaşi frământătură de lut, să facă un(AE) vas pentru o întrebuinţare de cinste şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară? 22 Şi ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase(AF) ale mâniei, făcute(AG) pentru pieire, 23 şi să-Şi arate bogăţia(AH) slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit(AI) mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? 24 Astfel, El ne-a chemat nu(AJ) numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri, 25 după cum zice în Osea: „Voi(AK) numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu şi preaiubită pe cea care nu era preaiubită. 26 Şi(AL) acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteţi poporul Meu’, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu.” 27 Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:

„Chiar(AM) dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită. 28 Căci Domnul va împlini pe deplin(AN) şi repede, pe pământ, cuvântul Lui.” 29 Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă(AO) nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca(AP) Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”.

Neamurile au căpătat mântuirea

30 Deci ce vom zice? Neamurile(AQ), care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume neprihănirea care(AR) se capătă prin credinţă; 31 pe când Israel, care umbla(AS) după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a(AT) ajuns la Legea aceasta. 32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au(AU) lovit de piatra de poticnire, 33 după cum este scris: „Iată(AV) că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere, şi(AW) cine crede în El nu va fi dat de ruşine”.

Mântuirea este aproape

10 Fraţilor, dorinţa inimii mele, şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliţi este să fie mântuiţi. Le mărturisesc că(AX) ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu(AY), au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi(AZ) şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. Căci Hristos(BA) este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. În adevăr, Moise scrie că omul(BB) care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea. Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să(BC) nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să pogoare adică pe Hristos din cer.) sau: ‘Cine se va pogorî în Adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)” Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape(BD) de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi. Dacă(BE) mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. 10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11 după cum zice Scriptura: „Oricine(BF) crede în el nu va fi dat de ruşine”. 12 În adevăr, nu(BG) este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci toţi au acelaşi(BH) Domn, care(BI) este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. 13 Fiindcă(BJ) oricine va chema Numele(BK) Domnului va fi mântuit.

Lucrul acesta a fost vestit

14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât(BL) de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” 16 Dar nu(BM) toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne(BN), cine a crezut propovăduirea noastră?” 17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin(BO) tot pământul şi(BP) cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. 19 Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă(BQ) voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam(BR) fără pricepere”. 20 Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost(BS) găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine”. 21 Pe când, despre Israel zice: „Toată(BT) ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă”.

Orbirea lui Israel

11 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi(BU) eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a(BV) cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: „Doamne(BW), pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?” Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am(BX) păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” Tot aşa(BY), şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. Şi dacă(BZ) este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. Deci, ce urmează? Că Israel(CA) n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi, după cum este scris: „Dumnezeu(CB) le-a dat un duh de adormire, ochi(CC) ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi”. Şi David zice: „Masa lor să(CD) li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire. 10 (CE) li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”

Înştiinţarea neamurilor

11 Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin(CF) alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; 12 dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? 13 V-o spun vouă, neamurilor, întrucât sunt(CG) apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, 14 şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să(CH) mântuiesc pe unii din ei. 15 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? 16 Iar dacă cele dintâi roade(CI) sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. 17 Iar dacă unele(CJ) din ramuri au fost tăiate şi dacă tu(CK), care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, 18 nu(CL) te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19 Dar vei zice: ‘Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu’. 20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu(CM) te îngâmfa dar, ci teme-te(CN)! 21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. 22 Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă(CO) nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi(CP) tu. 23 Şi chiar ei, dacă(CQ) nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi. 24 Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti în măslinul lor?

Tot Israelul va fi mântuit

25 Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi(CR), nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire(CS) care va ţinea până(CT) va intra numărul deplin al neamurilor. 26 Şi atunci, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: ‘Izbăvitorul va veni(CU) din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. 27 Acesta(CV) va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.’ 28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru, dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi(CW) din pricina părinţilor lor. 29 Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută(CX). 30 După cum voi odinioară(CY) n-aţi ascultat de Dumnezeu şi după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum, 31 tot aşa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu(CZ) a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. 33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât(DA) de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese(DB) sunt căile Lui! 34 Şi în adevăr(DC), cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine(DD) a fost sfetnicul Lui? 35 Cine(DE) I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” 36 Din El(DF), prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui(DG) să fie slava în veci! Amin.

Predarea în slujba lui Dumnezeu

12 Vă îndemn(DH) dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să(DI) aduceţi(DJ) trupurile voastre ca o jertfă(DK) vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. (DL) nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi(DM) prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi(DN) bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Prin harul(DO) care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să(DP) nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia(DQ). Căci, după cum(DR) într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi(DS), care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. Deoarece avem(DT) felurite daruri după(DU) harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei(DV) să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine(DW) învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. Cine(DX) îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine(DY) dă să dea cu inimă largă. Cine(DZ) cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu(EA) bucurie.

Dragostea să se arate în toate

Dragostea(EB) să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază(EC) de rău şi lipiţi-vă tare de bine. 10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu(ED) o dragoste frăţească. În cinste(EE), fiecare să dea întâietate altuia. 11 În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. 12 Bucuraţi-vă(EF) în nădejde. Fiţi răbdători(EG) în necaz. Stăruiţi(EH) în rugăciune. 13 Ajutaţi(EI) pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori(EJ) de oaspeţi. 14 Binecuvântaţi(EK) pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. 15 Bucuraţi-vă(EL) cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. 16 Aveţi(EM) aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi(EN) după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu(EO) vă socotiţi singuri înţelepţi.

Răzbunarea este a Domnului

17 Nu(EP) întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi(EQ) ce este bine înaintea tuturor oamenilor. 18 Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi(ER) în pace cu toţi oamenii. 19 Preaiubiţilor, nu(ES) vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea(ET) este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. 20 Dimpotrivă(EU), „dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” 21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

Alegerea suverană a lui Dumnezeu

Spun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră că am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă, întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea[a], slava[b], legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile. Ai lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci[c]! Amin.

Dar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul[d] lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel. Şi deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa[e] ta.“[f] Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă. Căci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“[g] 10 Ba mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om[h], strămoşul nostru Isaac. 11 Şi chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, – 12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“[i] 13 Aşa cum este scris:

„Pe Iacov l-am iubit,
    dar pe Esau l-am urât.“[j]

14 Deci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz! 15 Căci lui Moise i-a spus:

„Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur
    şi am milă de cine vreau să am milă.“[k]

16 Deci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare, 17 pentru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon:

„Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea
    şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“[l]

18 Astfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

19 Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ 20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?[m] 21 Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? 22 Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? 23 Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, 24 incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri? 25 Aşa cum spune în Osea:

„Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu»,
    şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».[n]

26 Şi în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!»,
    acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“[o]

27 Iar Isaia strigă despre Israel:

„Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării,
    totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită,
28 căci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“[p]

29 Aşa cum a prezis Isaia:

„Dacă Domnul Oştirilor[q] nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi[r],
    am fi ajuns ca Sodoma
        şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“[s]

Necredinţa lui Israel

30 Şi atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –, 31 însă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină. 32 De ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire, 33 aşa cum este scris:

„Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire
    şi o Stâncă de cădere!
        Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“[t]

10 Fraţilor, dorinţa inimii mele, rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi, este ca ei să fie mântuiţi. Căci pot mărturisi despre ei că au râvnă pentru Dumnezeu, însă fără a fi întemeiată pe cunoaştere. Căci, întrucât n-au cunoscut dreptatea pe care o oferă Dumnezeu, au căutat să-şi stabilească o dreptate a lor înşişi şi nu s-au supus astfel dreptăţii pe care o oferă Dumnezeu. Căci Cristos este sfârşitul[u] Legii, pentru ca să existe o dreptate pentru oricine crede.

Mântuirea este pentru toţi cei care cred

Moise scrie despre dreptatea pe care o dă Legea, astfel: „Omul care împlineşte aceste lucruri va trăi prin ele.“[v] Însă dreptatea care vine prin credinţă spune aşa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va înălţa la cer?»“[w] – adică pentru a-L coborî pe Cristos – „sau: «Cine va coborî în Adânc[x]?»“[y] – adică pentru a-L ridica pe Cristos dintre cei morţi! Şi atunci, ce spune ea?

„Cuvântul este aproape de tine;
    este în gura ta şi în inima ta.“[z]

Acesta este cuvântul credinţei, cel pe care-l propovăduim. Dacă deci Îl mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn[aa] şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. 10 Căci prin credinţa din inimă se primeşte dreptatea şi prin mărturisirea cu gura se primeşte mântuirea; 11 întrucât Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“[ab] 12 Nu este nici o deosebire între iudeu şi grec, deoarece Acelaşi Domn este Domnul tuturor şi dă cu generozitate tuturor celor ce-L cheamă, 13 fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“[ac]

14 Aşadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n-au crezut? Şi cum vor crede în Cel despre Care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără ca cineva să le predice? 15 Şi cum să predice, dacă nu sunt trimişi? Aşa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc veşti bune!“[ad] 16 Însă nu toţi au acceptat veştile bune[ae], pentru că Isaia spune: „Doamne, cine a crezut mesajul nostru?“[af] 17 Astfel, credinţa vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos. 18 Însă eu întreb: n-au auzit ei? Ba da! Căci:

„Glasul lor a străbătut întreg pământul
    şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.“[ag]

19 Însă eu întreb: oare n-a înţeles Israel? Mai întâi, Moise spune:

„Eu vă voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un neam;
    vă voi mânia printr-un neam fără pricepere.“[ah]

20 Iar Isaia este atât de îndrăzneţ, încât spune:

„Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau;
    M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.“[ai]

21 Însă, despre Israel, spune:

„Toată ziua Mi-am întins mâinile
    către un popor neascultător şi împotrivitor.“[aj]

Rămăşiţa lui Israel

11 Atunci întreb: Şi-a respins Dumnezeu poporul? În nici un caz! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. Dumnezeu nu Şi-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum I-a vorbit lui Dumnezeu împotriva lui Israel? „Doamne, Ţi-au omorât profeţii şi Ţi-au dărâmat altarele. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa!“[ak] Însă ce i-a răspuns Dumnezeu[al]? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal[am].“[an] Tot aşa este şi acum: există o rămăşiţă care a fost aleasă prin har, iar dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har. Şi atunci? Israel n-a obţinut ceea ce căuta, dar cei aleşi au obţinut; iar ceilalţi au fost împietriţi, aşa cum este scris:

„Dumnezeu le-a dat un duh de amorţeală,
    ochi să nu vadă
şi urechi să nu audă,
    până în ziua de astăzi.“[ao]

Iar David spune:

„Să li se prefacă masa într-o cursă, într-un laţ,
    într-o pricină de cădere şi într-o dreaptă răsplătire!
10 Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă!
    Fă să li se încovoaie mereu spinarea!“[ap]

Mântuirea neamurilor

11 Atunci întreb: s-au împiedicat ei ca să cadă pentru totdeauna? În nici un caz, ci, datorită greşelii lor, mântuirea a ajuns la neamuri, pentru a-i face pe israeliţi geloşi. 12 Deci dacă greşeala lor a fost bogăţie pentru lume, iar eşecul lor a fost bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi plinătatea întoarcerii lor?!

13 Acum vă vorbesc vouă, neamurilor: având în vedere că sunt un apostol al neamurilor, eu îmi glorific slujirea 14 încercând, cumva, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să-i salvez astfel pe unii dintre ei. 15 Căci dacă respingerea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce atunci primirea lor, dacă nu viaţă din morţi?! 16 Iar dacă partea din aluat, oferită ca cel dintâi rod, este sfântă, atunci tot aluatul este sfânt[aq]; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt sfinte.

17 Dar dacă unele ramuri au fost rupte, şi tu, care eşti o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită în locul lor şi ai devenit părtaşă la rădăcina[ar] bogată a măslinului, 18 nu te lăuda faţă de ramuri! Însă, dacă te lauzi, aminteşte-ţi: nu tu susţii rădăcina, ci rădăcina te susţine pe tine! 19 Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ 20 Aşa este. Ele au fost rupte pentru că n-au crezut, iar tu stai numai prin credinţă! Deci nu fi mândru, ci teme-te! 21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruţa nici pe tine! 22 Uită-te deci la bunătatea şi la severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23 Şi chiar ei, dacă nu persistă în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu are putere să-i altoiască din nou. 24 Dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natură, este un măslin sălbatic şi ai fost altoit, împotriva naturii, într-un măslin bun, cu cât mai mult aceste ramuri naturale vor fi altoite înapoi, în propriul lor măslin?

Întregul Israel va fi mântuit

25 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi această taină[as], ca să nu pretindeţi că aţi fi mai înţelepţi decât sunteţi: o parte din Israel a experimentat împietrirea, până când va intra numărul complet al neamurilor. 26 Şi astfel[at] tot Israelul va fi mântuit[au], după cum este scris:

„Eliberatorul va veni din Sion;
    El va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Acesta este legământul Meu cu ei,
    când le voi şterge păcatele.“[av]

28 În ce priveşte Evanghelia, ei sunt duşmani, spre binele vostru, însă, în ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi, datorită patriarhilor lor. 29 Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt definitive. 30 Aşa cum voi aţi fost cândva neascultători faţă de Dumnezeu, dar acum aţi primit îndurare datorită neascultării lor, 31 la fel sunt şi ei acum neascultători, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să poată primi şi ei (acum)[aw] îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de toţi.

Laudă lui Dumnezeu

33 O, adâncul bogăţiei înţelepciunii şi[ax] cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!

34 „Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
    Sau cine a fost sfătuitorul Lui?[ay]

35 Cine I-a dat vreodată ceva,
    ca El să trebuiască să-i dea înapoi?“[az]

36 Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Vieţi consacrate lui Dumnezeu

12 Prin urmare, vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească[ba] din partea voastră! Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Smerenie şi slujire

Prin darul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci fiţi modeşti în gândirea voastră, fiecare după măsura de credinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu. Pentru că, aşa cum într-un trup avem multe mădulare şi nu toate au aceeaşi funcţie, tot astfel şi noi, care suntem mulţi, suntem un singur trup în Cristos, iar în mod individual ne suntem mădulare unii altora. Avem diferite daruri, după harul care ne-a fost dat: dacă darul cuiva este profeţia, să-l folosească după măsura credinţei sale; dacă este slujirea, să slujească; dacă este cel de a da învăţătură, să dea învăţătură; dacă este încurajarea, să încurajeze; dacă este dărnicia, să dea cu generozitate; dacă este acela de a conduce, s-o facă cu dedicare; dacă este acela de a fi milostiv, s-o facă cu bucurie.

Dragostea

Dragostea să vă fie sinceră; urâţi răul, lipiţi-vă de bine! 10 Iubiţi-vă unii pe alţii[bb] cu o dragoste frăţească! Luaţi-vă la întrecere în ce priveşte respectul pe care vi-l acordaţi reciproc.[bc] 11 În ce priveşte dedicarea, să nu fiţi leneşi! Fiţi plini de râvnă cu duhul! Slujiţi Domnului! 12 Fiţi bucuroşi în nădejdea voastră! Fiţi răbdători în necaz! Dedicaţi-vă rugăciunii! 13 Ajutaţi-i pe sfinţii care sunt în nevoi! Fiţi ospitalieri! 14 Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută! Binecuvântaţi, nu blestemaţi! 15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură, plângeţi cu cei care plâng! 16 Trăiţi în armonie unii cu alţii![bd] Nu vă gândiţi la lucrurile înalte, ci asociaţi-vă cu cei smeriţi[be]! Nu vă consideraţi singuri înţelepţi! 17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău! Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor! 18 Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii! 19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi niciodată singuri, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, pentru că este scris: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti! zice Domnul.“[bf] 20 Însă „dacă duşmanul tău este flămând, dă-i de mâncare, iar dacă-i este sete, dă-i să bea, căci, făcând aşa, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui“[bg]. 21 Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine!

Footnotes

  1. Romani 9:4 Vezi nota de la 8:15; vezi Ex. 4:22-23; Ier. 31:9; Os. 11:1
  2. Romani 9:4 Prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său (vezi Ex. 16:7, 10; Lev. 9:6, 23; Num. 16:19)
  3. Romani 9:5 Sau: Cristos, Care este Dumnezeu deasupra tuturor, binecuvântat în veci; sau: Cristos, Care este deasupra tuturor. Dumnezeu să fie binecuvântat în veci; sau: Cristos. Dumnezeu, Care este deasupra tuturor, să fie binecuvântat în veci; gramatical, toate variantele sunt posibile
  4. Romani 9:6 Este vorba despre promisiunea legământului
  5. Romani 9:7 Termenul grecesc pentru sămânţă este un singular ce se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând, prin exegeza sa, că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  6. Romani 9:7 Vezi Gen. 21:12
  7. Romani 9:9 Vezi Gen. 18:10, 14
  8. Romani 9:10 Sau: printr-o singură împreunare cu, pentru a accentua egalitatea celor doi fii
  9. Romani 9:12 Vezi Gen. 25:23
  10. Romani 9:13 Adică: Pe Iacov l-am ales, / dar pe Esau l-am respins; vezi Mal. 1:2, 3
  11. Romani 9:15 Vezi Ex. 33:19
  12. Romani 9:17 Pavel citează din LXX, Ex. 9:16
  13. Romani 9:20 Vezi Is. 29:16; 45:9
  14. Romani 9:25 Vezi Os. 2:23
  15. Romani 9:26 Vezi Os. 1:10
  16. Romani 9:28 Vezi Is. 10:22, 23
  17. Romani 9:29 Gr.: Kurios Savaot care îl redă pe ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers
  18. Romani 9:29 Lit.: o sămânţă
  19. Romani 9:29 Vezi LXX, Is. 1:9
  20. Romani 9:33 Vezi Is. 8:14; 28:16
  21. Romani 10:4 Gr.: telos, care se traduce şi cu: scopul, împlinirea
  22. Romani 10:5 Vezi Lev. 18:5
  23. Romani 10:6 Vezi Deut. 30:12
  24. Romani 10:7 Lit.: Abis, loc de detenţie pentru duhurile rele şi pentru Satan; în LXX însă, termenul grecesc abyssos traduce ebraicul tehom (adânc, vezi Gen. 1:2; 7:11)
  25. Romani 10:7 Vezi Deut. 30:13
  26. Romani 10:8 Vezi Deut. 30:14
  27. Romani 10:9 Sau: ca Domnul; vezi v. 13; termenul grecesc pentru Domn (kurios) apare de peste 6000 de ori în LXX, traducându-l pe ebraicul YHWH (Domnul – vezi nota de la Ex. 3:14)
  28. Romani 10:11 Vezi Is. 28:16
  29. Romani 10:13 Vezi Ioel 2:32
  30. Romani 10:15 Vezi Is. 52:7; Naum 1:15
  31. Romani 10:16 Sau: Evanghelia
  32. Romani 10:16 Vezi Is. 53:2
  33. Romani 10:18 Vezi Ps. 19:4
  34. Romani 10:19 Vezi Deut. 32:21
  35. Romani 10:20 Vezi Is. 65:1
  36. Romani 10:21 Vezi Is. 65:2
  37. Romani 11:3 Vezi 1 Regi 19:10, 14
  38. Romani 11:4 Lit.: oracolul divin
  39. Romani 11:4 Zeul canaanit al fertilităţii
  40. Romani 11:4 Vezi 1 Regi 19:18
  41. Romani 11:8 Vezi Deut. 29:4; Is. 29:10
  42. Romani 11:10 Vezi LXX, Ps. 69:22, 23
  43. Romani 11:16 Vezi Num. 15:17-21; partea din aluat oferită drept cel dintâi rod sunt Avraam şi patriarhii, iar tot aluatul sunt urmaşii lor, israeliţii
  44. Romani 11:17 Patriarhii
  45. Romani 11:25 În NT, prin taină se înţelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său; taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credinţă o înţeleg; contrar religiilor misterelor, foarte răspândite în acea vreme în lumea greco-romană, care susţineau că tainele erau cunoscute numai de către cei iniţiaţi
  46. Romani 11:26 Sau: atunci
  47. Romani 11:26 Propoziţia aceasta a fost interpretată în două direcţii majore: (1) numărul total al evreilor care au fost mântuiţi în toate generaţiile (tot Israelul fiind echivalent cu numărul complet al neamurilor din v. 25); (2) cea mai mare parte a evreilor din ultima generaţie. Un lucru este clar, anume că nimeni, atât dintre evrei, cât şi neamuri, nu va fi mântuit într-un mod colectiv, ci numai pe baza credinţei în Isus Cristos cel înviat; vezi v. 23
  48. Romani 11:27 Vezi Is. 59:20, 21; 27:9; Ier. 31:33, 34
  49. Romani 11:31 Cele mai multe mss importante nu conţin acest cuvânt; câteva mss importante conţin în cele din urmă
  50. Romani 11:33 Sau: O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi
  51. Romani 11:34 Vezi LXX, Is. 40:13
  52. Romani 11:35 Vezi Iov 41:11
  53. Romani 12:1 Gr.: loghikos, care poate fi tradus şi: care se cuvine, raţională, rezonabilă
  54. Romani 12:10 Sau: Fiţi devotaţi unii altora
  55. Romani 12:10 Sau: În ce priveşte respectul, daţi-vă întâietate unul altuia
  56. Romani 12:16 Sau: Să aveţi aceleaşi gânduri unii pentru alţii
  57. Romani 12:16 Sau: cu cele smerite
  58. Romani 12:19 Vezi Deut. 32:35
  59. Romani 12:20 Vezi Prov. 25:21, 22