Passage Resources Hebrew/Greek Your Content
Previous Next
Add parallel Print Page Options
Close RMNN

Romani 13-15
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Supunerea faţă de stăpânire

13 Oricine(A) să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi(B) stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. 2 De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii(C) se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. 3 Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă(D) binele şi vei avea laudă de la ea. 4 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. 5 De aceea trebuie(E) să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci(F) şi din îndemnul cugetului. 6 Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. 7 Daţi(G) tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

Dragostea este împlinirea Legii

8 Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, căci cine(H) iubeşte pe alţii a împlinit Legea. 9 De fapt: „Să(I) nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să(J) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. 10 Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea(K) deci este împlinirea Legii.

Veghere şi curăţie

11 Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă(L) treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. 12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să(M) ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să(N) ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13 Să(O) trăim frumos, ca în timpul zilei, nu(P) în chefuri şi în beţii; nu(Q) în curvii şi în fapte de ruşine; nu(R) în certuri şi în pizmă, 14 ci îmbrăcaţi-vă(S) în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă(T) de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.

Îngăduinţa creştinească

14 Primiţi bine pe cel slab(U) în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. 2 Unul crede că poate(V) să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. 3 Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine(W) nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eşti tu(X), care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său, totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. 5 Unul(Y) socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. 6 Cine(Z) face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri(AA) lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. 7 În adevăr, niciunul(AB) din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. 8 Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Căci Hristos(AC) pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire(AD) şi peste cei morţi, şi peste cei vii. 10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi(AE) ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11 Fiindcă este scris: „Pe viaţa(AF) Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu”. 12 Aşa că fiecare(AG) din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

Să nu jignim pe fratele nostru

13 Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să(AH) nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. 14 Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus că(AI) nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel(AJ) ce crede că este necurat. 15 Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu(AK) nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16 Nu(AL) faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău. 17 Căci(AM) Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta este plăcut(AN) lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. 19 Aşadar(AO) să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră(AP). 20 Să nu nimiceşti pentru(AQ) o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate(AR) lucrurile sunt curate. Totuşi(AS) a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. 21 Bine este să nu mănânci carne(AT), să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. 22 Încredinţarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice(AU) de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine. 23 Dar cine se îndoieşte şi mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot(AV) ce nu vine din încredinţare e păcat.

Cei tari să îngăduie pe cei slabi

15 Noi(AW), care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile(AX) celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine. 2 Fiecare(AY) din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii(AZ) altora. 3 Căci(BA) şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, după cum este scris: „Ocările(BB) celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine”. 4 Şi tot ce a fost(BC) scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. 5 Dumnezeul(BD) răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus, 6 pentru ca toţi împreună, cu(BE) o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. 7 Aşadar primiţi-vă(BF) unii pe alţii, cum(BG) v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

Hristos a întărit făgăduinţele

8 Hristos(BH) a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu şi să(BI) întărească făgăduinţele date părinţilor 9 şi ca neamurile să slăvească(BJ) pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, după cum este scris: „De aceea(BK) Te voi lăuda printre neamuri şi voi cânta Numelui Tău”. 10 Este zis iarăşi: „Veseliţi-vă(BL), neamuri, împreună cu poporul Lui”. 11 Şi iarăşi: „Lăudaţi(BM) pe Domnul, toate neamurile; slăviţi-L, toate noroadele”. 12 Tot astfel, şi Isaia zice: „Din Iese va(BN) ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste neamuri, şi neamurile vor nădăjdui în El”. 13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria(BO) şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

Pavel despre slujba lui

14 În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt(BP) încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini(BQ) şi de orice fel de cunoştinţă şi, astfel, sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii. 15 Totuşi, ici-colo, v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului(BR) pe care mi l-a dat Dumnezeu, 16 ca să(BS) fiu slujitorul lui Isus Hristos între neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca neamurile să-I fie o jertfă(BT) bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt. 17 Eu dar mă pot lăuda în(BU) Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. 18 Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe(BV) care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca(BW) să aducă neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, 19 fie prin(BX) puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos. 20 Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca(BY) să nu zidesc pe temelia pusă de altul, 21 după cum este scris: „Aceia cărora(BZ) nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea şi cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaşte”.

Planurile apostolului

22 Iată ce m-a(CA) împiedicat de multe ori să vin la voi. 23 Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri şi(CB) fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, 24 nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi(CC) să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi. 25 Acum, mă duc(CD) la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. 26 Căci cei din Macedonia şi Ahaia au(CE) avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim. 27 Negreşit, au avut bunătatea, dar era şi o datorie faţă de ei, pentru că, dacă(CF) neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este(CG) de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti. 28 După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta şi le voi încredinţa aceste daruri(CH), voi pleca în Spania şi voi trece pe la voi. 29 Ştiu(CI) că, dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos. 30 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru(CJ) dragostea Duhului, să(CK) vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, 31 ca să(CL) fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudeea şi pentru ca slujba(CM) pe care o am pentru Ierusalim să fie bine primită de sfinţi, 32 şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia(CN) lui Dumnezeu şi să(CO) mă răcoresc(CP) puţin în mijlocul vostru. 33 Dumnezeul(CQ) păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.

Listen to Romani 13-15
Close NTLR

Romani 13-15
Nouă Traducere În Limba Română

Supunere în faţa autorităţilor civile

13 Orice persoană trebuie să se supună autorităţilor, pentru că nu există nici o autoritate care să nu fi fost instituită de Dumnezeu. Autorităţile care există au fost instituite de Dumnezeu. 2 Prin urmare, oricine se împotriveşte autorităţii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, iar cei care se împotrivesc îşi vor primi condamnarea. 3 Deoarece conducătorii nu le inspiră teamă celor ce fac binele, ci celor ce fac răul. Vrei deci să nu-ţi fie frică de autoritate? Fă ce este bine şi vei fi lăudat de ea! 4 Căci ea este un slujitor al lui Dumnezeu pentru binele tău. Însă, dacă faci ceea ce este rău, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia! Ea este în slujba lui Dumnezeu, pentru a aduce mânia peste cel ce înfăptuieşte răul. 5 Aşadar, trebuie să le fii supus nu doar din cauza mâniei, ci şi datorită conştiinţei. 6 Din acelaşi motiv trebuie să plătiţi şi taxele[a], pentru că autorităţile sunt slujitori ai lui Dumnezeu, care se ocupă cu acest lucru. 7 Daţi fiecăruia ceea ce-i datoraţi: taxe – cui datoraţi taxe, vamă – cui datoraţi vamă, respect – cui datoraţi respect, onoare – cui datoraţi onoare!

Dragostea faţă de semen

8 Să nu datoraţi nimănui nimic, în afară de dragoste, pentru că acela care-şi iubeşte semenul a împlinit Legea, 9 întrucât „Să nu comiţi adulter“; „Să nu ucizi“; „Să nu furi“; „Să nu pofteşti“[b], şi orice altă poruncă, sunt cuprinse în această afirmaţie: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi!“[c] 10 Dragostea nu-i face rău semenului, deci dragostea este împlinirea Legii.

Ziua este aproape

11 Faceţi lucrul acesta[d], ştiind ce vremuri sunt: este ceasul să vă treziţi din somn, pentru că mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am devenit credincioşi; 12 noaptea aproape a trecut şi ziua este aproape, deci să lăsăm la o parte faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armura luminii! 13 Să ne comportăm aşa cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu în orgii şi în beţii, nu în desfrânare şi în depravare, nu în ceartă şi în invidie, 14 ci îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Cristos şi nu vă preocupaţi de cum anume să vă îngrijiţi de poftele firii[e] voastre!

Cel slab şi cel puternic

14 Primiţi-i bine între voi pe cei care sunt slabi în credinţă[f], fără a purta dispute! 2 Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab mănâncă doar legume.[g] 3 Cel ce mănâncă orice să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă orice, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l condamne pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eşti tu să-l condamni pe slujitorul altuia?! Dacă stă sau cade, îl priveşte pe stăpânul său! Însă el va sta, pentru că Domnul îl poate face să stea. 5 Unul crede că o zi este mai bună decât alta, iar altul le consideră pe toate la fel. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în gândirea sa. 6 Cel ce respectă o anumită zi, pentru Domnul o respectă. Cel ce mănâncă orice, pentru Domnul mănâncă, întrucât el Îi mulţumeşte lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă orice, pentru Domnul nu mănâncă şi Îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu. 7 Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru el însuşi şi nimeni dintre noi nu moare pentru el însuşi: 8 dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Pentru acest scop a murit şi a înviat Cristos: ca să poată fi Domn şi al celor morţi, şi al celor vii. 10 Aşadar, de ce-l condamni pe fratele tău? Sau de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău?[h] Căci toţi vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Pentru că este scris:

„Viu sunt Eu, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea
    şi orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu!“[i]

12 Deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi înaintea lui Dumnezeu.

13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci, mai degrabă, judecaţi ca nu cumva să puneţi fratelui vostru o piatră de poticnire sau o pricină de cădere. 14 Ştiu şi sunt convins în Domnul Isus că nici un lucru nu este necurat în sine, însă dacă cineva consideră un lucru ca fiind necurat, atunci pentru el este necurat. 15 Dacă fratele tău este întristat din cauza a ceea ce mănânci, atunci tu nu mai trăieşti în dragoste. Nu-l nimici, prin ceea ce mănânci, pe cel pentru care a murit Cristos! 16 Nu lăsaţi ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cel care-L slujeşte astfel pe Cristos Îi este plăcut lui Dumnezeu şi este respectat de oameni. 19 Aşadar, să urmărim lucrurile care aduc pacea şi cele prin care ne zidim unii pe alţii! 20 Nu distrugeţi lucrarea lui Dumnezeu de dragul unei mâncări! Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău pentru un om să mănânce ceva care pe celălalt l-ar face să cadă. 21 Este bine să nu mănânci carne sau să nu bei vin sau orice altceva care pe fratele tău l-ar face să cadă. 22 Aşadar, încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Ferice de omul care nu se condamnă din cauza a ceea ce el consideră ca fiind bun! 23 Însă omul care are îndoieli este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din convingere[j]. Orice lucru care nu vine din convingere este păcat.

15 Însă noi, care suntem tari, trebuie să purtăm slăbiciunile celor slabi şi nu să ne fim plăcuţi nouă înşine. 2 Fiecare dintre noi trebuie să placă semenului său, spre binele acestuia, pentru zidirea lui, 3 întrucât chiar Cristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi, ci, aşa cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste Mine!“[k] 4 Tot ce a fost scris în trecut a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi încurajarea date de Scripturi, să avem nădejde. 5 Dumnezeul răbdării şi al încurajării să vă ajute să trăiţi în armonie unii cu alţii[l], potrivit cu Cristos Isus, 6 pentru ca, dintr-o singură inimă şi dintr-un singur glas, să-L slăviţi pe Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos!

7 Aşadar, primiţi-vă bine unii pe alţii, aşa cum v-a primit Cristos, pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu! 8 Eu vă spun că Cristos a devenit un slujitor al celor circumcişi, pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru ca El să confirme promisiunile date patriarhilor, 9 astfel încât neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru îndurarea Lui, aşa cum este scris:

„De aceea Te voi lăuda printre neamuri
    şi voi cânta laudă Numelui Tău!“[m]

10 Şi, din nou, spune:

„Bucuraţi-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui!“[n]

11 Şi, din nou:

„Lăudaţi-L pe Domnul, toate neamurile!
    Daţi-I laudă, toate popoarele!“[o]

12 Şi, din nou, Isaia spune:

„Rădăcina lui Işai[p] va ieşi,
    şi El Se va ridica să conducă neamurile;
        în El îşi vor pune neamurile nădejdea!“[q]

13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, în timp ce credeţi, ca să aveţi nădejde din belşug, prin puterea Duhului Sfânt!

Motivaţia lui Pavel în scrierea epistolei

14 Dar eu însumi sunt convins cu privire la voi, fraţii mei, că şi voi înşivă sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoaşterea, capabili să vă învăţaţi unii pe alţii. 15 Cu toate acestea, v-am scris într-un mod mai îndrăzneţ cu privire la unele lucruri, ca să vi le reamintesc, datorită harului care mi-a fost dat de către Dumnezeu 16 spre a fi un slujitor al lui Cristos Isus pentru neamuri, în datoria preoţească de a vesti Evanghelia lui Dumnezeu, astfel încât neamurile să fie o jertfă plăcută, sfinţită de Duhul Sfânt. 17 Aşadar, în Cristos Isus mă pot lăuda cu lucrarea mea pentru Dumnezeu, 18 pentru că n-aş avea îndrăzneala de a mă lăuda[r] cu vreun alt lucru, decât cu ceea ce a făcut Cristos prin mine,[s] pentru ca neamurile să asculte prin ceea ce am spus şi am făcut, 19 prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu[t]. Astfel, din Ierusalim şi împrejurimile lui, până în Iliria[u], am vestit toată Evanghelia lui Cristos. 20 Întotdeauna am dorit să vestesc Evanghelia acolo unde Cristos încă n-a fost cunoscut, ca să nu construiesc pe o temelie pusă de altcineva, 21 ci să fac aşa cum este scris:

„Cei cărora nu li s-a spus niciodată despre El vor vedea,
    şi cei care n-au auzit niciodată despre El vor înţelege.“[v]

Planul lui Pavel de a vizita Roma

22 Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. 23 Dar acum, nemaiavând nimic de înfăptuit în aceste regiuni şi întrucât de mulţi ani doresc să vin la voi, 24 sper să vă văd în călătoria mea, când voi merge în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo[w], după ce, mai întâi, voi petrece un timp cu voi. 25 Acum însă mă duc la Ierusalim, pentru a-i sluji pe sfinţi acolo. 26 Căci celor din Macedonia şi Ahaia[x] le-a făcut plăcere să facă o binefacere pentru săracii care sunt între sfinţii din Ierusalim. 27 Le-a făcut plăcere să facă aceasta şi, într-adevăr, le erau datori, pentru că, dacă neamurile au avut şi ele parte de binecuvântările duhovniceşti ale acestora, la rândul lor şi ele ar trebui să-i slujească cu binecuvântări materiale. 28 Deci, după ce voi fi îndeplinit aceasta şi le voi fi dat în siguranţă ceea ce a fost adunat[y], voi merge în Spania, trecând pe la voi. 29 Ştiu însă că, atunci când voi veni la voi, voi veni cu o măsură plină de binecuvântare de la Cristos.

30 Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine. 31 Rugaţi-vă să fiu eliberat[z] de necredincioşii din Iudeea, iar slujirea mea în Ierusalim să fie primită de sfinţi, 32 pentru ca, prin voia lui Dumnezeu, să vin la voi cu bucurie şi să pot fi înviorat în mijlocul vostru[aa]. 33 Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi! Amin.

Footnotes

  1. Romani 13:6 În Imperiul Roman existau mai multe tipuri de încasări publice: (1) venituri ale domeniilor publice; (2) impozite directe, percepute din provincii: capitaţia (impozitul pe persoane, foarte rar) şi impozitul asupra proprietăţii funciare; (3) impozite indirecte: portorium, impozitul pe circulaţia mărfurilor sau vama; (4) impozite asupra vânzărilor, mutărilor, eliberărilor de sclavi, succesiunilor; (5) monopolurile: monopolul sării, monopolul asupra baterii monedei; (6) resursele extraordinare: tributul, prada de război, bunurile confiscate
  2. Romani 13:9 Vezi Ex. 20:13-15, 17; Deut. 5:17-19, 21
  3. Romani 13:9 Vezi Lev. 19:18
  4. Romani 13:11 Lit.: Şi acesta; unele traduceri optează pentru: Pe lângă aceasta, ştiţi
  5. Romani 13:14 Lit.: cărnii
  6. Romani 14:1 Sau: cei care nu au convingeri foarte puternice
  7. Romani 14:2 Pavel face referire probabil la creştinii dintre iudei care nu renunţaseră la restricţiile alimentare impuse de Lege
  8. Romani 14:10 Prima întrebare se referă la cel slab, iar a doua la cel puternic; vezi v. 3
  9. Romani 14:11 Vezi Is. 45:23
  10. Romani 14:23 Sau: din credinţă
  11. Romani 15:3 Vezi Ps. 69:9
  12. Romani 15:5 Sau: să vă dea aceeaşi atitudine unii faţă de alţii
  13. Romani 15:9 Vezi 2 Sa 22:50; Ps. 18:49
  14. Romani 15:10 Vezi Deut. 32:43
  15. Romani 15:11 Vezi Ps. 117:1
  16. Romani 15:12 Vezi Mt. 1:6, 16
  17. Romani 15:12 Vezi LXX, Is. 11:10
  18. Romani 15:18 Lit.: a vorbi, a proclama
  19. Romani 15:18 Sau: pentru că n-aş îndrăzni să nu vorbesc despre acele lucruri pe care le-a făcut Cristos prin mine
  20. Romani 15:19 Unele mss conţin doar Duhului, iar altele conţin: Duhului Sfânt
  21. Romani 15:19 Provincie romană (numită şi Dalmaţia), situată în partea de E şi NE a M. Adriatice, în nordul provinciei Macedonia
  22. Romani 15:21 Vezi LXX, Is. 52:15
  23. Romani 15:24 Sau: şi să fiu ajutat de voi pentru a ajunge acolo
  24. Romani 15:26 Provincie romană cu capitala la Corint
  25. Romani 15:28 Lit.: le voi fi sigilat acest rod
  26. Romani 15:31 Vezi F.A. 20:22-23
  27. Romani 15:32 Sau: împreună cu voi
Next
Romani 12
Romani 16
Next
dropdown
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.

Bible Society
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.