Psalmul 39

Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Un psalm al lui David.

Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele
    ca să nu păcătuiesc cu limba!
Îmi voi pune frâu gurii,
    cât timp se va afla cel rău în prezenţa mea!“
Am rămas deci mut, în tăcere,
    nerostind nici măcar o vorbă bună;
dar durerea mi-a fost răscolită.
    Îmi ardea inima în piept
şi un foc îmi mistuia şoaptele!
    Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:

Doamne, descoperă-mi sfârşitul!
    Care este măsura zilelor mele?
        Fă-mă să ştiu cât sunt de trecător.
Tu mi-ai dat zile cât un lat de palmă,
    iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta.
        Într-adevăr omul este doar o suflare. “Sela
Într-adevăr, omul călătoreşte ca umbra[b];
    el se agită degeaba,
        adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni.

Şi acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne?
    Nădejdea mea este în Tine!
Izbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele,
    nu mă lăsa de batjocura nebunului!
Stau totuşi mut şi nu-mi deschid gura,
    pentru că Tu ai îngăduit aceasta.
10 Abate-Ţi lovitura de la mine,
    căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!
11 Pedepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare
    şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump.
        Într-adevăr, omul este doar o suflare!Sela
12 Doamne, ascultă-mi rugăciunea
    şi ia aminte la strigătul meu de ajutor!
        Nu rămâne surd la plânsetul meu,
căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag,
    un peregrin ca toţi strămoşii mei!
13 Abate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi,
    până nu mă duc şi nu voi mai fi!

Footnotes

  1. Psalmii 39:1 Titlu. Vezi 1 Cron. 16:41-42; 25:1, 6; 2 Cron. 5:12; 35:15
  2. Psalmii 39:6 Lit.: chip

Psalmul 39

Către mai-marele cântăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David

Ziceam: „Voi veghea(A) asupra căilor mele,
ca să nu păcătuiesc cu limba;
îmi voi pune frâu gurii(B) ,
cât(C) va sta cel rău înaintea mea.”
Am stat(D) mut, în tăcere;
am tăcut, măcar că eram nenorocit,
şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
Îmi ardea inima în mine,
un foc(E) lăuntric mă mistuia,
şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:
„Doamne, spune-mi(F) care este sfârşitul vieţii mele,
care este măsura zilelor mele,
ca să ştiu cât de trecător sunt.”
Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână
şi viaţa(G) mea este ca o nimica înaintea Ta.
Da(H), orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
Da, omul umblă ca o(I) umbră,
se frământă degeaba,
strânge(J) la comori şi nu ştie cine le va lua.
Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?
În Tine îmi este nădejdea(K).
Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele!
Nu mă face de ocara(L) celui nebun!
Stau(M) mut, nu deschid gura,
căci Tu(N) lucrezi.
10 Abate-Ţi(O) loviturile de la mine!
Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
11 Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui;
îi prăpădeşti(P), ca molia, ce are el mai scump.
Da(Q), orice om este doar o suflare.
12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,
şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele!
Nu tăcea în faţa lacrimilor mele!
Căci(R) sunt un străin înaintea Ta,
un pribeag, ca(S) toţi părinţii mei.
13 Abate-Ţi(T) privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu,
până nu mă duc şi să(U) nu mai fiu!