Asirianul smerit. Vremurile lui Mesia

⁵ „Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele!

⁶ Mă^(A) mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem^(B) moştenirea şi-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu^(C) jugul asupra bătrânului.

¹² Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că Edomul^(A) s-a dedat la răzbunare faţă de casa lui Iuda, pentru că s-a făcut vinovat şi s-a răzbunat pe ea,

¹⁵ Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că^(A) filistenii^(B) s-au dedat la răzbunare, pentru că s-au răzbunat în chip batjocoritor şi din adâncul sufletului, voind să nimicească totul în ura lor străveche’,

² „Fiul omului, pentru că^(A) Tirul a zis despre Ierusalim: ‘Ha! Ha!^(B) Este zdrobită poarta popoarelor! Şi se întoarce la mine! Mă voi îmbogăţi, căci el a rămas pustiu!,

¹⁰ Din pricina silniciei^(A) făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei fi nimicit cu desăvârşire^(B) pentru totdeauna.

¹⁵ şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puţin^(A), dar ele au ajutat spre nenorocire.»