Psalmi 57  Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Ai milă^(A) de mine, Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la^(B) umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare
până^(C) vor trece nenorocirile.
² Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu, care^(D) lucrează pentru mine.
³ El^(E) îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă^(F) ocări.
Da, Dumnezeu Îşi va^(G) trimite bunătatea şi credincioşia.
⁴ Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai^(H) căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă^(I) este o sabie ascuţită.
⁵ Înalţă-Te^(J) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
⁶ Ei^(K) întinseseră un laţ sub paşii mei;
sufletul mi se încovoia
şi-mi săpaseră o groapă înainte:
Dar au căzut ei în ea.
⁷ Inima mea este tare^(L), Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
⁸ Trezeşte-te, suflete^(M)! Treziţi-vă, alăută şi harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
⁹ Te voi lăuda^(N) printre popoare, Doamne!
Te voi cânta printre neamuri.
¹⁰ Căci^(O) bunătatea Ta ajunge până la ceruri
şi credincioşia Ta, până la nori.
¹¹ Înalţă-Te^(P) peste ceruri, Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!