Psalmi 137

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹ Pe malurile râurilor Babilonului,
şedeam jos şi plângeam
când ne aduceam aminte de Sion.
² În sălciile din ţinutul acela
ne atârnaserăm harpele.
³ Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări
şi asupritorii^(A) noştri ne cereau bucurie zicând:
„Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”
⁴ Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
⁵ Dacă te voi uita, Ierusalime,
să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
⁶ Să mi se lipească limba^(B) de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele!
⁷ Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii^(C) Edomului,
care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,
ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l
din temelii!”
⁸ Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii^(D),
ferice de cine-ţi^(E) va întoarce la fel
răul pe care ni l-ai făcut!
⁹ Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi
şi-i va zdrobi^(F) de stâncă!