Proverbele 15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

15 Un răspuns^(A) blând potoleşte mânia,
dar o vorbă^(B) aspră aţâţă mânia.
² Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută,
dar gura^(C) nesocotiţilor împroaşcă nebunie.
³ Ochii Domnului sunt în^(D) orice loc,
ei văd pe cei răi şi pe cei buni.
⁴ Limba dulce este un pom de viaţă,
dar limba stricată zdrobeşte sufletul.
⁵ Nesocotitul^(E) dispreţuieşte învăţătura tatălui său,
dar^(F) cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.
⁶ În casa celui neprihănit este mare belşug,
dar în câştigurile celui rău este tulburare.
⁷ Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa,
dar inima celor nesocotiţi este stricată.
⁸ Jertfa^(G) celor răi este o scârbă înaintea Domnului,
dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.
⁹ Calea celui rău este urâtă Domnului,
dar El iubeşte pe cel ce umblă^(H) după neprihănire.
¹⁰ Cine părăseşte cărarea este aspru^(I) pedepsit,
şi cine^(J) urăşte mustrarea va muri.
¹¹ Locuinţa morţilor^(K) şi Adâncul sunt cunoscute Domnului,
cu cât mai mult inimile^(L) oamenilor!
¹² Batjocoritorului^(M) nu-i place să fie mustrat,
de aceea nu se duce la cei înţelepţi.
¹³ O inimă^(N) veselă înseninează faţa,
dar, când^(O) inima este tristă, duhul este mâhnit.
¹⁴ Inima celor pricepuţi caută ştiinţa,
dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie.
¹⁵ Toate zilele celui nenorocit sunt rele,
dar^(P) cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.
¹⁶ Mai^(Q) bine puţin cu frică de Domnul,
decât o mare bogăţie cu tulburare!
¹⁷ Mai^(R) bine un prânz de verdeţuri şi dragoste,
decât un bou îngrăşat şi ură.
¹⁸ Un om^(S) iute la mânie stârneşte certuri,
dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.
¹⁹ Drumul^(T) leneşului este ca un hăţiş de spini,
dar cărarea celor fără prihană este netezită.
²⁰ Un fiu^(U) înţelept este bucuria tatălui său,
dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa.
²¹ Nebunia^(V) este o bucurie pentru cel fără minte,
dar^(W) un om priceput merge pe drumul cel drept.
²² Planurile nu izbutesc când^(X) lipseşte o adunare care să chibzuiască,
dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.
²³ Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui.
Şi ce bună este o^(Y) vorbă spusă la vreme potrivită!
²⁴ Pentru cel înţelept, cărarea^(Z) vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos.
²⁵ Domnul surpă casa^(AA) celor mândri,
dar întăreşte hotarele^(AB) văduvei.
²⁶ Gândurile^(AC) rele sunt urâte Domnului,
dar^(AD) cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui.
²⁷ Cel^(AE) lacom de câştig îşi tulbură casa,
dar cel ce urăşte mita va trăi.
²⁸ Inima celui neprihănit se gândeşte^(AF) ce să răspundă,
dar gura celor răi împroaşcă răutăţi.
²⁹ Domnul Se depărtează^(AG) de cei răi,
dar ascultă rugăciunea^(AH) celor neprihăniţi.
³⁰ O privire prietenoasă înveseleşte inima,
o veste bună întăreşte oasele.
³¹ Urechea^(AI) care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă
locuieşte în mijlocul înţelepţilor.
³² Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul,
dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.
³³ Frica^(AJ) de Domnul este şcoala înţelepciunii
şi smerenia merge înaintea^(AK) slavei.