Plângerile 2  Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

2 Vai, în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului!
A^(A) azvârlit din cer pe pământ podoaba^(B) lui Israel
şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul^(C) picioarelor Lui în ziua mâniei Lui!
² Domnul a nimicit fără milă^(D) toate locuinţele lui Iacov.
În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda
şi le-a prăvălit la pământ;
a făcut de ocară^(E) împărăţia şi căpeteniile ei.
³ În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel;
Şi-a tras înapoi^(F) de la el dreapta înaintea vrăjmaşului
şi a aprins^(G) în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
⁴ Şi-a încordat^(H) arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor
şi a prăpădit tot^(I) ce era plăcut privirilor;
Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
⁵ Ca un vrăjmaş a ajuns^(J) Domnul, a nimicit pe Israel,
i-a dărâmat^(K) toate palatele, i-a prăbuşit întăriturile
şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.
⁶ I-a pustiit^(L) cortul sfânt ca^(M) pe o grădină,
a nimicit locul adunării sale;
Domnul^(N) a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul
şi, în mânia Lui năpraznică, a lepădat pe împărat şi pe preot.
⁷ Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat Locaşul Său cel Sfânt.
A dat în mâinile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului;
au răsunat^(O) strigătele în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.
⁸ Şi-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului;
a întins^(P) sfoara de măsurat şi nu Şi-a tras mâna până nu le-a nimicit.
A cufundat în jale întăritura şi zidurile, care nu mai sunt toate, decât nişte dărâmături triste.
⁹ Porţile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit şi rupt^(Q) zăvoarele.
Împăratul^(R) şi căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege^(S) nu mai au
şi chiar prorocii^(T) nu mai primesc nicio vedenie de la Domnul.
¹⁰ Bătrânii fiicei Sionului şed^(U) pe pământ şi tac;
şi-au presărat^(V) ţărână pe cap, s-au încins^(W) cu saci;
fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pământ capul.
¹¹ Mi s-au stors ochii^(X) de lacrimi, îmi fierb măruntaiele^(Y),
mi se varsă ficatul^(Z) pe pământ, din pricina prăpădului fiicei poporului meu,
din pricina copiilor^(AA) şi pruncilor de ţâţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.
¹² Ei ziceau către mamele lor: „Unde este pâine şi vin?”
Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii,
îşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
¹³ „Cu ce să te îmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului?
Cu cine^(AB) să te pun alături şi cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului?
Căci rana ta este mare ca marea. Cine va putea să te vindece?
¹⁴ Prorocii tăi^(AC) ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare,
nu ţi-au dat pe faţă^(AD) nelegiuirea ca să abată astfel robia de la tine,
ci ţi-au făcut prorocii mincinoase şi înşelătoare.
¹⁵ Toţi trecătorii^(AE) bat din palme^(AF) asupra ta,
şuieră şi dau^(AG) din cap împotriva fiicei Ierusalimului şi zic:
‘Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă^(AH) şi bucuria întregului pământ?’
¹⁶ Toţi vrăjmaşii tăi deschid^(AI) gura împotriva ta,
fluieră, scrâşnesc din dinţi şi zic: ‘Am^(AJ) înghiţit-o!’ ‘Da, aceasta este ziua pe care o aşteptam, am ajuns-o şi o vedem!’
¹⁷ Domnul a înfăptuit ce^(AK) hotărâse,
a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme,
a nimicit^(AL) fără milă;
a făcut din tine^(AM) bucuria vrăjmaşului,
a înălţat tăria asupritorilor tăi!
¹⁸ Inima lor strigă către Domnul…
Zid^(AN) al fiicei Sionului, varsă^(AO) zi şi noapte şiroaie de lacrimi!
Nu-ţi da niciun răgaz şi ochiul tău să nu aibă odihnă!
¹⁹ Scoală-te şi^(AP) gemi noaptea când încep străjile!
Varsă-ţi^(AQ) inima ca nişte apă înaintea Domnului!
Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi,
care^(AR) mor de foame la toate^(AS) colţurile uliţelor!
²⁰ Uită-Te, Doamne, şi priveşte! Cui i-ai făcut Tu aşa?
Să mănânce^(AT) femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdaţi de mâinile lor?
Să fie măcelăriţi^(AU) preoţii şi prorocii în Locaşul cel Sfânt al Domnului?
²¹ Copiii şi bătrânii^(AV) stau culcaţi pe pământ în uliţe;
fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie;
i-ai^(AW) ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.
²² Ai chemat groaza^(AX) din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare.
În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă.
Pe^(AY) cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!”