Plângeri 1
Nouă Traducere În Limba Română
Ierusalimul pustiit
1 Cum stă singură cetatea
care odinioară era plină de oameni!
Cum a ajuns asemenea văduvei,
ea, care era mare între neamuri!
Ea, care era prinţesa ţinuturilor,
a devenit o sclavă.
2 Plânge amarnic în noapte
şi lacrimile-i curg pe obraz.
Dintre toţi iubiţii ei,
nu mai există nici unul care să o aline.
Toţi prietenii au înşelat-o,
devenindu-i duşmani.
3 După multă asuprire şi muncă grea,
Iuda s-a dus în captivitate.
Locuieşte printre neamuri
şi nu găseşte un loc de odihnă.
Toţi prigonitorii lui l-au ajuns
chiar în toiul strâmtorării lui.
4 Drumurile Sionului jelesc,
căci nimeni nu mai vine la sărbători.
Toate porţile lui[a] sunt distruse,
iar preoţii săi suspină;
fecioarele lui sunt mâhnite
şi el însuşi este plin de amărăciune.
5 Duşmanii lui au devenit stăpâni
şi vrăjmaşii lui au parte de bine,
căci Domnul l-a făcut să sufere
din cauza mulţimii nelegiuirilor sale.
Copiii lui au mers în exil,
captivi înaintea duşmanului.
6 S-a dus de la fiica Sionului[b]
toată splendoarea ei!
Prinţii săi au ajuns ca cerbii
care nu găsesc păşune,
care fug, dar fără putere,
dinaintea urmăritorului.
7 În zilele necazului şi ale rătăcirii lui,
Ierusalimul îşi aduce aminte
de toate bogăţiile
pe care le-a avut în zilele de odinioară.
Când poporul lui a căzut în mâna duşmanului,
nimeni nu i-a sărit în ajutor!
Vrăjmaşii l-au privit şi au râs
pe seama prăbuşirii lui.
8 Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult
şi de aceea a ajuns murdară[c].
Toţi aceia care o cinsteau, acum o dispreţuiesc,
fiindcă i-au văzut goliciunea[d].
Ea însuşi suspină
şi îşi întoarce faţa.
9 Necurăţia era pe rochia ei
şi nu s-a gândit la sfârşitul său.
Căderea ei a fost de neînţeles
şi n-a fost nimeni s-o consoleze.
„Priveşte-mi, Doamne, durerea,
căci vrăjmaşul a triumfat!”
10 Duşmanul a întins mâna
peste toate bogăţiile ei.
Mai mult, ea a văzut neamurile
intrând în Lăcaş,
când Tu le porunciseşi
să nu intre în adunarea Ta.
11 Toţi cei din popor suspină,
căutând după mâncare.
Ei şi-au dat bogăţiile pentru mâncare,
ca să-şi păstreze viaţa.
Priveşte, Doamne, şi ia aminte
la cât sunt de dispreţuită!
12 Nu înseamnă nimic pentru voi,
cei care treceţi pe lângă mine?
Priviţi şi vedeţi
dacă există vreo durere asemenea durerii mele,
cu care Domnul m-a făcut să sufăr
în ziua aprigei Lui mânii!
13 Din înălţimi a trimis un foc
care mi-a pătruns în oase.
A întins o plasă sub picioarele mele
şi m-a răsturnat.
M-a pustiit
şi m-a ostenit în tot timpul zilei.
14 Nelegiuirile mele au fost prinse[e] într-un jug[f]
şi împletite de mâna Sa.
Ele apasă asupra gâtului meu,
frângându-mi puterea.
Stăpânul m-a dat în mâinile duşmanilor,
fără ca eu să mă pot împotrivi.
15 Stăpânul i-a tratat cu dispreţ
pe toţi vitejii din mijlocul meu,
El a chemat o armată împotriva mea,
ca să-mi zdrobească tinerii.[g]
Stăpânul a călcat-o ca în teasc
pe fiica fecioară a lui Iuda[h].
16 De aceea plâng,
iar ochii îmi sunt plini de lacrimi,
căci Mângâietorul meu S-a îndepărtat de mine,
El, Care îmi înviora viaţa.
Fiii mei sunt îngroziţi,
deoarece vrăjmaşul a învins.
17 Sionul îşi întinde mâinile rugător,
dar nu este nimeni să-l mângâie.
Domnul a poruncit pentru Iacov
ca vecinii lui să-i fie duşmani,
iar Ierusalimul a ajuns
ca ceva murdar printre ei.
18 Domnul este drept,
căci m-am răzvrătit împotriva Poruncii Lui.
Ascultaţi-mă, vă rog, toate popoarele!
Priviţi la durerea mea!
Fecioarele şi tinerii mei
au mers în captivitate.
19 Mi-am chemat aliaţii,
însă ei m-au trădat.
Preoţii şi bătrânii mei
au pierit în cetate,
căutând de mâncare
pentru a putea trăi.
20 Priveşte, Doamne, cât sunt de nenorocit!
Măruntaiele-mi fierb,
inima mi se zvârcoleşte înăuntrul meu,
căci am fost foarte răzvrătit!
Afară, sabia m-a lăsat fără copii,
iar în casă, ea este precum moartea.
21 Oamenii m-au auzit suspinând,
dar nimeni nu m-a mângâiat.
Toţi duşmanii mei au aflat de nenorocirea mea
şi s-au bucurat de ce ai făcut.
Adu însă ziua pe care ai vestit-o
pentru ca şi ei să ajungă ca mine!
22 Fie ca toată răutatea lor să vină înaintea Ta
şi poartă-te cu ei
la fel cum te-ai purtat cu mine
din cauza tuturor nelegiuirilor mele,
căci suspinele mele sunt multe,
iar inima-mi este sleită!
Footnotes
- Plângeri 1:4 În ebr. Sionul şi Ierusalimul sunt la genul feminin; peste tot în carte
- Plângeri 1:6 Ierusalimul; peste tot în carte
- Plângeri 1:8 Se referă la necurăţia, din punct de vedere ritualic, a unei femei în timpul menstruaţiei; şi în v. 9
- Plângeri 1:8 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale
- Plângeri 1:14 Sensul termenului ebraic este nesigur
- Plângeri 1:14 Cele mai multe mss TM; LXX: El veghează asupra nelegiuirilor mele
- Plângeri 1:15 Sau: El a hotărât pentru mine un timp / când îmi va zdrobi tinerii; sau: El a chemat împotriva mea la o sărbătoare / în care îmi va zdrobi tinerii (vezi 2:6-7)
- Plângeri 1:15 Ierusalimul; peste tot în carte
Plângerile 1
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Nenorocirile Ierusalimului
1 Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!
A rămas(A) ca o văduvă!
Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntaşă(B) printre ţări,
a ajuns roabă astăzi!
2 Plânge amarnic noaptea(C) şi-i curg lacrimi(D) pe obraji.
Niciunul(E) din toţi(F) cei ce o iubeau n-o mângâie;
toţi prietenii ei au părăsit-o
şi i s-au făcut vrăjmaşi.
3 Iuda a plecat(G) în pribegie din pricina apăsării şi muncilor grele.
Locuieşte(H) în mijlocul neamurilor şi nu găseşte odihnă!
Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
4 Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători,
toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite şi el însuşi este plin de amărăciune.
5 Asupritorii(I) lui sar biruitori, vrăjmaşii lui sunt mulţumiţi.
Căci Domnul l-a smerit din pricina mulţimii(J) păcatelor lui;
copiii(K) lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6 S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi care nu găsesc păşune
şi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte.
7 În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte
de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune;
când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmaşii se uitau la el şi râdeau de prăbuşirea lui.
8 Greu a păcătuit(L) Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.
Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum văzându-i goliciunea(M),
şi el însuşi se întoarce în altă parte şi oftează.
9 Necurăţia stătea lipită pe poala hainei lui
şi nu se gândea(N) la sfârşitul său.
A căzut greu de tot. Nimeni(O) nu-l mângâie. –
„Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!” –
10 Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai(P) scump;
ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel Sfânt, au intrat(Q) neamurile,
cărora Tu le porunciseşi să nu intre(R) în adunarea Ta!
11 Tot poporul lui caută(S) pâine suspinând;
şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa.
„Uită-Te, Doamne, şi priveşte cât de înjosit sunt!”
12 O, voi, care treceţi pe lângă mine,
priviţi şi vedeţi dacă(T) este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
13 Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;
mi-a întins un(U) laţ sub picioare şi m-a dat înapoi.
M-a lovit cu pustiire şi cu o lâncezeală de toate zilele!
14 Mâna Lui a legat jugul(V) nelegiuirilor mele,
care stau împletite şi legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.
Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
15 Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu;
a strâns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;
ca în teasc a călcat(W) Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16 De aceea plâng, îmi varsă lacrimi(X) ochii,
căci s-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă(Y) mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa;
fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. –
17 Sionul(Z) întinde mâinile rugător, şi nimeni(AA) nu-l mângâie.
Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmaşi;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. –
18 Domnul este drept(AB), căci m-am răzvrătit(AC) împotriva poruncilor Lui.
Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea!
Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie.
19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au înşelat(AD),
preoţii şi bătrânii mei au murit în cetate,
căutând(AE) hrană ca să-şi ţină viaţa.
20 „Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu(AF) fierbe,
mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.
Afară, sabia m-a(AG) lăsat fără copii; în casă, moartea.
21 M-au auzit suspinând, dar nimeni(AH) nu m-a mângâiat.
Toţi vrăjmaşii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o,
dar vei aduce, vei vesti(AI) ziua când şi ei vor fi ca mine.
22 Adu toată răutatea lor înaintea(AJ) Ta
şi fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele!”
Căci suspinele mele sunt multe şi inima îmi este(AK) bolnavă.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
