Add parallel Print Page Options

Postul şi mărturisirea păcatelor

În a douăzeci şi patra zi a(A) aceleiaşi luni, copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcaţi în saci(B) şi presăraţi cu ţărână, pentru ţinerea unui post. Cei ce erau din neamul lui Israel, despărţindu-se(C) de toţi străinii, au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor. După ce au stat jos, au citit(D) în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor. Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au suit pe scaunul leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. Şi leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis:

„Sculaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veşnicie în veşnicie!

Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit(E), care este mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă! Tu, Doamne, numai(F) Tu ai făcut(G) cerurile, cerurile(H) cerurilor şi toată(I) oştirea lor şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai(J) viaţă tuturor acestor lucruri şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta. Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram(K), l-ai scos din Ur, din Haldeea, şi i-ai pus numele Avraam(L). Tu ai găsit inima lui credincioasă(M) înaintea Ta, ai făcut legământ(N) cu el şi ai făgăduit că vei da seminţei lui ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, iebusiţilor şi ghirgasiţilor şi Ţi-ai ţinut(O) cuvântul, căci eşti drept. Tu ai văzut(P) necazul părinţilor noştri în Egipt şi le-ai auzit(Q) strigătele la Marea Roşie. 10 Ai făcut(R) semne şi minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentru că ştiai cu câtă îngâmfare(S) se purtaseră faţă de părinţii noştri şi Ţi-ai arătat(T) slava Ta cum se vede astăzi. 11 Ai despărţit(U) marea înaintea lor şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării, dar ai prăbuşit în adânc, ca o piatră(V) în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau. 12 I-ai călăuzit(W) ziua printr-un stâlp de nor şi noaptea printr-un stâlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze. 13 Te-ai pogorât(X) pe Muntele Sinai, le-ai vorbit din înălţimea cerurilor şi le-ai dat porunci drepte(Y), legi adevărate, învăţături şi orânduiri minunate. 14 Le-ai făcut cunoscut Sabatul(Z) Tău cel sfânt şi le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învăţături şi o Lege. 15 Le-ai dat, de la înălţimea cerurilor, pâine(AA) când le era foame şi ai scos apă(AB) din stâncă atunci când le era sete. Şi le-ai spus să intre(AC) în stăpânirea ţării pe care jurasei că le-o vei da. 16 Dar părinţii noştri(AD) s-au îngâmfat şi şi-au înţepenit(AE) grumazul. N-au urmat poruncile Tale, 17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării(AF) minunile pe care le făcusei pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie(AG) ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător(AH) şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit 18 nici chiar atunci când(AI) şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: ‘Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!’ şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine. 19 În îndurarea(AJ) Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie şi stâlpul(AK) de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze. 20 Le-ai dat Duhul Tău(AL) cel bun ca să-i facă înţelepţi; n-ai îndepărtat mana(AM) Ta de la gura lor şi le-ai dat apă(AN) să-şi potolească setea. 21 Patruzeci(AO) de ani ai avut grijă să-i hrăneşti în pustie şi n-au dus lipsă de nimic, hainele(AP) nu li s-au învechit şi picioarele nu li s-au umflat. 22 Le-ai dat în mână împărăţii şi popoare, ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei, şi au stăpânit ţara lui Sihon(AQ), împăratul Hesbonului, şi ţara lui Og, împăratul Basanului. 23 Le-ai înmulţit(AR) fiii ca stelele cerurilor şi i-ai adus în ţara despre care spusesei părinţilor lor că au s-o ia în stăpânire. 24 Şi fiii lor au intrat(AS) şi au luat ţara în(AT) stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, canaaniţii, şi i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place. 25 Au ajuns stăpâni pe cetăţi întărite şi pe pământuri roditoare(AU); au stăpânit case(AV) pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini şi pomi roditori din belşug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat(AW) şi au trăit în desfătări, prin bunătatea(AX) Ta cea mare. 26 Totuşi ei s-au răsculat(AY) şi s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea(AZ) Ta la spatele lor, au ucis pe prorocii(BA) Tăi, care-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine. 27 Atunci(BB) i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine, şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor(BC) şi, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori(BD) care i-au scăpat din mâinile vrăjmaşilor lor. 28 Când au avut odihnă, au început iarăşi să facă rău(BE) înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au stăpânit. Dar din nou au strigat către Tine, şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor, şi, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe(BF) ori. 29 I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta, dar ei au stăruit în îngâmfarea(BG) lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care fac viu pe cel ce(BH) le împlineşte, Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul şi n-au ascultat. 30 I-ai îngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat înştiinţări(BI) prin Duhul Tău, prin proroci(BJ), şi tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mâinile(BK) unor popoare străine. 31 Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit(BL) şi nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milostiv(BM) şi îndurător. 32 Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic(BN) şi înfricoşat, Tu, care Îţi ţii legământul Tău de îndurare, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin care am trecut noi, împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, prorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din vremea(BO) împăraţilor Asiriei până în ziua de azi. 33 Tu(BP) ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut(BQ) rău. 34 Împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri n-au păzit Legea şi n-au dat ascultare nici poruncilor, nici înştiinţărilor pe care li le dădeai. 35 Când erau stăpâni, în mijlocul multelor(BR) binefaceri pe care li le dădeai, în ţara(BS) întinsă şi roditoare pe care le-o dădusei, nu Ţi-au(BT) slujit şi nu s-au abătut de la faptele lor rele. 36 Şi astăzi, iată-ne robi(BU)! Iată-ne robi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri pentru ca să se bucure de roadele şi de bunurile lui! 37 El îşi înmulţeşte(BV) roadele pentru împăraţii cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc(BW) după plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre şi suntem într-o mare strâmtorare!”

Înnoirea legământului

38 Pentru toate acestea, noi am încheiat(BX) un legământ, pe care l-am făcut în scris. Şi căpeteniile noastre, leviţii noştri şi preoţii noştri şi-au pus pecetea(BY) pe el.

Israeliţii îşi mărturisesc păcatele

În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, israeliţii, încinşi cu saci şi având ţărână pe cap, s-au strâns laolaltă pentru ţinerea unui post. Cei din neamul lui Israel s-au separat de toţi străinii şi, stând în picioare, şi-au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile strămoşilor lor. S-au aşezat la locurile lor şi, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii Domnului, Dumnezeul lor. Apoi, într-un alt sfert din zi, şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat Domnului, Dumnezeul lor.

Iosua, Bani, Kadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au urcat pe estrada leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. Leviţii Iosua, Kadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis:

„Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-L pe Domnul, Dumnezeul vostru,
    Care este din veşnicie în veşnicie![a]
Binecuvântat să-Ţi fie Numele cel slăvit,
    care este mai presus de orice binecuvântare şi laudă!
Tu eşti Domnul şi în afară de Tine nu este un altul!
    Tu ai făcut cerurile
        şi cerurile cerurilor cu toată oştirea lor,
pământul cu tot ce este pe el,
    mările cu tot ce este în ele;
Tu le dai viaţă tuturor,
    iar oştirea cerurilor Ţi se închină.
Tu eşti Domnul,
    Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram,
Care l-ai scos din Ur, din Caldeea,
    şi i-ai pus numele Avraam.
Tu i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta
    şi ai încheiat un legământ cu el,
promiţând că-i vei da ţara canaaniţilor,
    a hitiţilor, a amoriţilor,
a periziţilor, a iebusiţilor, a ghirgaşiţilor,
    promiţând că o vei da seminţei[b] lui;
Ţi-ai împlinit promisiunea,
    căci Tu eşti drept.
Apoi ai văzut suferinţele strămoşilor noştri în Egipt,
    le-ai auzit strigătele de pe malul Mării Roşii[c].
10 Ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon,
    împotriva tuturor slujitorilor săi şi împotriva întregului popor din ţara sa,
căci ai luat cunoştinţă de mândria lor faţă de strămoşii noştri
    şi Ţi-ai făcut un Nume, cum se ştie astăzi.
11 Ai despărţit marea înaintea lor
    şi ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat;
pe urmăritorii lor însă i-ai aruncat în adâncuri
    ca pe o piatră în ape adânci.
12 Apoi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua,
    şi printr-un stâlp de foc noaptea,
        ca să le luminezi calea pe care mergeau.
13 Te-ai coborât pe muntele Sinai
    şi le-ai vorbit din ceruri.
Le-ai dat reguli drepte,
    legi adevărate, orânduiri şi porunci bune.
14 Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt
    şi le-ai dat porunci, orânduiri şi o Lege
        prin robul Tău Moise.
15 Le-ai dat pâine din ceruri, atunci când le era foame,
    le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete
şi le-ai spus să vină
    să ia în stăpânire ţara
        pe care juraseşi că le-o vei da.
16 Însă ei, strămoşii noştri, s-au fălit,
    au fost încăpăţânaţi
        şi nu Ţi-au ascultat poruncile.
17 Au refuzat să asculte
    şi nu şi-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei.
Au fost încăpăţânaţi şi în răzvrătirea lor şi-au numit o căpetenie,
    ca să se întoarcă în sclavia lor.
Dar Tu eşti un Dumnezeu iertător,
    îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi plin de dragoste
    şi de aceea nu i-ai părăsit.
18 Chiar şi atunci când şi-au făcut
    un viţel turnat,
zicând: «Acesta este Dumnezeul tău
    Care te-a scos din Egipt!»
        şi s-au făcut vinovaţi de multă blasfemie,
19 Tu, în marea Ta îndurare,
    nu i-ai părăsit în pustie.
Stâlpul de nor n-a încetat
    să-i călăuzească ziua pe drum,
iar stâlpul de foc n-a încetat
    să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă.
20 Le-ai dat chiar şi Duhul Tău cel bun
    ca să-i instruiască.
Nu Ţi-ai retras mana de la gurile lor
    şi ai continuat să le dai apă ca să-şi potolească setea.
21 Timp de patruzeci de ani i-ai îngrijit în pustie
    şi nu au dus lipsă de nimic;
hainele nu li s-au învechit,
    iar picioarele nu li s-au umflat.
22 Le-ai dat în mână regate şi popoare,
    ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei.
Astfel au moştenit ţara lui Sihon,
    adică ţara regelui din Heşbon[d],
şi ţara lui Og,
    regele Başanului.
23 Le-ai înmulţit fiii
    ca stelele cerurilor
şi i-ai adus în ţara
    în care le-ai spus părinţilor lor
        să intre ca s-o ia în stăpânire.
24 Fiii lor au intrat şi au luat în stăpânire ţara,
    iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaniţi,
şi ai dat în mâinile lor pe regii acestora şi popoarele ţării,
    ca să le faci pe plac.
25 Au cucerit cetăţi fortificate,
    pământuri roditoare,
au luat în stăpânire case,
    tot felul de bunuri,
fântâni deja săpate, vii, măslini
    şi o mulţime de pomi fructiferi.
Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat
    şi s-au desfătat datorită bunătăţii Tale celei mari.
26 Dar apoi s-au arătat neascultători, s-au răzvrătit împotriva Ta,
    au aruncat înapoia lor Legea Ta,
i-au ucis pe profeţii Tăi,
    care mărturiseau împotriva lor
        pentru a-i întoarce la Tine,
şi s-au făcut astfel vinovaţi de multă blasfemie.
27 Atunci i-ai dat pe mâna duşmanilor lor,
    care i-au asuprit.
Totuşi, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine,
    iar Tu i-ai auzit din ceruri.
        În marea Ta îndurare le-ai dat izbăvitori care i-au eliberat din mâna duşmanilor lor.
28 Când au avut odihnă însă,
    ei au săvârşit iarăşi ce este rău înaintea Ta.
        Atunci iar i-ai lăsat pe mâna vrăjmaşilor lor care i-au stăpânit.
Dar ei s-au întors şi au strigat din nou către Tine,
    iar Tu i-ai auzit din ceruri şi,
        în îndurarea Ta, i-ai izbăvit în numeroase rânduri.
29 I-ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta,
    dar ei s-au îngâmfat, nu au ascultat
de poruncile Tale şi au păcătuit împotriva hotărârilor Tale,
    deşi omul care le împlineşte va trăi prin ele.
Şi-au întors spatele cu încăpăţânare,
    au fost îndărătnici şi nu au ascultat.
30 I-ai îngăduit aşa mulţi ani,
    i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeţii Tăi,
dar ei tot nu au luat aminte,
    astfel că i-ai dat pe mâna popoarelor străine.
31 Cu toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit,
    nici nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milos şi îndurător!
32 Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare,
    Puternic şi Înfricoşător,
        Cel Care-Ţi păstrezi legământul şi îndurarea[e],
nu privi ca puţin lucru toată suferinţa pe care am îndurat-o atât noi, cât şi regii noştri,
    conducătorii noştri, preoţii noştri, profeţii noştri şi strămoşii noştri, deci tot poporul Tău,
        de pe vremea împăraţilor Asiriei şi până acum!
33 Cu privire la tot ce a venit peste noi,
    Tu ai fost drept,
căci Tu ai lucrat cu credincioşie,
    dar noi am făcut ceea ce este rău!
34 Regii, conducătorii, preoţii şi părinţii noştri
    nu au împlinit Legea Ta;
nu au dat ascultare poruncilor şi înştiinţărilor Tale
    prin care i-ai prevenit.
35 În regatul lor, în mijlocul multor bunătăţi primite de la Tine,
    în ţara cea întinsă şi bogată pe care le-o dăduseşi,
ei nu Ţi-au slujit şi nu s-au întors
    de la faptele lor cele rele.
36 Şi iată-ne astăzi sclavi
    în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri,
ca să-i mănânce roadele şi bunătăţile!
    Iată-ne sclavi chiar în ţara aceasta!
37 Rodul ei îi îmbogăţeşte pe împăraţii
    pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre.
Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre,
    iar noi ne aflăm într-un mare necaz.“

Poporul încheie o înţelegere

38 Cu privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înţelegere de neclintit, pe document punându-şi pecetea conducătorii, leviţii şi preoţii.

Footnotes

  1. Neemia 9:5 Sau Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, pentru totdeauna!
  2. Neemia 9:8 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
  3. Neemia 9:9 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
  4. Neemia 9:22 Cele mai multe mss TM; un mss TM, LXX: Sihon, regele din Heşbon
  5. Neemia 9:32 Sau: păstrezi cu loialitate legământul; sau: păstrezi legământul dragostei