Add parallel Print Page Options

Călcarea de lege a lui Eliaşib

13 În vremea aceea, s-a citit(A) în faţa poporului în cartea lui Moise şi s-a găsit scris că amonitul(B) şi moabitul nu trebuiau să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu, pentru că nu veniseră înaintea copiilor lui Israel cu pâine şi apă şi pentru că tocmiseră(C) împotriva lor cu preţ de argint pe Balaam ca să-i blesteme. Dar(D) Dumnezeul nostru a prefăcut blestemul în binecuvântare. Când au auzit Legea, au deosebit(E) din Israel pe toţi străinii. Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru şi rudă cu Tobia, pregătise pentru el o cămară mare, unde(F) puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn, părţile rânduite(G) pentru leviţi, cântăreţi şi uşieri şi darurile ridicate pentru preoţi. Eu nu eram la Ierusalim când s-au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an(H) al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfârşitul anului am căpătat de la împărat învoire să mă întorc la Ierusalim şi am văzut răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătind(I) o cămară pentru Tobia în curţile Casei lui Dumnezeu. Mi-a părut foarte rău şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia. Apoi, am poruncit să se curăţească(J) odăile şi am pus iarăşi în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare şi tămâia.

Zeciuielile aduse din nou

10 Am auzit, de asemenea, că părţile leviţilor nu(K) li se dăduseră şi că leviţii şi cântăreţii însărcinaţi cu slujba fugiseră fiecare în(L) ţinutul lui. 11 Am mustrat(M) pe dregători şi am zis: „Pentru ce(N) a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Şi am strâns pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus iarăşi în slujba lor. 12 Atunci(O), tot Iuda a adus în cămări zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn. 13 Am dat cămările(P) în grija preotului Şelemia, cărturarului Ţadoc şi lui Pedaia, unul din leviţi, şi le-am adăugat şi pe Hanan, fiul lui Zacur, fiul lui Matania, căci le mergea numele că sunt credincioşi(Q). Ei au fost însărcinaţi să facă împărţirile cuvenite fraţilor lor. 14 Adu-Ţi aminte(R) de mine, Dumnezeule, pentru aceste lucruri şi nu uita faptele mele evlavioase, făcute pentru Casa Dumnezeului meu şi pentru lucrurile care trebuie păzite în ea!

Sfinţirea Sabatului

15 Pe vremea aceea, am văzut în Iuda nişte oameni călcând la teasc în ziua Sabatului(S), aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri şi smochine şi cu tot felul de lucruri şi aducându-le(T) la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua când îşi vindeau mărfurile. 16 Mai erau şi nişte tirieni aşezaţi în Ierusalim care aduceau peşte şi tot felul de mărfuri şi le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului şi în Ierusalim. 17 Am mustrat(U) pe mai-marii lui Iuda şi le-am zis: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi pângărind ziua Sabatului? 18 Oare n-au lucrat(V) aşa părinţii voştri şi nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi şi peste cetatea aceasta? Şi voi aduceţi din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângărind Sabatul!” 19 Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra(W), şi să nu se deschidă decât după Sabat. Şi am pus câţiva din slujitorii mei la porţi(X), să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului. 20 Şi aşa negustorii şi vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea o dată şi de două ori afară din Ierusalim. 21 I-am mustrat şi le-am zis: „Pentru ce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă o dată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi.” Din clipa aceea, n-au mai venit în timpul Sabatului. 22 Am poruncit şi leviţilor să se curăţească(Y) şi să vină să păzească porţile, ca să sfinţească ziua Sabatului.

Adu-Ţi aminte(Z) de mine, Dumnezeule, şi pentru aceste lucruri şi ocroteşte-mă după marea Ta îndurare!

Mustrarea pentru femeile străine

23 Tot pe vremea aceea, am văzut pe nişte iudei care îşi luaseră neveste(AA) asdodiene, amonite şi moabite. 24 Jumătate din fiii lor vorbeau limba asdodiană şi nu ştiau să vorbească limba ebraică; nu cunoşteau decât limba cutărui sau cutărui popor. 25 I-am mustrat(AB) şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul şi i-am pus să jure(AC) în Numele lui Dumnezeu zicând: „Să nu vă daţi fetele după fiii lor şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi. 26 Oare nu în aceasta a păcătuit(AD) Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el în mulţimea(AE) popoarelor; el era iubit(AF) de Dumnezeul lui şi Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuşi(AG) femeile străine l-au târât şi pe el în păcat. 27 Şi acum trebuie să auzim despre voi că săvârşiţi o nelegiuire atât de mare şi că păcătuiţi(AH) împotriva Dumnezeului nostru luând neveste străine?” 28 Unul din fiii lui Ioiada(AI), fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit de la mine. 29 Adu-Ţi aminte(AJ) de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoţia şi legământul(AK) încheiat de preoţi şi leviţi. 30 I-am curăţit(AL) de orice străin şi am pus rânduială în tot ce trebuiau să păzească preoţii şi leviţii, fiecare în slujba lui, 31 în ce privea atât darul lemnelor(AM) la vremuri hotărâte, cât şi cele dintâi roade.

Adu-Ţi aminte de mine(AN) spre bine, Dumnezeule!

Ultimele reforme ale lui Neemia

13 În ziua aceea s-a citit în auzul poporului din Cartea lui Moise şi s-a găsit scris în ea că amonitului şi moabitului le este interzisă pe veci intrarea în adunarea lui Dumnezeu, deoarece nu i-au întâmpinat pe israeliţi cu pâine şi cu apă, ci l-au tocmit pe Balaam împotriva lor, ca să-i blesteme. Cu toate acestea, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare. Când au auzit ce spune Legea, i-au separat de ceilalţi pe toţi cei din Israel cu descendenţă amestecată.

Reforma morală aprofundată

Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era responsabil cu cămările din Templul lui Dumnezeu şi rudă cu Tobia, îi pregătise acestuia o încăpere mare, chiar acolo unde se obişnuia mai demult să se pună darurile de bunăvoie, tămâia, vasele, zeciuiala din grâne, din must şi din ulei care era rânduită leviţilor, cântăreţilor şi portarilor, precum şi contribuţia pentru preoţi. Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an de domnie al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului[a]. După o vreme i-am cerut împăratului învoire şi m-am întors la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătindu-i lui Tobia o încăpere în curţile Templului lui Dumnezeu. M-am supărat foarte tare şi am aruncat afară din încăpere toate lucrurile lui Tobia. Am dat porunci să se cureţe încăperile şi am pus iarăşi acolo vasele de slujbă ale Templului lui Dumnezeu, darurile de bunăvoie şi tămâia.

10 Am mai aflat că nu s-au mai dat părţile rânduite pentru leviţi, astfel încât leviţii şi cântăreţii care se ocupau de slujbă s-au întors fiecare la moşia lui. 11 I-am mustrat pe dregători, zicându-le: „De ce aţi părăsit Templul lui Dumnezeu?“

Apoi i-am adunat pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus din nou în slujbele lor. 12 Toţi cei din Iuda au început iarăşi să-şi aducă în magazii zeciuiala din grâne, din must şi din ulei. 13 I-am numit responsabili peste magazii pe preotul Şelemia, pe scribul Ţadok, pe levitul Pedaia, iar pe Zacur, fiul lui Matania, l-am pus ca ajutor al lor, căci ei erau recunoscuţi ca fiind oameni de încredere. Ei urmau să împartă rudelor lor bunurile din magazii.

14 „Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, şi nu-mi uita faptele pe care le-am făcut pentru Templul lui Dumnezeu şi pentru rânduielile de acolo!“

15 Tot în zilele acelea am văzut pe unii din Iuda călcând în teasc în ziua de Sabat şi pe alţii aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri de vin, struguri, smochine şi tot felul de poveri, pentru a le aduce la Ierusalim în ziua de Sabat şi i-am mustrat chiar în ziua în care îşi vindeau mărfurile. 16 Mai erau şi nişte tirieni care locuiau acolo şi care aduseseră peşte şi tot felul de mărfuri. Ei le vindeau la Ierusalim celor din Iuda, tot în ziua de Sabat. 17 I-am mustrat pe nobilii lui Iuda, zicându-le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi, pângărind ziua de Sabat? 18 Oare nu aşa au făcut şi strămoşii voştri, de a adus Dumnezeul nostru asupra noastră şi asupra cetăţii acesteia tot acest necaz? Pângărind Sabatul nu faceţi decât să aduceţi mai multă mânie împotriva lui Israel!“

19 Apoi am poruncit ca, atunci când umbra cade asupra porţilor Ierusalimului, înainte de a începe Sabatul, să se închidă porţile. Am mai dat poruncă să nu se deschidă până după Sabat. Am pus la porţi pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu permită intrarea poverilor în cetate în timpul zilei de Sabat. 20 Negustorii şi vânzătorii de tot felul de mărfuri au înnoptat însă în afara Ierusalimului o dată, chiar de două ori. 21 I-am mustrat zicându-le: „De ce aţi înnoptat lângă zid? Dacă mai faceţi aşa, voi pune mâna pe voi!“ Şi de atunci nu au mai venit în ziua de Sabat. 22 Am poruncit leviţilor care se sfinţiseră să preia sarcina păzirii porţilor, să sfinţească ziua de Sabat. „Pentru toate acestea, adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, şi îndură-te de mine, după marea Ta îndurare!“

23 Tot pe atunci am mai văzut că unii iudei se căsătoriseră cu femei aşdodite, amonite şi moabite. 24 Jumătate din fiii lor vorbeau limba aşdodită şi nu ştiau să vorbească iudaica[b], ci doar limba unui popor sau altul. 25 I-am mustrat, i-am blestemat, i-am pălmuit chiar pe unii dintre bărbaţi şi le-am smuls părul. I-am pus să jure pe Dumnezeu astfel: „Nu ne vom mărita fiicele cu fiii popoarelor şi nu ne vom căsători nici fiii, nici chiar noi înşine, cu fiicele lor!“ 26 Apoi le-am spus: „Oare nu în felul acesta a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era nici un alt rege ca el între toate neamurile şi era iubit de Dumnezeu. Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul, însă cu toate acestea şi pe el l-au atras în păcat femeile străine. 27 Şi acum trebuie să mai auzim şi despre voi că săvârşiţi acest mare rău şi că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru, căsătorindu-vă cu femei străine?“

28 Unul dintre urmaşii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele horonitului Sanbalat. Prin urmare, l-am izgonit de la mine. 29 „Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeul meu, pentru faptul că au întinat preoţia şi legământul preoţilor şi al leviţilor!“ 30 I-am curăţit pe preoţi şi pe leviţi de orice străin şi i-am aşezat la datoriile lor, pe fiecare în slujba lui. 31 Am mai făcut rânduială atât cu privire la lemnele aduse ca dar, la vremuri hotărâte, cât şi cu privire la primele roade. „Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!“

Footnotes

  1. Neemia 13:6 Împăratul persan purta acest titlu, precum şi pe cel de împărat al Asiriei
  2. Neemia 13:24 Sau: ebraică