9 El le-a mai zis: „Adevărat^(A) vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia^(B) lui Dumnezeu venind cu putere”.

Schimbarea la faţă

² După^(C) şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor. ³ Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe^(D), de o albeaţă pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da. ⁴ Ilie li s-a arătat împreună cu Moise şi sta de vorbă cu Isus. ⁵ Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. ⁶ Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase. ⁷ A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!” ⁸ Îndată, ucenicii s-au uitat împrejur şi n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei. ⁹ Pe^(E) când se pogorau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi. ¹⁰ Ei au păstrat în ei lucrul acesta şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi. ¹¹ Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că^(F) trebuie să vină întâi Ilie?” ¹² El le-a răspuns: „Ilie va veni întâi şi va aşeza din nou toate lucrurile, tot aşa după cum^(G) este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să^(H) fie defăimat. ¹³ Dar Eu vă spun că Ilie^(I) a şi venit şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.”

Vindecarea unui îndrăcit

¹⁴ Când^(J) au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebându-se cu ei. ¹⁵ De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat, şi a alergat la El să I se închine. ¹⁶ El i-a întrebat: „Despre ce vă întrebaţi cu ei?” ¹⁷ Şi un om din norod I-a răspuns^(K): „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. ¹⁸ Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.” ¹⁹ „O, neam necredincios!” le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.” ²⁰ L-au adus la El. Şi, cum a văzut^(L) copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură. ²¹ Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el. ²² „Şi, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.” ²³ Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă^(M) poţi’. Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” ²⁴ Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” ²⁵ Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi din copilul acesta şi să nu mai intri în el”. ²⁶ Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!” ²⁷ Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare. ²⁸ Când^(N) a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” ²⁹ „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post”.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

³⁰ Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece. ³¹ Căci^(O) învăţa pe ucenicii Săi şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî şi a treia zi, după ce-L vor omorî, va învia”. ³² Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.

Cine este cel mai mare?

³³ Apoi^(P) au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: „Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?” ³⁴ Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei ca să ştie cine este cel mai mare. ³⁵ Atunci, Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva^(Q) să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!” ³⁶ Şi a luat^(R) un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor, apoi l-a luat în braţe şi le-a zis: ³⁷ „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi în Numele Meu Mă primeşte pe Mine şi oricine^(S) Mă primeşte pe Mine nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine”.

Pricinile de păcătuire

³⁸ Ioan^(T) I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi”. ³⁹ „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci^(U) nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. ⁴⁰ Cine^(V) nu este împotriva noastră este pentru noi. ⁴¹ Şi^(W) oricine vă va da de băut un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. ⁴² Dar^(X), dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. ⁴³ Dacă^(Y) mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă decât să ai două mâini şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, ⁴⁴ unde^(Z) viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. ⁴⁵ Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop decât să ai două picioare şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, ⁴⁶ unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. ⁴⁷ Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, ⁴⁸ unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. ⁴⁹ Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc şi orice^(AA) jertfă va fi sărată cu sare. ⁵⁰ Sarea este bună^(AB), dar, dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi^(AC) sare în voi înşivă şi să trăiţi^(AD) în pace unii cu alţii.”