A A A A A
Bible Book List

Luca 9 Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Trimiterea celor doisprezece

Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile. Apoi, i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi. „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum,” le-a zis El; „nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine. În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela. Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.” Ei au plecat şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.

Irod nu ştie ce să creadă despre Isus

Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi, alţii ziceau că s-a arătat Ilie şi alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime. Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?” Şi căuta să-L vadă.

Înmulţirea pâinilor

10 Apostolii, când s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida. 11 Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare. 12 Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării, pentru că aici suntem într-un loc pustiu”. 13 Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta”. 14 Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci”. 15 Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos. 16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului. 17 Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.

Mărturisirea lui Petru

18 Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 19 Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime”. 20 „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!” I-a răspuns Petru. 21 Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta. 22 Apoi, a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învieze.

Cum să urmăm pe Isus

23 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. 24 Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui. 25 Şi ce ar folosi un om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi? 26 Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27 Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Schimbarea la faţă

28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage. 29 Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. 30 Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie, 31 care se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim. 32 Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn, dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. 33 În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Nu ştia ce spune. 34 Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat când i-au văzut intrând în nor. 35 Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi”. 36 Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

Vindecarea unui îndrăcit

37 A doua zi, când s-au pogorât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus. 38 Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. 39 Îl apucă un duh şi, deodată, răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot. 40 Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată şi n-au putut.” 41 „O neam necredincios şi pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.” 42 Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. 43 Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. 44 Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi: „Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!” 45 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă, şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.

Cine este cel mai mare?

46 Apoi, le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. 47 Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El 48 şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş în Numele Meu pe Mine Mă primeşte şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare”. 49 Ioan a luat cuvântul şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi”. 50 „Nu-l opriţi”, i-a răspuns Isus, „fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi”.

„Foc din cer”

51 Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. 52 A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. 53 Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. 54 Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” 55 Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! 56 Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”Şi au plecat într-alt sat.

Cum să urmăm pe Isus

57 Pe când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge”. 58 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul”. 59 Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu”. 60 Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu”. 61 Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei”. 62 Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu”.

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.

Luca 9 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Trimiterea celor doisprezece

Isus i-a chemat pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece bolile, apoi i-a trimis să proclame Împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece (pe cei neputincioşi)[a]. El le-a zis: „Să nu luaţi nimic cu voi pe drum – să nu luaţi nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi să nu aveţi două tunici[b]! În orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi din locul acela să plecaţi! Şi oriunde nu vă vor primi, scuturaţi-vă praful de pe picioare când ieşiţi din cetatea aceea, drept mărturie împotriva lor!“ Ei au plecat şi au călătorit prin sate, vestind Evanghelia şi înfăptuind vindecări pretutindeni.

Tetrarhul Irod[c] a auzit despre toate câte se întâmplaseră şi era nedumerit, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat din morţi. Alţii ziceau că s-a arătat Ilie, iar alţii că a înviat vreun profet dintre cei din vechime. Dar Irod a zis: „Pe Ioan l-am decapitat. Deci Cine este Acesta despre Care aud asemenea lucruri?“ Şi căuta să-L vadă.

Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

10 Când s-au întors, apostolii I-au povestit lui Isus tot ce au făcut. El i-a luat deoparte şi s-au retras, doar ei singuri, spre o cetate numită Betsaida. 11 Dar mulţimile au aflat lucrul acesta şi L-au urmat. El le-a primit bine, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.

12 Fiindcă ziua se apropia de sfârşit, cei doisprezece au venit la El şi I-au zis:

– Dă drumul mulţimii să meargă prin satele dimprejur şi prin cătune ca să găsească găzduire şi provizii, pentru că aici ne aflăm într-un loc pustiu!

13 Însă El le-a zis:

– Daţi-le voi să mănânce!

Ei I-au răspuns:

– N-avem cu noi mai mult de cinci pâini şi doi peşti; numai dacă nu ne ducem noi să cumpărăm merinde pentru tot poporul aceasta!

14 Căci erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus le-a zis ucenicilor Săi:

– Puneţi-i să se aşeze în grupuri (cam)[d] de câte cincizeci!

15 Ei au făcut întocmai – i-au pus pe toţi să se aşeze. 16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, privind spre cer, a rostit binecuvântarea, le-a frânt şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimii. 17 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au strâns douăsprezece coşuri cu firimiturile rămase.

Mărturisirea de credinţă a lui Petru

18 Într-o zi, în timp ce se ruga singur deoparte, cu El fiind doar ucenicii, Isus i-a întrebat:

– Cine zic mulţimile că sunt Eu?

19 Ei au răspuns:

Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, iar alţii zic că un profet dintre cei din vechime a înviat.

20 – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

Petru a răspuns:

– Cristosul lui Dumnezeu!

Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa

21 Însă Isus i-a avertizat şi le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru, 22 zicând:

– Fiul Omului trebuie să sufere mult şi să fie respins de către bătrâni[e], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.

Preţul uceniciei

23 Apoi le-a spus tuturor:

– Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze! 24 Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa[f] o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine, acela o va salva. 25 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine însuşi? 26 Căci celui ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Sa, a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27 Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu.[g]

Schimbarea la faţă

28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi au urcat pe munte ca să se roage. 29 În timp ce se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe. 30 Şi iată că doi bărbaţi stăteau de vorbă cu El – erau Moise şi Ilie, 31 care se arătaseră în slavă. Ei vorbeau despre exodul Lui, pe care urma să-l ducă la îndeplinire în Ierusalim. 32 Petru şi cei ce erau cu el erau îngreunaţi de somn, dar când s-au trezit bine au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. 33 Chiar când aceştia se despărţeau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“ Nu ştia ce zice.

34 În timp ce spunea el aceste lucruri, a venit un nor şi i-a acoperit. Când au intrat în nor, s-au înspăimântat. 35 Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu, pe Care L-am ales[h]! De El să ascultaţi!“ 36 Când s-a auzit glasul, Isus se afla acolo singur. Ei au păstrat tăcerea şi n-au spus nimănui nimic, în zilele acelea, despre lucrurile pe care le văzuseră.

Ucenicii nu pot vindeca un copil demonizat

37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulţime de oameni L-a întâmpinat pe Isus. 38 Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat:

– Învăţătorule, Te rog să priveşti cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! 39 Un duh îl apucă dintr-odată şi imediat el începe să strige; duhul îi provoacă convulsii şi spume la gură şi cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit! 40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!

41 Isus a răspuns:

– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi şi vă voi mai suferi? Adu-l aici pe fiul tău!

42 Chiar în timp ce venea, demonul l-a trântit la pământ şi i-a provocat convulsii. Dar Isus a poruncit duhului necurat, l-a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. 43 Toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.

Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

În timp ce toţi se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 44 „Ascultaţi cu atenţie aceste cuvinte: Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor.“ 45 Ei însă n-au priceput aceste vorbe, pentru că înţelesul lor era ascuns de ei, ca să nu le înţeleagă; şi se temeau să-L întrebe despre lucrul acesta.

Cine este cel mai mare?

46 Apoi s-a iscat o ceartă între ei cu privire la cine este cel mai mare dintre ei. 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş, l-a pus să stea lângă El 48 şi le-a zis: „Oricine primeşte acest copilaş în Numele meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toţi, acela este cel mai mare.“

De partea lui Isus

49 Ioan a zis:

– Stăpâne, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.

50 Isus i-a răspuns:

– Nu-l opriţi, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.

Opoziţie din partea samaritenilor

51 Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la cer, Şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim. 52 A trimis înaintea Lui nişte mesageri, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor[i], ca să facă pregătirile pentru El. 53 Dar aceştia nu L-au primit, pentru că faţa Sa se îndrepta spre Ierusalim. 54 Când au văzut acest lucru, Iacov şi Ioan, ucenicii Lui, au zis:

–Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, (cum a făcut Ilie)[j]?

55 Însă Isus S-a întors, i-a mustrat (şi a zis:

– Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! 56 Căci Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!)[k]

Apoi au plecat într-un alt sat.

Costurile uceniciei

57 În timp ce erau pe drum, cineva I-a zis:

– (Doamne,)[l] Te voi urma oriunde vei merge!

58 Isus i-a răspuns:

– Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi odihnească capul.

59 Altuia i-a zis:

– Urmează-Mă!

Dar acela I-a răspuns:

– (Doamne,)[m] dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu![n]

60 Isus i-a zis:

– Lasă morţii să-şi îngroape morţii,[o] iar tu du-te şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu!

61 Un altul a zis:

– Te voi urma, Doamne, dar dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!

62 Dar Isus i-a răspuns:

– Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu!

Footnotes:

  1. Luca 9:2 Un mss foarte important nu conţine aceste cuvinte
  2. Luca 9:3 Vezi nota de la 3:11
  3. Luca 9:7 Vezi nota de la 3:1
  4. Luca 9:14 Unele mss nu conţin acest cuvânt
  5. Luca 9:22 Probabil membri laici ai Sinedriului (vezi nota de la 22:66), capi ai celor mai importante familii evreieşti; peste tot în carte
  6. Luca 9:24 Termenul grecesc se poate referi atât la viaţă, cât şi la suflet
  7. Luca 9:27 Posibil ca această predicţie să se refere la episodul „schimbării la faţă“ (vezi vs. 29, 32 şi 2 Pt. 1:16) sau la episodul „coborârii Duhului Sfânt“, din F.A. 2
  8. Luca 9:35 Sau: Fiul Meu, Alesul Meu (vezi Is. 42:1); unele mss, nu foartea importante, conţin: Fiul Meu preaiubit, iar altele, Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea
  9. Luca 9:52 Populaţie de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliţii rămaşi după deportarea asiriană (722 î.Cr.) şi populaţiile aduse din alte părţi de către asirieni (2 Regi 17:24); în timpul lui Isus, între iudei şi samariteni exista o foarte mare ostilitate (vezi In. 4:9)
  10. Luca 9:54 Cele mai importante mss nu conţin aceste cuvinte; vezi 2 Regi 1:10, 12, 14
  11. Luca 9:56 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
  12. Luca 9:57 Cele mai importante mss nu conţin acest cuvânt
  13. Luca 9:59 Cele mai importante mss nu conţin acest cuvânt
  14. Luca 9:59 Posibil că tatăl nu era mort, omul dorind să amâne urmarea lui Isus până după moartea tatălui său, ceea ce putea implica o perioadă mai lungă de timp
  15. Luca 9:60 Fraza poate avea următoarele sensuri: (1) poate fi un idiom, cu sensul: Sunt lucruri mai importante de făcut; (2) limbajul poate fi unul figurat: Lasă morţii (spiritual vorbind) să-şi îngroape morţii (fizic vorbind); (3) limbajul poate fi unul literal; Isus pur şi simplu subliniază urgenţa şi importanţa proclamării Împărăţiei lui Dumnezeu
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.

Viewing of
Cross references
Footnotes