Add parallel Print Page Options

Vindecarea robului unui sutaş

După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a(A) intrat în Capernaum. Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine, căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga”. Isus a plecat cu ei, dar nu era departe de casă când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare”. 10 Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

Învierea fiului văduvei din Nain

11 În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. 12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. 13 Domnului, când a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” 14 Apoi, S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te(B), îţi spun!” 15 Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 16 Toţi(C) au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc s-a(D) ridicat între noi; şi Dumnezeu(E) a cercetat pe poporul Său”. 17 Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.

Trimişii lui Ioan Botezătorul

18 Ucenicii(F) lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri. 19 Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” 20 Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’ ” 21 Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea. 22 Şi(G), drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii(H) văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor(I) li se propovăduieşte Evanghelia. 23 Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”

Mărturia lui Isus despre Ioan

24 După ce(J) au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. 26 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc. 27 El(K) este acela despre care este scris: ‘Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’. 28 Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29 Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind(L) botezul lui Ioan, 30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul(M) lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. 31 Cu(N) cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei? 32 Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns’. 33 În adevăr, a venit Ioan(O) Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: ‘Are drac’. 34 A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor’. 35 Totuşi(P) Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”

Femeia păcătoasă

36 Un(Q) fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. 37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor 38 şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir. 39 Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta(R), dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă”. 40 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva”. „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el. 41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci. 42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?” 43 Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult”. Isus i-a zis: „Drept ai judecat”. 44 Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei. 45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. 46 Capul nu Mi l-ai uns cu(S) untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. 47 De aceea(T) îţi spun: ‘Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin’.” 48 Apoi a zis femeii: „Iertate(U) îţi sunt păcatele!” 49 Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine(V) este acesta de iartă chiar şi păcatele?” 50 Dar Isus a zis femeii: „Credinţa(W) ta te-a mântuit; du-te în pace”.

Credinţa centurionului

După ce a terminat Isus de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum. Un sclav al unui centurion[a], pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. Când centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe nişte bătrâni[b] ai iudeilor, ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul. Ei au venit la Isus şi L-au rugat stăruitor, spunând: „Este vrednic să-i îndeplineşti această cerere, căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a construit sinagoga!“ Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci eu nu sunt vrednic să intri sub acoperişul Meu! De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Ci spune un cuvânt pentru ca sclavul meu să poată fi vindecat! Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om pus sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când spun unuia: «Du-te!», el se duce, iar când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face.“

Isus s-a mirat de centurion când a auzit aceste lucruri şi S-a întors spre mulţimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare!“ 10 Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoşit.

Învierea fiului văduvei din Nain

11 Curând după aceea, Isus S-a dus într-o cetate, numită Nain, iar ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni au mers cu El. 12 Când S-a apropiat de poarta cetăţii, tocmai era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulţime destul de mare de oameni din cetate erau împreună cu ea. 13 Când Domnul a văzut-o, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!“

14 Apoi S-a dus şi a atins sicriul[c], iar cei care-l duceau s-au oprit. Isus a zis: „Tinere, ţie îţi vorbesc: ridică-te!“ 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale.

16 Pe toţi i-a cuprins frica şi Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat între noi!“ şi „Dumnezeu a venit în ajutorul poporului Său!“ 17 Vestea aceasta despre El s-a răspândit în toată Iudeea[d] şi în toate împrejurimile.

Isus şi Ioan Botezătorul

18 Ucenicii lui Ioan l-au anunţat pe acesta despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi 19 şi i-a trimis la Domnul ca să-L întrebe: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

20 Ei au venit deci la Isus şi I-au zis:

– Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“

21 Chiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.

22 Isus le-a răspuns:

– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii[e] sunt curăţiţi[f], surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.[g] 23 Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!

24 După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine deosebite şi trăiesc în lux sunt în palate! 26 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! 27 Acesta este cel despre care a fost scris:

«Iată, îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu,
    care va pregăti calea înaintea Ta!»[h]

28 Vă spun că, între cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.“[i]

29 Tot poporul care L-a auzit, chiar şi colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezaţi cu botezul lui Ioan. 30 Însă fariseii şi experţii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înşişi, nelăsându-se botezaţi de el.

31 „Aşadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generaţii şi cu cine seamănă ei? 32 Ei sunt ca nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii la alţii:

«V-am cântat din fluier, dar n-aţi dansat;
    v-am cântat de jale, dar n-aţi bocit!»

33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceţi: «Are demon!» 34 A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar voi ziceţi: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor[j] 35 Totuşi, înţelepciunea este îndreptăţită prin toţi copiii ei.“

Femeia păcătoasă şi pilda cu cei doi datornici

36 Unul dintre farisei L-a rugat pe Isus să mănânce cu el. Isus a intrat în casa fariseului şi S-a aşezat să mănânce. 37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru plin cu parfum. 38 Stând în spate, la picioarele lui Isus, şi plângând, ea a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul ei; şi-I săruta picioarele şi I le ungea cu parfum.

39 Când a văzut acest lucru, fariseul care-L chemase la masă şi-a zis: „Dacă Acesta ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care-L atinge, ar şti că este o păcătoasă!“ 40 Isus i-a zis:

– Simon, am ceva să-ţi spun!

– Spune, Învăţătorule! a răspuns el.

41 – Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari[k], iar celălalt, cincizeci. 42 Fiindcă n-aveau cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?

43 Simon I-a răspuns:

– Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult!

Isus i-a zis:

– Ai judecat drept.

44 Apoi, întorcându-Se către femeie, i-a zis lui Simon:

– Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta şi tu nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul ei. 45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să-Mi sărute picioarele. 46 Tu nu Mi-ai uns capul cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum. 47 De aceea îţi spun că păcatele ei cele multe sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin.

48 Apoi i-a zis femeii: „Păcatele îţi sunt iertate!“

49 Cei ce mâncau la masă împreună cu El au început să-şi zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă şi păcatele?!“ 50 Dar El i-a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit. Du-te în pace!“

Footnotes

  1. Luca 7:2 Ofiţer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni
  2. Luca 7:3 Cei mai respectaţi bărbaţi ai comunităţii
  3. Luca 7:14 De fapt, un fel de targă
  4. Luca 7:17 Nu neapărat cu referire la regiunea cu acelaşi nume, ci la Iudeea ca patrie a iudeilor
  5. Luca 7:22 Vezi nota de la 5:12
  6. Luca 7:22 Vezi nota de la 5:12
  7. Luca 7:22 Vezi Isaia 29:18-21; 35:5-6; 61:1
  8. Luca 7:27 Vezi Mal. 3:1
  9. Luca 7:28 Isus face o comparaţie între reprezentanţii a două ere, a două legăminte. Ioan Botezătorul face parte din era veche, a vechiului legământ, care a fost una pregătitoare. Noua eră, în care este inaugurată Împărăţia lui Dumnezeu, este superioară celei vechi, la fel şi reprezentanţii ei; vezi Mt. 11:13
  10. Luca 7:34 Vezi nota de la 5:30
  11. Luca 7:41 Plata obişnuită pentru o zi de muncă era de un denar pe zi (soldaţii romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). Prin urmare, această datorie reprezenta salariul pe 20 de luni de muncă, luând în calcul şase zile lucrătoare pe săptămână