A A A A A
Bible Book List

Judecători 19-21 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Un levit şi ţiitoarea lui

19 În zilele acela, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea regiunii muntoase a lui Efraim îşi luase o ţiitoare din Betleemul lui Iuda. Dar ţiitoarea i-a fost necredincioasă[a] şi s-a întors apoi la familia ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. După aceea, soţul ei s-a dus la ea pentru a o convinge să se întoarcă. Era însoţit de slujitorul său şi de o pereche de măgari. Ea l-a adus în locuinţa tatălui ei şi tatăl fetei l-a primit cu bucurie când l-a văzut. Socrul său, tatăl fetei, l-a reţinut şi astfel ei au rămas la el trei zile. Au mâncat, au băut şi au înnoptat acolo. În a patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine ca să prinzi putere, apoi veţi pleca!“ Ei au rămas, au mâncat şi au băut din nou împreună. Tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Te rog, binevoieşte să rămâi aici peste noapte şi înveseleşte-te!“ Bărbatul se sculase să plece, dar socrul său l-a convins să rămână. Astfel, el s-a întors şi a înnoptat din nou acolo. În a cincea zi, s-a sculat dis-de-dimineaţă ca să plece. Tatăl fetei i-a zis: „Te rog, mai zăboveşte la mine până la amiază şi întăreşte-ţi inima!“ Astfel, ei au mâncat din nou împreună. După aceea bărbatul s-a sculat să plece împreună cu slujitorul şi cu ţiitoarea sa, dar socrul lui, tatăl fetei, i-a zis: „Iată că se apropie seara! Te rog, înnoptează aici, căci ziua aproape a trecut! Rămâi, te rog, şi înveseleşte-te! Mâine te vei trezi ca să porneşti la drum şi te vei duce acasă!“ 10 Dar bărbatul n-a vrut să mai rămână, ci s-a ridicat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu ţiitoarea sa. 11 Când erau aproape de Iebus, se făcuse târziu deja. Slujitorul i-a zis stăpânului său:

– Am putea să ne întoarcem în cetatea acestor iebusiţi ca să înnoptăm acolo!

12 Dar stăpânul lui i-a răspuns:

– Nu ne întoarcem pentru o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt israeliţi, ci vom merge până la Ghiva! 13 Să încercăm să ne apropiem de unul din aceste locuri: de Ghiva sau Rama, a mai spus el slujitorului său.

14 Astfel, ei au plecat mai departe. Când au ajuns aproape de Ghiva, care aparţine de Beniamin, soarele apunea. 15 S-au întors şi au intrat să înnopteze în Ghiva. Ei au intrat şi s-au oprit în piaţa cetăţii, dar nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă şi să-i găzduiască. 16 Chiar atunci, seara, un bătrân se întorcea de la lucrul câmpului. Omul era din regiunea muntoasă a lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva, deşi oamenii din această cetate erau beniamiţi. 17 Când s-a uitat şi l-a văzut pe călător în piaţa cetăţii, bătrânul i-a zis:

– Încotro mergi şi de unde vii?

18 El i-a răspuns:

– Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea regiunii muntoase a lui Efraim, de unde sunt! Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la Casa Domnului[b]. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui, 19 deşi avem paie şi nutreţ pentru măgarii noştri, avem pâine şi vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta şi pentru tânărul care este cu slujitorii tăi, aşa că nu ne lipseşte nimic!

20 Bătrânul i-a zis:

– Fii liniştit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piaţă!

21 I-a dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Apoi şi-au spălat picioarele, au mâncat şi au băut. 22 În timp ce se veseleau ei, nişte oameni nelegiuiţi dintre locuitorii cetăţii, au început să roiască în jurul casei, bătând la uşă. L-au strigat pe bătrân, stăpânul casei, şi i-au zis:

– Scoate-l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să ne împreunăm cu el ca să-l cunoaştem[c]!

23 Bătrânul, stăpânul casei, a ieşit la ei şi le-a răspuns:

– Fraţilor, vă rog, nu fiţi aşa răi. Omul acesta îmi este oaspete, de aceea nu săvârşiţi o asemenea faptă ruşinoasă! 24 Am o fiică fecioară, iar el are o ţiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele! Înjosiţi-le şi faceţi-le ce vă va plăcea, dar nu săvârşiţi un lucru aşa de ruşinos cu acest om! 25 Oamenii însă n-au vrut să-l asculte. Atunci călătorul şi-a înşfăcat ţiitoarea şi le-a scos-o afară. Ei au necinstit-o[d] şi au abuzat de ea toată noaptea, până dimineaţa. Apoi, când a început să se crape de ziuă, au lăsat-o să plece. 26 La ivirea zorilor, femeia a venit şi a căzut la uşa casei bătrânului, unde se afla şi stăpânul ei, rămânând acolo până când s-a luminat bine de ziuă. 27 Dimineaţa, stăpânul ei s-a trezit, a deschis uşile casei şi a ieşit să-şi continue drumul. Atunci a dat de ţiitoarea sa care era întinsă lângă uşa casei, având mâinile pe prag. 28 El i-a zis: „Ridică-te şi hai să mergem!“ Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat către casă. 29 Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, şi-a apucat ţiitoarea şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi pe care le-a trimis prin toată regiunea lui Israel. 30 Toţi cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când au venit israeliţii din ţara Egiptului şi până astăzi! Luaţi aminte asupra acestei fapte, sfătuiţi-vă şi spuneţi ce-i de făcut!“

Lupta dintre israeliţi şi beniamiţi

20 Toţi israeliţii au ieşit de la Dan până la Beer-Şeba[e] şi până la ţinutul Ghiladului. Adunarea s-a strâns astfel ca un singur om înaintea Domnului, la Miţpa. Conducătorii întregului popor, ai tuturor seminţiilor lui Israel, s-au înfăţişat în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de pedestraşi. Beniamiţii au auzit că israeliţii s-au strâns la Miţpa. Israeliţii au zis:

– Spuneţi, cum s-a întâmplat această nelegiuire?

Atunci, levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul şi le-a zis:

– Eu şi ţiitoarea mea intrasem în Ghiva, care aparţine de Beniamin, ca să înnoptăm acolo. Dar locuitorii Ghivei s-au ridicat împotriva mea, au înconjurat pe timp de noapte casa în care eram şi au vrut să mă omoare. Mi-au necinstit ţiitoarea până când a murit. Atunci mi-am apucat ţiitoarea, am tăiat-o în bucăţi şi bucăţile le-am trimis prin toată ţara moştenită de Israel, pentru că ceea ce ei au săvârşit este o nelegiuire şi o urâciune în Israel. Iată că toţi cei ce aţi venit aici sunteţi israeliţi: sfătuiţi-vă deci şi daţi un verdict acum!

Poporul a luat o decizie şi a zis:

– Nici unul din noi nu va pleca! Nimeni nu se va întoarce acasă! Iată acum ce-i vom face Ghivei: o vom lua cu asalt după cum vom ieşi la sorţi! 10 Din toate seminţiile lui Israel vom lua zece bărbaţi dintr-o sută, o sută dintr-o mie şi o mie din zece mii; aceştia vor aduce provizii pentru popor. Apoi, când ei se vor întoarce, vom pedepsi Ghiva[f] lui Beniamin potrivit cu toată nelegiuirea pe care a săvârşit-o în Israel! 11 Israeliţii s-au unit şi s-au mobilizat împotriva cetăţii. 12 Conducătorii seminţiilor lui Israel au trimis nişte bărbaţi prin toate familiile lui Beniamin ca să le spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care a avut loc printre voi? 13 Aduceţi-i acum pe oamenii aceia nelegiuiţi, care sunt printre voi în Ghiva, ca să-i omorâm! Vom nimici astfel răul din mijlocul lui Israel!“ Dar beniamiţii n-au vrut să asculte de glasul israeliţilor, fraţii lor.

14 Beniamiţii s-au strâns din cetăţile lor la Ghiva şi s-au pregătit de luptă împotriva israeliţilor. 15 În ziua aceea s-au mobilizat douăzeci şi şase de mii de războinici beniamiţi, în afară de locuitorii Ghivei, care s-au strâns în număr de şapte sute de oameni aleşi. 16 În toată mulţimea aceasta erau şapte sute de bărbaţi destoinici, care erau stângaci. Toţi aceştia, trăgând cu praştia, puteau ţinti chiar şi un fir de păr şi nu greşeau. 17 De partea opusă lui Beniamin, se adunaseră bărbaţii lui Israel: erau patru sute de mii de războinici înarmaţi. 18 Ei au plecat în grabă la Betel. Acolo israeliţii L-au întrebat pe Dumnezeu şi au zis:

– Care dintre noi să pornească primul la război împotriva beniamiţilor?

Domnul le-a răspuns:

– Iuda să înceapă!

19 Dimineaţa, israeliţii au pornit şi şi-au aşezat tabăra lângă Ghiva. 20 Apoi au ieşit să se lupte cu beniamiţii şi s-au aşezat în linie de bătaie, înaintea Ghivei. 21 Beniamiţii au ieşit din Ghiva şi au doborât în acea zi douăzeci şi două de mii de israeliţi. 22 Israeliţii s-au îmbărbătat şi s-au aşezat din nou în linie de bătaie în locul în care se aşezaseră în prima zi.

23 Între timp israeliţii se duseseră să plângă înaintea Domnului până seara. L-au întrebat atunci pe Domnul, spunându-I:

– Să pornim din nou la luptă împotriva beniamiţilor, fraţii noştri?

Domnul le-a răspuns:

– Înaintaţi împotriva lor!

24 De aceea israeliţii au înaintat a doua zi împotriva beniamiţilor. 25 Dar şi a doua zi beniamiţii le-au ieşit împotrivă din Ghiva şi au doborât optsprezece mii de războinici înarmaţi. 26 Atunci, toţi israeliţii, deci tot poporul, s-au dus la Betel şi au început să plângă. În ziua aceea au rămas acolo, în prezenţa Domnului, până seara şi au adus înaintea Domnului arderi de tot şi jertfe de pace[g]. 27 Israeliţii L-au întrebat pe Domnul – în vremea aceea, Chivotul Legământului cu Dumnezeu era acolo, 28 iar Fineas, fiul lui Elazar, fiul lui Aaron, slujea înaintea lui – şi I-au zis:

– Să pornim din nou la luptă împotriva fraţilor noştri sau să ne oprim?

Domnul le-a răspuns:

– Duceţi-vă, căci mâine îi voi da în mâinile voastre!

29 Atunci, israeliţii au pus la pândă nişte oameni în spatele cetăţii Ghiva. 30 A treia zi israeliţii au ieşit la luptă împotriva beniamiţilor şi s-au aşezat înaintea Ghivei ca şi în celelalte dăţi. 31 Beniamiţii au urmărit poporul, fiind astfel îndepărtaţi de lângă cetate. Au început să lovească în popor şi să ucidă ca în celelalte dăţi, pe drumurile cele mari – unul care duce la Betel şi altul la Ghiva – şi în câmpie. Au ucis aproape treizeci de israeliţi. 32 Beniamiţii ziceau: „Iată-i învinşi dinaintea noastră ca şi mai înainte!“ Dar israeliţii ziceau: „Să fugim şi să-i îndepărtăm de cetate spre drumurile cele mari!“ 33 Israeliţii au fugit fiecare de pe poziţiile lor şi s-au regrupat la Baal-Tamar, iar israeliţii care stăteau la pândă s-au năpustit din locul în care erau, la apus[h] de Ghiva[i]. 34 Zece mii de oameni aleşi din tot Israelul au înaintat împotriva Ghivei. Bătălia a fost aprigă şi beniamiţii nici nu-şi închipuiau că va veni asupra lor un asemenea dezastru. 35 Domnul i-a nimicit pe beniamiţi dinaintea lui Israel şi astfel israeliţii au ucis în acea zi douăzeci şi cinci de mii o sută de beniamiţi. 36 Beniamiţii au înţeles că au fost înfrânţi.

Atunci când israeliţii s-au lăsat urmăriţi de beniamiţi, ei s-au bazat pe oamenii care fuseseră puşi la pândă în apropierea Ghivei. 37 Cei ce stăteau la pândă au înaintat repede împotriva Ghivei, s-au năpustit asupra ei şi au trecut cetatea prin ascuţişul sabiei. 38 Semnalul pe care israeliţii îl hotărâseră cu cei ce stăteau la pândă era acela că ei trebuiau să înalţe în cetate un nor mare de fum. 39 Doar atunci bărbaţii lui Israel ar fi trebuit să se întoarcă în luptă. Beniamiţii începuseră să lovească şi pentru că numărul celor ucişi era aproape de treizeci de oameni, ei îşi ziceau: „Cu siguranţă că sunt nimiciţi dinaintea noastră ca în prima luptă!“ 40 Când coloana de fum a început să se înalţe din cetate, beniamiţii au privit înapoi şi au observat-o cum se ridica din întreaga cetate înspre ceruri. 41 Atunci israeliţii s-au întors în luptă. Când au văzut dezastrul care-i aştepta, beniamiţii s-au îngrozit. 42 Au fugit dinaintea israeliţilor spre drumul care duce în pustie, dar nu au putut scăpa de luptă; israeliţii care ieşeau din cetate i-au ucis chiar acolo[j]. 43 I-au înconjurat pe beniamiţi, i-au urmărit fără încetare[k] şi i-au nimicit până în faţa Ghivei, spre răsărit.

44 Optsprezece mii de beniamiţi au fost ucişi, toţi aceştia fiind luptători viteji. 45 Unii au fugit şi au scăpat în pustie, la stânca Rimon. Israeliţii au ucis la drumurile cele mari cinci mii dintre ei. Pe alţii i-au urmărit până la Ghidom, ucigând dintre aceştia două mii de oameni. 46 Astfel, numărul beniamiţilor care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci şi cinci de mii de războinici. 47 Dintre cei care au fugit şi au scăpat în pustie, la stânca Rimon au mai rămas şase sute de oameni. Ei au locuit la stânca Rimon timp de patru luni. 48 Israeliţii s-au întors spre beniamiţi şi au trecut prin ascuţişul sabiei toate cetăţile cu tot ce au găsit în ele: oameni şi animale. Ei au dat foc tuturor acestor cetăţi pe care le-au găsit în cale.

Israeliţii salvează seminţia lui Beniamin

21 Israeliţii juraseră la Miţpa: „Nici unul din noi să nu-şi dea fata de soţie beniamiţilor!“ După toate acestea, poporul s-a dus la Betel şi a rămas acolo, în prezenţa Domnului, până seara. Şi-au ridicat glasul, s-au jelit şi au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel? Să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?“

A doua zi poporul s-a sculat devreme, a zidit acolo un altar şi a adus arderi de tot şi jertfe de pace[l]. Apoi israeliţii au zis: „Care dintre seminţiile lui Israel nu a venit la adunare, înaintea Domnului?“ Făcuseră un jurământ ferm ca oricine nu va veni înaintea Domnului la Miţpa, să fie pedepsit cu moartea.

Israeliţilor le părea rău de cei din poporul lor şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel! Ce să facem pentru aceia care au rămas fără soţii, fiindcă am jurat pe Domnul că nu le vom da de soţii pe fetele noastre?“ Apoi au zis: „Este vreuna dintre seminţiile lui Israel care nu a venit înaintea Domnului, la Miţpa?“ Li s-a spus că în tabără, la adunare, nu venise nici un bărbat din Iabeşul Ghiladului. Au adunat poporul şi iată că acolo nu era nici un bărbat dintre locuitorii Iabeşului din Ghilad.

10 Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de războinici, poruncindu-le: „Duceţi-vă şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabeşul Ghiladului, cu tot cu femei şi copii! 11 Iată ce trebuie să faceţi: să nimiciţi toţi bărbaţii şi toate femeile care nu sunt fecioare!“ 12 Au găsit printre locuitorii din Iabeşul Ghiladului patru sute de fete fecioare şi le-au adus în tabără la Şilo, în ţara Canaan.

13 Toată adunarea a trimis soli ca să le vorbească beniamiţilor care se aflau la stânca Rimon şi să le vestească pacea. 14 În acea vreme, beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de soţii dintre acelea care au fost lăsate în viaţă – dintre femeile din Iabeşul Ghiladului. Totuşi nu erau destule pentru ei. 15 Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o ruptură în seminţiile lui Israel. 16 Atunci cei din sfatul bătrânilor adunării au zis: „Ce să facem cu cei care au rămas fără soţii, căci beniamitele au fost nimicite?“ 17 Au mai zis: „Supravieţuitorii lui Beniamin trebuie să aibă urmaşi, ca să nu fie ştearsă o seminţie din Israel! 18 Dar noi nu putem să le dăm de soţii pe fiicele noastre, căci toţi israeliţii au jurat spunând: «Blestemat este cel ce va da vreo femeie lui Beniamin!»“ 19 După aceea au zis: „În fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Şilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce de la Betel la Şehem şi la sud de Lebona!“ 20 Apoi le-au poruncit beniamiţilor şi le-au zis: „Duceţi-vă şi staţi la pândă în vii! 21 Urmăriţi ce se întâmplă şi când le veţi vedea pe fetele din Şilo că vor ieşi să danseze, să ieşiţi din vii şi să vă răpiţi fiecare câte o soţie dintre fetele din Şilo. Apoi să vă duceţi în teritoriul lui Beniamin. 22 Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «Daţi-ni-le nouă, căci în luptă n-am reuşit să luăm pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le daţi acum, nu veţi fi vinovaţi de încălcarea jurământului!»“ 23 Beniamiţii au făcut întocmai: şi-au luat soţii după numărul lor dintre dansatoarele pe care le-au răpit. Apoi au plecat şi s-au întors la moştenirea lor; au zidit din nou cetăţi şi au locuit în ele. 24 Tot atunci, israeliţii au plecat de acolo, fiecare la seminţia şi la clanul lui. Şi astfel, fiecare om s-a dus la proprietatea lui.

25 În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare făcea ce i se părea că este drept.

Footnotes:

  1. Judecători 19:2 Sau: Dar ţiitoarea s-a mâniat pe el
  2. Judecători 19:18 Vezi 18:31
  3. Judecători 19:22 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale
  4. Judecători 19:25 Lit.: au cunoscut-o
  5. Judecători 20:1 Sau: de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului iar Beer-Şeba pe cea sudică.
  6. Judecători 20:10 Un singur mss al TM; celelalte mss ale TM: Gheva, o variantă a numelui Ghiva
  7. Judecători 20:26 Adesea tradus prin jertfe de comuniune sau jertfe de mulţumire, deoarece poartă şi aceste sensuri
  8. Judecători 20:33 Unele mss ale LXX, VUL; sensul termenului ebraic este nesigur
  9. Judecători 20:33 TM: Gheva, variantă a numelui Ghiva
  10. Judecători 20:42 Lit.: i-au ucis în mijloc, în ideea că beniamiţii au fost prinşi în mijloc, între israeliţii care ieşeau din cetate şi ceilalţi care fuseseră urmăriţi de beniamiţi
  11. Judecători 20:43 Sensul termenului ebraic este nesigur
  12. Judecători 21:4 Vezi nota de la 20:26
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.

  Back

1 of 1

You'll get this book and many others when you join Bible Gateway Plus. Learn more

Viewing of
Cross references
Footnotes