Împotriva Moabului

15 Prorocie^(A) împotriva Moabului.

Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul^(B) este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!… ² Poporul se^(C) suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate^(D) capetele sunt rase şi toate bărbile sunt tăiate. ³ Pe uliţe sunt încinşi cu saci, pe^(E) acoperişuri şi în pieţe totul geme şi se topeşte plângând. ⁴ Hesbonul şi^(F) Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază. ⁵ Îmi plânge inima^(G) pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la^(H) Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul^(I) Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului. ⁶ Căci apele Nimrim^(J) sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde. ⁷ De aceea strâng ce le mai rămâne şi îşi strămută averile dincolo de pârâul sălciilor. ⁸ Căci ţipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim şi urletele lui răsună până la Beer-Elim. ⁹ Apele Dimonului sunt pline de sânge, şi voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu^(K) va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.

16 Trimiteţi^(L) miei cârmuitorului ţării, trimiteţi-i din^(M) Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! ² Ca o pasăre fugară, zgurnită din cuib, aşa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului^(N). ³ Şi vor zice: „Sfătuieşte, mijloceşte, acoperă-ne ziua namiaza mare cu umbra ta, ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriţi, nu da pe faţă pe cei fugiţi! ⁴ Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniţi din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârşi, cel ce calcă ţara în picioare va pieri. ⁵ Şi atunci, un scaun de domnie se^(O) va întări prin îndurare şi se va vedea şezând cu credincioşie, în casa lui David, un^(P) judecător, prieten al dreptului şi plin de râvnă pentru dreptate.” – ⁶ Auzim îngâmfarea mândrului^(Q) Moab, fudulia şi fala lui, trufia^(R) şi lăudăroşia lui. ⁷ De aceea geme^(S) Moabul pentru Moab, toţi gem; suspinaţi pe dărâmăturile Chir-Haresetului^(T), adânc mâhniţi; ⁸ căci câmpiile^(U) Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din^(V) Sibma, care se întindeau până la Iaezer şi se încâlceau prin pustie: mlădiţele ei se întindeau şi treceau dincolo de mare. ⁹ De aceea plâng pentru via din Sibma, ca pentru Iaezer; vă ud^(W) cu lacrimile mele, Hesbonule^(X) şi Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre şi peste secerişul vostru a căzut un strigăt de război! ¹⁰ S-a^(Y) dus bucuria şi veselia din câmpii! Şi în vii, nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. „Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. ¹¹ De aceea îmi plânge sufletul^(Z) pentru Moab ca o harpă şi inima pentru Chir-Hares. ¹² Şi, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălţimi^(AA), şi va intra în locaşul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!” – ¹³ Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. ¹⁴ Iar acum Domnul vorbeşte şi zice:

„În trei ani, ca^(AB) anii unui simbriaş, slava Moabului va fi dispreţuită, împreună cu toată această mare mulţime, şi ce va rămâne va fi puţin lucru, aproape nimic.”

²¹ Edomului^(A), Moabului^(B) şi copiilor lui Amon^(C);

³ Trimite-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului şi împăratului Sidonului, prin trimişii care au venit la Ierusalim, la Zedechia, împăratul lui Iuda.

⁹ de aceea deschid ţinutul Moabului dinspre cetăţi, dinspre cetăţile lui de la hotare, care sunt podoaba ţării, şi anume: Bet-Ieşimotul, Baal-Meonul şi Chiriataim,

Împotriva Moabului

2 Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru trei nelegiuiri ale Moabului^(A), ba pentru patru nu-Mi schimb hotărârea, pentru că a ars, a ars^(B) până le-a făcut var, oasele împăratului Edomului, ² de aceea voi trimite foc în Moab şi va mistui palatele Cheriotului^(C), şi Moabul va pieri în mijlocul zarvei, în mijlocul strigătelor^(D) de război şi al sunetului trâmbiţei.