Venirea mântuirii

62 „De dragostea Sionului nu voi tăcea, de dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o făclie care s-aprinde. ² Atunci neamurile vor vedea^(A) mântuirea ta şi toţi împăraţii, slava ta şi-ţi^(B) vor pune un nume nou, pe care-l va hotărî gura Domnului. ³ Vei fi o cunună^(C) strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău. ⁴ Nu^(D) te vor mai numi Părăsită^(E)(F), şi nu-ţi vor mai numi pământul un pustiu^(G), ci te vor numi: Plăcerea Mea este în ea şi ţara ta o vor numi Beula: Măritată, căci Domnul Îşi pune plăcerea în tine şi ţara ta se va mărita iarăşi. ⁵ Cum se uneşte un tânăr cu o fecioară, aşa se vor uni fiii tăi cu tine şi, cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa^(H) se va bucura Dumnezeul tău de tine.” ⁶ „Pe zidurile tale, Ierusalime, am^(I) pus nişte străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi deloc! ⁷ Şi nu-I daţi răgaz, până nu va aşeza din nou Ierusalimul şi-l va face o^(J) laudă pe pământ. ⁸ Domnul a jurat pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel puternic, zicând: ‘Nu voi mai da^(K) grâul tău hrană vrăjmaşilor tăi şi fiii străinului nu vor mai bea vinul tău, pentru care tu te-ai ostenit. ⁹ Ci cei ce vor strânge grâul, aceia îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul şi cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea în^(L) curţile Locaşului Meu celui sfânt.’ ¹⁰ Treceţi, treceţi pe porţi! Pregătiţi^(M) o cale poporului! Croiţi, croiţi drum, daţi pietrele la o parte! Ridicaţi un steag peste popoare! ¹¹ Iată ce vesteşte Domnul până la marginile pământului: ‘Spuneţi^(N) fiicei Sionului: «Iată^(O), Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El şi răsplătirile merg înaintea Lui».’ ¹² Ei vor fi numiţi Popor sfânt, Răscumpăraţi ai Domnului. Iar pe tine te vor numi Cetate căutată şi nepărăsită.”