Adevăratul post

58 «Strigă tare, nu te opri!
    Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă!
Fă-i cunoscută poporului Meu răzvrătirea
    şi Casei lui Iacov – păcatele!
Zi de zi ei Mă caută
    şi par dornici să cunoască căile Mele,
ca un neam care ar practica dreptatea
    şi n-ar fi părăsit porunca Dumnezeului lor.
Îmi cer hotărâri drepte
    şi par dornici să se apropie de Dumnezeu.
‘De ce când postim Tu nu vezi?
    De ce când ne smerim Tu nu iei seama?’

Pentru că în ziua postului vostru vă satisfaceţi propriile dorinţe
    şi vă asupriţi toţi lucrătorii.
Pentru că atunci când postiţi vă certaţi, vă luptaţi
    şi vă loviţi plini de răutate cu pumnul.
Postind cum faceţi voi azi,
    nu vă veţi face vocea auzită în înălţimi.
Oare aşa arată postul care-Mi este plăcut –
    o zi în care omul să se smerească pe sine,
să-şi plece capul ca o trestie
    şi să se culce în sac şi cenuşă?
Aceasta numeşti tu post
    şi zi plăcută Domnului?

Iată postul care-Mi este plăcut:
    să dezlegi lanţurile nedreptăţii,
        să desfaci legăturile jugului,
să-i eliberezi pe cei asupriţi
    şi să zdrobeşti orice jug,
să-ţi împarţi pâinea cu cel flămând,
    să le oferi săracilor fără casă un adăpost,
iar când vezi un om gol, să-l acoperi
    şi să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine[a].
Atunci lumina ta va răsări ca zorii
    şi vindecarea ta va apărea repede;
atunci dreptatea[b] ta va merge înaintea ta,
    iar slava Domnului îţi va fi ariergarda.
Atunci vei chema, iar Domnul va răspunde;
    vei striga după ajutor, iar El va spune: ‘Iată-mă!’

Dacă vei înlătura din mijlocul tău jugul asupririi,
    arătarea cu degetul şi vorbirea răutăcioasă,
10 dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând
    şi dacă vei sătura nevoile celui sărman,
atunci lumina ta va răsări în întuneric,
    iar noaptea ta va fi ca amiaza.
11 Domnul te va călăuzi tot timpul,
    îţi va împlini nevoile chiar în locuri uscate de soare
        şi-ţi va întări oasele.
Vei fi ca o grădină bine udată
    şi ca un izvor de apă,
        ale cărui ape nu seacă niciodată.
12 Ai tăi îţi vor rezidi vechile ruine
    şi vei ridica din nou temeliile generaţiilor străbune;
vei fi numit: ‘Cel ce drege spărturile zidurilor’,
    ‘Cel ce restaurează drumurile ca să fie locuite din nou’.

13 Dacă îţi vei opri piciorul de la a pângări Sabatul
    şi de la a-ţi satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă,
dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine
    şi ziua sfântă a Domnului – o zi onorată,
dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta,
    prin a nu face ceea ce-ţi place
        şi prin a nu vorbi lucruri fără folos,
14 atunci te vei bucura în Domnul,
    te voi face să străbaţi călare înălţimile ţării
şi te voi hrăni cu moştenirea părintelui tău Iacov»,
    căci gura Domnului a vorbit.

Footnotes

  1. Isaia 58:7 Lit.: de propria-ţi carne
  2. Isaia 58:8 Sau: Cel care îţi face dreptate