Add parallel Print Page Options

Răspunsul lui Iov

Iov a luat cuvântul şi a zis:

„Oh, de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea
şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
ar fi mai grele decât nisipul(A) mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
Căci(B) săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns,
sufletul meu le suge otrava
şi groaza(C) Domnului bagă fiori în mine!
Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă?
Mugeşte boul când are de mâncare?
Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare?
Are vreun gust albuşul unui ou?
Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating,
acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă!
O, de mi s-ar asculta dorinţa
şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
De(D) ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!
10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere,
această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte:
(E) niciodată n-am călcat poruncile(F) Celui Sfânt.
11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?
La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?
12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?
Trupul meu e de aramă?
13 Nu sunt eu lipsit de ajutor,
şi n-a fugit mântuirea de mine?

Iov se tânguieşte

14 Cel ce suferă(G) are drept la mila prietenului,
chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.
15 Fraţii(H) mei s-au arătat înşelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor(I) care trec.
16 Un sloi le tulbură cursul,
zăpada se îngrămădeşte pe ele;
17 vine arşiţa vremii şi seacă,
vine căldura soarelui şi li se usucă albia.
18 Cete de călători se abat din drumul lor,
se cufundă în pustie şi pier.
19 Cetele celor din Tema(J) se uită ţintă la ele,
călătorii din Seba(K) sunt plini de nădejde când le văd.
20 Dar rămân înşelaţi(L) în nădejdea lor,
rămân uimiţi când ajung la ele.
21 Aşa sunteţi(M) şi voi acum pentru mine.
Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi(N)!
22 V-am zis eu oare: ‘Daţi-mi ceva,
cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
23 scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului,
răscumpăraţi-mă din mâna celor răi!’?
24 Învăţaţi-mă, şi voi tăcea;
faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!
Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26 Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis
şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27 Voi năpăstuiţi pe orfan,
prigoniţi(O) pe prietenul vostru.
28 Uitaţi-vă la mine, vă rog!
Doar nu voi minţi în faţă!
29 Întoarceţi-vă(P), nu fiţi nedrepţi;
întoarceţi-vă şi mărturisiţi că sunt nevinovat!
30 Este vreo nelegiuire pe limba mea
şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?