Add parallel Print Page Options

Cel din urmă răspuns al lui Iov

27 Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde şi a zis:

„Viu este Dumnezeu, care(A) nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
că, atâta vreme cât voi avea suflet
şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
Departe de mine gândul să vă dau dreptate!
Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra(B) nevinovăţia.
Ţin(C) să-mi scot dreptatea
şi nu voi slăbi; inima(D) nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău
şi potrivnicul meu, ca cel nelegiuit!
Ce(E) nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit
când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
Îi ascultă(F) Dumnezeu strigătele
când vine strâmtorarea peste el?
10 Este(G) Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11 Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12 Dar voi le cunoaşteţi şi sunteţi de acelaşi gând;
pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
13 Iată(H) soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14 Dacă(I) are mulţi fii, îi are pentru sabie
şi odraslele lui duc lipsă de pâine.
15 Cei ce scapă din ai lui sunt îngropaţi de ciumă,
şi văduvele(J) lor nu-i plâng.
16 Dacă strânge argint ca ţărâna,
dacă îngrămădeşte haine ca noroiul,
17 el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele
şi de argintul lui omul fără prihană(K) are parte.
18 Casa lui este ca aceea(L) pe care o zideşte molia,
ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
19 Se culcă bogat şi moare despuiat;
deschide ochii şi totul a pierit.
20 Îl apucă groaza ca nişte(M) ape
şi noaptea îl ia vârtejul.
21 Vântul de răsărit îl ia şi se duce;
îl smulge cu putere din locuinţa lui.
22 Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui,
şi cel rău ar vrea să fugă, să scape de ele.
23 Oamenii bat din palme la căderea lui
şi-l fluieră la plecarea din locul lui.