Iov 26

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

² „Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii!
Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
³ Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere!
Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
⁴ Către cine se îndreaptă cuvintele tale?
Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
⁵ Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape
şi sub locuitorii lor.
⁶ Înaintea Lui, Locuinţa morţilor este goală^(A),
adâncul n-are acoperiş.
⁷ El întinde^(B) miazănoaptea asupra golului
şi spânzură Pământul pe nimic.
⁸ Leagă^(C) apele în norii Săi
şi norii nu se sparg sub greutatea lor.
⁹ Acoperă faţa scaunului Său de domnie
şi Îşi întinde norul peste el.
¹⁰ A tras^(D) o boltă pe faţa apelor,
ca hotar între lumină şi întuneric.
¹¹ Stâlpii cerului se clatină
şi se înspăimântă la ameninţarea Lui.
¹² Prin puterea Lui tulbură^(E) marea,
prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
¹³ Suflarea Lui^(F) înseninează cerul,
mâna Lui străpunge şarpele^(G) fugar.
¹⁴ Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale,
şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi!
Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”