Iov 20

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

² „Gândurile mele mă silesc să răspund,
şi frământarea mea nu-mi dă pace.
³ Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine
şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.
⁴ Nu ştii tu
că de mult de tot,
de când a fost aşezat omul pe pământ,
⁵ biruinţa celor răi a fost scurtă^(A)
şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
⁶ Chiar dacă s-ar înălţa^(B) până la ceruri
şi capul i-ar ajunge până la nori,
⁷ va pieri pentru totdeauna, ca^(C) murdăria lui,
şi cei ce-l vedeau vor zice: ‘Unde este?’
⁸ Va zbura ca^(D) un vis şi nu-l vor mai găsi;
va pieri ca o vedenie de noapte.
⁹ Ochiul^(E) care-l privea nu-l va mai privi,
locul în care locuia nu-l va mai zări.
¹⁰ Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,
şi mâinile lui^(F) vor da înapoi ce a răpit cu sila.
¹¹ Oasele lui, pline de^(G) vlaga tinereţii,
îşi vor avea culcuşul^(H) cu el în ţărână.
¹² Dulce era răul în gura lui.
Îl ascundea sub limbă,
¹³ îl mesteca întruna şi nu-l lăsa;
îl ţinea în cerul gurii,
¹⁴ dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui,
va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
¹⁵ Bogăţiile înghiţite le va vărsa,
Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
¹⁶ Otravă de aspidă a supt,
şi de aceea limba năpârcii îl va ucide.
¹⁷ Nu-şi va mai plimba privirile peste pâraiele^(I)
şi râurile de miere şi de lapte,
¹⁸ va da înapoi^(J) ce a câştigat
şi nu va mai trage folos din câştig;
va da înapoi tot ce a luat
şi nu se va mai bucura de el,
¹⁹ căci a asuprit pe săraci şi i-a lăsat să piară,
a dărâmat case şi nu le-a zidit la loc.
²⁰ Lăcomia lui n-a cunoscut^(K) margini,
dar nu va scăpa ce are mai scump.
²¹ Nimic nu scapă de lăcomia lui,
dar bunăstarea lui nu va ţine.
²² În mijlocul belşugului va fi în nevoie;
mâna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
²³ Şi iată, ca să-i umple pântecele,
Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui
şi-l va sătura^(L) cu o ploaie de săgeţi.
²⁴ Dacă va scăpa^(M) de armele de fier,
îl va străpunge arcul de aramă.
²⁵ Îşi smulge din trup săgeata, care scânteiază^(N) la ieşirea din fierea lui,
şi îl apucă spaimele^(O) morţii.
²⁶ Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui;
va fi mistuit de un foc^(P) pe care nu-l va aprinde omul, şi ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.
²⁷ Cerurile îi vor dezveli fărădelegea,
şi pământul se va ridica împotriva lui.
²⁸ Veniturile casei lui se vor pierde,
vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.
²⁹ Aceasta^(Q) este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu.”