Iov 10

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

10 M-am dezgustat^(A) de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele,
voi vorbi^(B) în amărăciunea sufletului meu.
² Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!
Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
³ Îţi place să chinuieşti,
să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale,
în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
⁴ Oare ai ochi de carne,
sau vezi^(C) cum vede un om?
⁵ Zilele Tale sunt ca zilele omului şi anii Tăi ca anii lui,
⁶ ca să cercetezi fărădelegea mea
şi să cauţi păcatul meu,
⁷ când^(D) ştii bine că nu sunt vinovat
şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
⁸ Mâinile^(E) Tale m-au făcut şi m-au zidit,
ele m-au întocmit în întregime…
Şi Tu să mă nimiceşti!
⁹ Adu-Ţi aminte^(F) că Tu m-ai lucrat ca lutul!
Şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
¹⁰ Nu m-ai^(G) muls ca laptele?
Nu m-ai închegat ca brânza?
¹¹ M-ai îmbrăcat cu piele şi carne,
m-ai ţesut cu oase şi vine;
¹² mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa,
m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
¹³ Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta,
iată, ştiu acum ce aveai de gând:
¹⁴ că, dacă păcătuiesc, să mă^(H) pândeşti
şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
¹⁵ Dacă sunt vinovat, vai^(I) de mine!
Dacă sunt nevinovat^(J), nu îndrăznesc să-mi ridic capul,
sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
¹⁶ Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti^(K) ca un leu,
mă loveşti cu lucruri de mirat,
¹⁷ Îmi pui înainte noi martori împotrivă,
Îţi creşte mânia împotriva mea
şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
¹⁸ Pentru ce^(L) m-ai scos din pântecele mamei mele?
O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
¹⁹ Aş fi ca şi cum n-aş fi fost,
şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!
²⁰ Nu sunt^(M) zilele mele destul de puţine?
Să mă lase^(N) dar, să plece^(O) de la mine şi să răsuflu puţin
²¹ înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
²² în ţara^(P) întunericului şi a umbrei^(Q) morţii,
în ţara negurii adânci,
unde domnesc umbra morţii şi neorânduiala
şi unde lumina este ca întunericul!’ ”