Iov 4

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

² „Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
³ De multe ori tu ai învăţat pe alţii
şi ai întărit mâinile^(A) slăbite.
⁴ Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau
şi ai întărit genunchii^(B) care se îndoiau.
⁵ Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab!
Acum, când eşti atins tu, te tulburi!
Nu este frica^(C) ta de Dumnezeu sprijinul tău?
⁶ Nădejdea^(D) ta nu-i neprihănirea ta?
⁷ Adu-ţi aminte, te rog! Care nevinovat^(E) a pierit?
Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
⁸ După câte am văzut eu, numai cei ce ară^(F) fărădelegea
şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
⁹ Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,
nimiciţi de vântul mâniei Lui.
¹⁰ Mugetul leilor încetează,
dinţii^(G) puilor de lei sunt zdrobiţi!
¹¹ Leul^(H) bătrân piere din lipsă de pradă
şi puii leoaicei se risipesc.

¹² Un cuvânt s-a furişat până la mine,
şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
¹³ În clipa când^(I) vedeniile de noapte frământă gândul,
când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,
¹⁴ m-a apucat groaza^(J) şi spaima,
şi toate oasele mi-au tremurat.
¹⁵ Un duh a trecut pe lângă mine…
Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
¹⁶ Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei.
Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
¹⁷ ‘Fi-va omul^(K) fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?’
¹⁸ Dacă n-are încredere Dumnezeu^(L) nici în slujitorii Săi,
dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
¹⁹ cu cât^(M) mai mult la cei ce locuiesc în case^(N) de lut,
care îşi trag obârşia din ţărână
şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
²⁰ De dimineaţă până seara sunt^(O) zdrobiţi,
pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
²¹ Li se^(P) taie firul vieţii:
mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea!^(Q)