Iov 36

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

² „Aşteaptă puţin şi voi urma,
căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
³ Îmi voi lua temeiurile de departe
şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
⁴ Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni,
ci ai de-a face cu un om cu simţăminte curate.
⁵ Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni
şi este puternic^(A) prin tăria priceperii Lui.
⁶ El nu lasă pe cel rău să trăiască
şi face dreptate celui nenorocit.
⁷ Nu-Şi^(B) întoarce ochii de la cei fără prihană
şi-i pune pe scaunul de domnie cu^(C) împăraţii,
îi aşază pentru totdeauna ca să domnească.
⁸ Se întâmplă să cadă în lanţuri^(D)
şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
⁹ Le pune înainte faptele lor,
fărădelegile lor, mândria lor.
¹⁰ Îi înştiinţează^(E) ca să se îndrepte,
îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
¹¹ Dacă ascultă şi se supun,
îşi sfârşesc^(F) zilele în fericire
şi anii în bucurie.
¹² Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie,
mor în orbirea lor.
¹³ Nelegiuiţii se mânie^(G),
nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;
¹⁴ îşi pierd viaţa în^(H) tinereţe,
mor ca cei desfrânaţi.
¹⁵ Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui
şi prin suferinţă îl înştiinţează.
¹⁶ Şi pe tine te va scoate din strâmtoare,
ca să te pună la loc^(I) larg, în slobozenie deplină,
şi masa^(J) ta va fi încărcată cu bucate gustoase^(K).
¹⁷ Dar, dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit,
pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
¹⁸ Supărarea să nu te împingă la batjocură
şi mărimea^(L) preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
¹⁹ Oare ar ajunge strigătele^(M) tale să te scoată din necaz
şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?
²⁰ Nu suspina după noapte,
care ia popoarele din locul lor.
²¹ Fereşte-te să faci^(N) rău,
căci suferinţa te îndeamnă^(O) la rău.
²² Dumnezeu este mare în puterea Lui;
cine ar putea să înveţe^(P) pe alţii ca El?
²³ Cine Îi cere socoteală^(Q) de căile Lui
şi cine îndrăzneşte să-I^(R) spună: ‘Faci rău’?
²⁴ Nu uita să lauzi^(S) faptele Lui,
pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
²⁵ Orice om le priveşte,
fiecare muritor le vede de departe.
²⁶ Iată ce mare e Dumnezeu!
Dar noi nu-L putem pricepe^(T),
numărul anilor^(U) Lui nimeni nu l-a pătruns.
²⁷ Căci El trage^(V) la El picăturile de apă,
le preface în abur şi dă ploaia,
²⁸ pe care norii^(W) o strecoară
şi o picură peste mulţimea oamenilor.
²⁹ Şi cine poate pricepe ruperea norului
şi bubuitul cortului Său?
³⁰ Iată, El Îşi întinde lumina^(X) în jurul Lui
şi acoperă adâncimile mării.
³¹ Prin aceste mijloace^(Y),
El judecă popoarele
şi dă^(Z) belşug de hrană.
³² Ia fulgerul în mână
şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
³³ Dă de veste că e de faţă printr-un^(AA) bubuit
şi până şi turmele Îi simt apropierea.