32 Aceşti trei oameni au încetat să-i mai răspundă lui Iov, pentru că el se considera drept. Atunci Elihu, fiul lui Barachel din Buz, din familia lui Ram, s-a aprins de mânie. El s-a mâniat pentru că acesta se îndreptăţea pe sine înaintea lui Dumnezeu. S-a aprins de mânie şi pe cei trei prieteni ai lui Iov pentru că aceştia nu mai găseau nimic de răspuns şi totuşi îl condamnau pe Iov.[a] Elihu aşteptase să-i vorbească lui Iov la urmă, pentru că aceştia erau mai în vârstă decât el. Dar, văzând că cei trei oameni nu mai au nimic de zis, s-a mâniat. Elihu, fiul lui Barachel din Buz, i-a zis:

„Eu sunt tânăr,
    iar voi sunteţi în vârstă;
de aceea m-am temut
    şi n-am îndrăznit să vă spun ce ştiu.
Mi-am zis: «Să vorbească bătrâneţea,
    anii cei mulţi să ne înveţe înţelepciunea!»
Dar există un duh[b] în om,
    suflarea Celui Atotputernic, care-i dă pricepere.
Nu vârsta te face înţelept,
    nu bătrâneţea te face să înţelegi ce e drept.
10 De aceea zic: «Ascultaţi-mă,
    îmi voi spune şi eu părerea!»

11 Am aşteptat în timp ce vorbeaţi,
    am ascultat cuvintele voastre înţelepte
        în timp ce căutaţi ce să îi spuneţi.
12 V-am ascultat cu atenţie,
    dar nici unul din voi n-a dovedit că Iov a greşit,
        nici unul nu a răspuns cuvintelor lui.
13 Să nu spuneţi: «Am dat peste înţelepciune[c];
    să-l confrunte Dumnezeu, nu un om.»
14 El nu şi-a îndreptat cuvintele împotriva mea
    şi nu-i voi răspunde folosind cuvântările voastre.

15 Sunt uimiţi, nu mai au nimic de spus,
    au rămas fără cuvinte.
16 Să aştept pentru că ei nu mai vorbesc,
    pentru că stau acolo fără să răspundă?
17 Voi răspunde şi eu
    şi îmi voi spune părerea.
18 Sunt plin de cuvinte,
    duhul din mine nu-mi dă pace;
19 înăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,
    ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20 Voi vorbi ca să găsesc uşurare.
    Îmi voi deschide gura şi voi răspunde.
21 Nu voi fi părtinitor,
    nu voi linguşi pe nimeni.
22 Nici nu ştiu să linguşesc;
    Făcătorul meu m-ar lua într-o clipă.

Footnotes

  1. Iov 32:3 TM; o tradiţie scribală ebraică antică: lui Iov şi, astfel, Îl condamnau pe Dumnezeu.
  2. Iov 32:8 Sau: Duhul; şi în v. 18
  3. Iov 32:13 Sau: Este prea înţelept pentru noi

Cuvântarea lui Elihu

32 Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea(A) fără vină. Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz(B), din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu. Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns, şi totuşi osândeau pe Iov. Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov. Dar, văzând că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.

Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul şi a zis: „Eu sunt tânăr, şi(C) voi sunteţi bătrâni,

de aceea m-am temut
şi m-am ferit să vă arăt gândul meu.
Eu îmi ziceam: ‘Să vorbească bătrâneţea,
marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea’.
Dar, de fapt, în om, duhul,
suflarea(D) Celui Atotputernic, dă priceperea.
Nu vârsta(E) aduce înţelepciunea,
nu bătrâneţea te face în stare să judeci.
10 Iată de ce zic: ‘Ascultaţi-mă!’
Îmi voi spune şi eu părerea.
11 Am aşteptat sfârşitul cuvântărilor voastre,
v-am urmărit dovezile,
cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.
12 V-am dat toată luarea aminte;
şi iată că niciunul din voi nu l-a încredinţat,
niciunul nu i-a răsturnat cuvintele.
13 (F) nu ziceţi însă: ‘În el noi am găsit înţelepciunea’ –
numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!
14 Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul,
de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.
15 Ei se tem, nu mai răspund!
Li s-a tăiat cuvântul!
16 Am aşteptat până şi-au sfârşit cuvântările,
până s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă.
17 Vreau să răspund şi eu la rândul meu,
vreau să spun şi eu ce gândesc.
18 Căci sunt plin de cuvinte,
îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;
19 lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă,
ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20 Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
21 Nu voi căuta la înfăţişare(G),
nu voi linguşi pe nimeni,
22 căci nu ştiu să linguşesc,
altfel într-o clipeală m-ar lua Ziditorul meu.