Al doilea discurs al lui Elifaz din Teman

15 Atunci Elifaz din Teman i-a zis:

„Oare se cade să răspundă înţeleptul cu învăţături deşarte
    şi să-şi umple stomacul cu vântul de răsărit?
Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
    sau o vorbire fără de folos?
Tu dai la o parte chiar şi frica de Dumnezeu
    şi împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
Nedreptatea ta te învaţă ce să spui,
    iar limba ta e ca a unui om viclean.

Gura ta te condamnă, nu a mea,
    buzele tale mărturisesc împotriva ta.
Crezi că tu te-ai născut primul între oameni?
    Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
    Tu eşti singurul care are înţelepciune?
Ce ştii tu, şi noi să nu ştim?
    Ce cunoşti tu, şi noi să nu cunoaştem?
10 Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
    oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11 Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
    sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu blândeţe?
12 De ce îţi îndepărtezi inima?
    Şi ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13 de îţi întărâţi duhul împotriva lui Dumnezeu
    şi laşi să-ţi iasă din gură astfel de cuvinte?

14 Ce este omul ca el să poată fi curat
    sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?
15 Dacă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Săi,
    dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16 cu atât mai puţin omul care este mârşav şi corupt,
    care bea nedreptatea ca pe apă.

17 Ascultă-mă! şi îţi voi face cunoscut,
    îţi voi arăta ceea ce am văzut,
18 ceea ce-au povestit oamenii înţelepţi,
    care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinţii lor,
19 pentru că doar lor le-a fost dată ţara
    şi nici un străin n-a trecut printre ei.
20 Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale
    şi are parte de cruzime în toţi anii lui.
21 Zgomote înspăimântătoare îi umplu urechile;
    când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22 Nu speră că va scăpa de întuneric;
    el este însemnat pentru sabie.
23 Aleargă încoace şi încolo după pâine, zicând: «Unde e?»[a]
    Ştie că ziua întunericului e aproape.
24 Necazul şi neliniştea îl înspăimântă,
    se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
    şi s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26 pentru că a alergat cu încăpăţânare împotriva Lui,
    cu un scut gros şi puternic.
27 Deşi faţa i s-a umflat de grăsime
    şi i s-au îngrăşat şalele,
28 el va locui în cetăţi distruse
    şi în case în care nu stă nimeni,
        în case gata să ajungă o grămadă de ruine.
29 Nu se va mai îmbogăţi, nu-i va mai creşte averea
    şi averea lui nu va mai împânzi ţara.
30 Nu va scăpa de întuneric,
    o flacără îi va usca mlădiţele
        şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31 Să nu se înşele încrezându-se în deşertăciune,
    căci deşertăciunea îi va fi răsplata.
32 Va fi răsplătit înainte de vreme
    şi mlădiţele lui nu vor înverzi.
33 El va fi ca o viţă ai cărei struguri au fost rupţi,
    ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci gloata celor lipsiţi de evlavie va ajunge stearpă
    şi focul va arde corturile celor ce iubesc mita.
35 Ei zămislesc necazul şi dau naştere la rău,
    pântecele lor pregăteşte înşelătoria.“

Footnotes

  1. Iov 15:23 Sau: Aleargă încoace şi încolo – hrană pentru vulturi.

A doua cuvântare a lui Elifaz

15 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

„Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă?
Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit?
Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic
şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu,
nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura
şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
Nu eu, ci gura(A) ta te osândeşte,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
Tu eşti omul care s-a născut întâi?
Te-ai născut(B) tu înaintea dealurilor?
Ai fost tu(C) la sfaturile lui Dumnezeu
şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
Ce(D) ştii tu şi să nu ştim şi noi?
Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?
10 Între(E) noi sunt peri albi, bătrâni,
oameni mai înziliţi decât tatăl tău.
11 Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine
şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând…?
12 Încotro te trage inima
şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
13 Ce, împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia
şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
14 Ce(F) este omul, ca să fie curat?
Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii(G) Săi,
dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
16 cu cât(H) mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul,
care(I) bea nelegiuirea ca apa!
17 Vreau să te învăţ, ascultă-mă!
Voi istorisi ce am văzut,
18 ce au arătat înţelepţii,
ce au descoperit ei, auzind de la părinţii(J) lor,
19 cărora singuri li se dăduse ţara
şi printre care niciun străin(K) nu venise încă.
20 Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii,
toţi(L) anii de care are parte cel nelegiuit.
21 Ţipete de spaimă răsună la urechile lui:
În mijlocul fericirii(M) lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22 El nu trage nădejde să scape de întuneric,
vede sabia care-l ameninţă;
23 aleargă(N) încoace şi încolo să caute pâine,
ştie că-l aşteaptă ziua întunericului(O).
24 Necazul şi neliniştea îl înspăimântă
şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,
s-a împotrivit Celui Atotputernic
26 şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui
cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27 Avea faţa acoperită cu grăsime,
coapsele încărcate cu osânză
28 şi locuia în cetăţi nimicite,
în case părăsite,
sortite să fie dărâmate.
29 Nu se va mai îmbogăţi,
averea nu-i va creşte
şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.
30 Nu va putea ieşi din întuneric,
flacăra îi va arde mlădiţele,
şi Dumnezeu îl va pierde(P) cu suflarea gurii Lui.
31 Dacă se încrede(Q) în rău, se înşală,
căci răul îi va fi răsplata.
32 Ea va veni înainte(R) de capătul zilelor lui,
şi ramura lui nu va mai înverzi.
33 Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi,
ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă
şi cortul omului stricat îl va mânca focul.
35 El zămisleşte(S) răul şi naşte răul;
în sânul lui coace roade care-l înşală.”