A A A A A
Bible Book List

Iosua 22Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Lăsarea la vatră a seminţiilor transiordaniene

22 Atunci Iosua i-a chemat pe rubeniţi, pe gadiţi şi pe jumătate din seminţia lui Manase şi le-a spus: „Voi aţi păzit tot ceea ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de mine în tot ceea ce v-am poruncit. Nu i-aţi părăsit pe cei din poporul vostru în toată această perioadă îndelungată, până în ziua de azi, ci aţi păzit cu grijă porunca DOMNULui, Dumnezeul vostru. Şi acum, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, le-a dat odihnă fraţilor voştri, aşa cum le-a promis, întoarceţi-vă şi porniţi spre corturile voastre, în teritoriul pe care-l stăpâniţi şi pe care vi l-a dat Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. Aveţi însă foarte mare grijă să împliniţi poruncile şi Legea pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului: să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ascultaţi de poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-L slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.“

Apoi Iosua i-a binecuvântat şi i-a trimis înapoi, iar ei au pornit către corturile lor. Unei jumătăţi din seminţia lui Manase, Moise îi dăduse moştenirea în Başan, iar celeilalte jumătăţi Iosua îi dăduse moştenirea lângă fraţii lor, în partea de apus a Iordanului. Când Iosua i-a trimis la corturile lor, el i-a binecuvântat şi le-a spus: „Întoarceţi-vă la corturile voastre cu mulţimea bogăţiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul şi cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – şi împărţiţi apoi şi cu ceilalţi fraţi ai voştri prada luată de la duşmani!“

Altarul mărturiei de la Ghelilot

Atunci rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase s-au despărţit de israeliţi la Şilo, în Canaan, şi au pornit către Ghilad, spre teritoriul pe care l-au primit ca moştenire potrivit celor spuse de Domnul prin Moise.

10 Când au ajuns la Ghelilot, lângă Iordan, pe malul canaanit, rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar pe malul Iordanului, un altar de o mărime impresionantă. 11 Israeliţii au auzit că rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar la marginea Canaanului, la Ghelilot, lângă Iordan, pe teritoriul israelit.

12 Când au auzit israeliţii lucrul acesta, întreaga adunare s-a adunat la Şilo ca să pornească la luptă împotriva lor.

13 Atunci israeliţii l-au trimis la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad, pe Fineas, fiul preotului Elazar, 14 împreună cu zece conducători, câte un conducător de clan din fiecare seminţie a lui Israel, toţi fiind conducători în familiile lor, între miile lui Israel.

15 Ei au venit la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad şi le-au spus astfel: 16 „Aşa vorbeşte adunarea Domnului: «Ce înseamnă această nelegiuire pe care aţi săvârşit-o faţă de Dumnezeul lui Israel şi de ce v-aţi abătut în această zi de la Domnul, zidindu-vă un altar pentru a vă răzvrăti astăzi împotriva Domnului? 17 A fost oare prea neînsemnată nelegiuirea lui Peor[a], de care nu am reuşit să ne curăţim nici până astăzi, chiar dacă adunarea Domnului a fost lovită cu urgie? 18 Iar voi vă abateţi astăzi de la Domnul!? Dacă voi vă răzvrătiţi astăzi împotriva Domnului, mâine El se va mânia pe întreaga adunare a lui Israel. 19 Dacă ţara pe care aţi primit-o ca moştenire este necurată, atunci traversaţi în ţara care este posesiunea Domnului, acolo unde este aşezat Tabernaculul Domnului şi luaţi-vă moştenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului sau împotriva noastră, zidindu-vă un altar, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru. 20 Când Acan, fiul lui Zerah a săvârşit o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia nimicit[b], oare mânia nu s-a revărsat asupra întregii adunări a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui.»“

21 Rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au răspuns astfel conducătorilor peste miile lui Israel. 22 „Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul! Dumnezeu, chiar Dumnezeu, Domnul,[c] El ştie şi Israel însuşi să ştie lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi faţă de Domnul, să nu ne cruţi astăzi! 23 Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul şi ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace[d], atunci Domnul să ne ceară socoteală! 24 Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne-am temut că într-o zi urmaşii voştri s-ar putea să le zică urmaşilor noştri: «Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel? 25 Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi şi voi, urmaşi ai lui Ruben şi ai lui Gad. Voi nu aveţi nici o legătură cu moştenirea Domnului!» Aşa că urmaşii voştri i-ar putea face pe urmaşii noştri să nu se mai teamă de Domnul. 26 De aceea ne-am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot sau jertfe, 27 ci ca să fie o mărturie între noi şi voi, pe de o parte, şi între urmaşii noştri şi urmaşii voştri, pe de altă parte, căci dorim să slujim[e] înaintea feţei Domnului prin arderile de tot, prin darurile de mâncare şi prin jertfele de pace. Aşadar, urmaşii voştri nu le vor putea spune urmaşilor noştri: «Voi nu aveţi parte de Domnul

28 Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, ne-am gândit să le răspundem astfel: «Priviţi acest altar al Domnului pe care l-au zidit strămoşii noştri, nu pentru a aduce arderi de tot şi jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi şi voi.» 29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidindu-ne un altar pentru arderi de tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Cortului Său!“

30 Când preotul Fineas, conducătorii adunării şi căpeteniile miilor lui Israel, au auzit cuvintele pe care le-au rostit urmaşii lui Ruben, urmaşii lui Gad şi urmaşii lui Manase, au fost mulţumiţi. 31 Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le-a răspuns astfel urmaşilor lui Ruben, urmaşilor lui Gad şi urmaşilor lui Manase: „Ştim astăzi că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă nu aţi săvârşit nelegiuirea aceasta împotriva Domnului şi i-aţi salvat astfel pe israeliţi din mâna Domnului!“

32 Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, şi conducătorii i-au părăsit pe rubeniţi şi pe gadiţi în Ghilad şi s-au întors la israeliţi, în ţara Canaanului, istorisindu-le cele întâmplate. 33 Israeliţii au fost mulţumiţi de ceea ce au auzit, aşa că au binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai pornit la război ca să pustiască teritoriul locuit de rubeniţi şi de gadiţi. 34 Rubeniţii şi gadiţii au numit altarul Ed[f], zicând: „Altarul este o mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu[g].“

Footnotes:

  1. Iosua 22:17 Sau: nelegiuirea de la Peor, Peor putând face referire fie la zeitatea Baal-Peor (vezi Num. 25:3 şi nota), fie la locul unde s-a petrecut nelegiuirea, muntele Peor (Num. 23:28)
  2. Iosua 22:20 Vezi nota de la 2:10.
  3. Iosua 22:22 Lit.: El-Elohim YHWH, El-Elohim YHWH, adică Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, Domnul; sau: Dumnezeul dumnezeilor este Domnul! Dumnezeul dumnezeilor este Domnul! El ştie
  4. Iosua 22:23 Vezi nota de la 8:31; şi în v. 27
  5. Iosua 22:27 Aluzie la închinarea înaintea Domnului la Cortul Întâlnirii
  6. Iosua 22:34 Câteva mss TM; Siriacă; cele mai multe mss TM omit numele altarului. Ed înseamnă mărturie
  7. Iosua 22:34 Sau: au numit altarul:O mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu.
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.

  Back

1 of 1

You'll get this book and many others when you join Bible Gateway Plus. Learn more

Viewing of
Cross references
Footnotes